De când a câştigat mandatul prezidenţial, Traian Băsescu a încercat să reformeze statul român. Indiscutabil, instituţiile acestuia sunt model ’48-’50 (secolul trecut!), deşi există prejudecăţi şi reflexe de ’48-ul precedent. Devine din ce în ce mai clar că în aceşti 6 ani preşedintele n-a reuşit mare lucru. Dimpotrivă. În încercările sale de modernizare a dat greş. Iar rezultatul a fost un stat şi mai dezorganizat. Bramburit, sărac, confuz, cu loc cât cuprinde pentru abuzuri şi corupţie. Cine să fi fost de vină? Întâi de toate, presa! Este explicaţia tradiţională chiar şi pentru analfabeţi. Ea a fost şi este folosită şi în ţări mai civilizate. În România, cu atât mai mult! Pericolul mogulilor a fost transformat în lupta lui Don Quijote cu morile de vânt. Ţara întreagă se strânge ca pumnul în jurul preşedintelui de câte ori e vorba de vreo ameninţare din partea mogulilor. Ei strică imaginea ţării, ei fură energia electrică, ei compromit legile şi proiectele, ei au tocat banii poporului şi au lăsat ţara cu burta goală. Toate relele lumii vin de la aceştia iar poporul este fascinat de continuarea unei poveşti marinăreşti fără sfârşit.
Mai nou, Traian Băsescu s-a dus şi la PRO TV să ne spună aceeaşi poveste. Cu presa vinovată şi cu modernizarea statului. A adăugat doar faptul că încremenirea vine de la o alianţă între guvern şi opoziţie. Piei, drace! Oprea este un om reevaluat. Adică reşapat. Adică ideal de cârpit o Alianţă care nu are nici un fel de suport în electorat. Adică o Alianţă de furat. Udrea nu e bună de premier. Şi nici de preşedinte. Să stea unde este şi să mai muncească până dobândeşte experienţă şi fineţe!
Navigatorul nostru prin dicţionarul limbii române ne-a spus că el ştia şi de situaţia de la Finanţe. De mult le-a tot zis, mai ales că Pogea a ascuns şmecheria, dar nimeni n-a făcut nimic. Numai oamenii aceia sunt de vină şi să facă bine să-şi ţină gura. Şi cei de la Ministerul Muncii, la fel. Şi cei de la Casa de Sănătate, aşijderea! Şi aceia trăiesc tot din stimulente. Şi acolo salarizarea este strâmbă.
Vrând-nevrând, ajungem la o întrebare simplă. Câţi dintre politicienii români trăiesc din salariile trecute în declaraţiile publice de avere? Ce ministru trăieşte cu 4.500 lei? Adică doar cu 1.000 de euro! Cumva Elena Udrea? Sau Neluţu Botiş? Ariton? Sau Videanu şi-a făcut la Ciofliceni curte de 2.500 de metri pătraţi pavată cu marmură aşezată pe un sistem de încălzire în pardoseală numai pe salariu şi pe dividende? Din salariul de primar s-a îmbogăţit Liviu Negoiţă? Trăieşte Roberta Anastase din cei 2.000 de euro pe lună, când numai naveta ei ne costă vreo 30.000 de euro? Chiar şi Traian Băsescu, trăieşte şi el tot din 2.000 de euro pe lună? Asta deşi are transportul la serviciu şi telefonul asigurat? Poartă Traian Băsescu costume şi cravate, cămăşi şi paltoane care sunt pe măsura salariului său? Cât îl mai costă ţigările şi whiskyul? Iar salariul să se mute tot în cont, la capitolul „economii”? Sau se bazează şi el pe niscaiva stimulente primite de la băieţii care îl vizitează mai către seară?
Dacă ne uităm mai atent la casele, îmbrăcămintea şi vacanţele politicienilor români, devine cum nu se poate mai clar că aproape toţi, dacă nu chiar majoritatea, trădează urmele unor stimulente grosolane!
