La cât tapaj s-a făcut în ultimele zile, în mod logic ar fi trebuit să nu-l elibereze. Instituţiile statului aveau ordin. Altfel nu l-ar fi ascultat şi urmărit un an de zile. Pe Vîntu, pe şofer şi pe Octavian Ţurcan: pe Vîntu la 3 case şi pe cei doi la cel puţin două. Adică 3 oameni şi 5 adrese supravegheate cu tot tacâmul pentru o favorizare a infractorului? Favorizare după ce acesta a fost condamnat, a părăsit ţara şi a trăit deoparte, bine mersi, până a fost descoperit şi livrat de agenţii americani. După ce eforturi logistice, organizatorice şi pentru câtă lume a fost pusă la muncă, după cât a hămăit B1 TV, numai un prost nu şi-ar fi dat seama că arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu este rezultatul unei comenzi venite de sus. Faptul că a fost discutat mai mult cazul FNI (deşi nu se judeca o speţă din acesta), faptul că în scenă a revenit Cătălin Harnagea cu cazul tentativei de asasinat aruncate tot în spatele lui Sorin Ovidiu Vîntu ne arată că şi SIE, şi Dan Andronic (omul care i-a luat nevasta şi o parte din banii lui SOV) s-au implicat în operaţiune. Problema este că Sorin Ovidiu Vîntu putea fi reţinut fără asemenea cheltuieli uriaşe şi fără atâta tapaj şi fără asemenea desfăşurări de forţe. Dacă a durat un an şi dacă am asistat la atâta circ înseamnă că miza nu erau prinderea şi aducerea lui Nicolae Popa, cât decredibilizarea şi înmormântarea mediatică a lui Vîntu. De luni de zile, minuţios şi cu costuri enorme a fost pregătit un spectacol al căderii de cortină pentru unul dintre oamenii care au avut puterea să-l înfrunte pe Putinul nostru carpatic.
Decizia justiţiei le-a adus unora o gură de speranţă. E liberă, zic unii dintre ei. Asta deşi procesul continuă. Şi dacă la sfârşit nu se dispune confiscarea Realităţii TV, atunci chiar putem zice că s-a schimbat ceva! Până atunci, rămân câteva lucruri de lămurit. De ce a fost de acord preşedintele României exact în acest moment cu o asemenea operaţiune? Şi împotriva unui om care l-a ajutat hotărâtor în două momente esenţiale. La referendumul din 2007 şi la întâmplarea cu Mircea Geoană în seara premergătoare dezbaterii finale? Sau a încercat să acopere efectele negative ale noului împrumut anunţat de Scrisoarea FMI? Sau Traian Băsescu a vrut să producă o ruptură în nemulţumirea socială în creştere? Sau şi-a imaginat că arestarea ar întoarce căderea sa catastrofală în sondaje? Sau a vrut să astupe gura Realităţii TV şi să o preia?
Iar pentru mine ca jurnalist mai rămâne o nelămurire. De ce un grup de media cum este cel al familiei Voiculescu, în loc să relateze alb (fără patimă) evoluţia cazului Vîntu, a început o campanie de denigrare a acestuia şi a grupului de media de parcă ar fi vrut să se ia la întrecere cu B1 TV. Au crezut grupul Intact şi familia Voiculescu că prăbuşirea lui Sorin Ovidiu Vîntu va însemna o piaţă pe care Antenele vor rămâne singure şi nu vor mai vinde medicamente împotriva statului pe veceu? În aceste zile, de dimineaţa până seara, televiziunile lui Voiculescu (excepţie Mihai Gâdea şi Mircea Badea) şi-au tocat adversarul de piaţă fără osteneală, fără milă şi uneori fără jenă. Evident, parcă n-au auzit absolut nimic de păţaniile patronului lor, de procesul de corupţie al noului intrat în fanmilia Antenelor (adică marinarul de Voluntri, primarul Florentin Pandele) şi de toată circoteca lui Băsescu, făcută constant la adresa amândurora.
Aceste zile, pe lângă multe alte lucruri neobişnuite şi greu de explicat, ne-au arătat cât de mult se urăsc cei câţiva oameni de afaceri români. Şi cum vor sfârşi, fiecare pre limba lui!
