Chitarist şi compozitor, poet şi activist, John Lennon este un mit al tuturor timpurilor, care străluceşte şi azi. Dar, am putea spune, şi regele Beatles-ilor, grupul muzical căruia i-a dat naştere împreună cu Paul McCartney. „Hei, Domnule Lennon, eşti gata de a intra în istorie?” A fost ucis de un „fan” al său cu patru focuri. Mark Chapman avea 25 de ani. Era sau pretindea că este un fan. Astăzi istoria îşi aminteşte de el ca de un mitoman. Se fotografiase, în faţa Teatrului Dakota Building, în faţa West Central Park din New York, alături de idolul său, care oferea autografe pe ultimul său album şi se pregătea să intre în sala de înregistrare. „L-am aşteptat şi l-am împuşcat în spate.” Era în 8 decembrie 1980. Moartea lui John Lennon, la 40 de ani, a însemnat sfârşitul inocenţei pentru o întreagă generaţie. Era idolul lor, idolul tinerilor, idolul acelei generaţii. Cânta, scria, compunea cântece. Unele dintre ele au devenit nemuritoare. Lupta pentru drepturile civile, pentru pace, pentru ceea ce în timpul său era definit ca „o lume mai bună”. Chapman, în schimb, nu a intrat în memoria colectivă, ci a rămas doar ca un psihopat dornic să dobândească notorietatea prin odioasa faptă. La 30 de ani după, lumea, pentru unii, pare să fie mai bună, pentru alţii, nu. Dar nu este important să ştim astăzi dacă visele sale, imaginându-şi o lume diversă, au fost realizate.
Muzica sa
Faimos component al legendarului grup The Beatles, John şi-a petrecut copilăria în mediul muncitoresc din Liverpool. Crescut numai de mama sa, de la vârsta de doi ani, rămâne orfan la 17 şi îşi continuă existenţa alături de mătuşa sa. Întâlnirea dintre Lennon şi Paul McCartney, din 1957, când nu avea încă 17 ani, îi va schimba existenţa. Lennon şi McCartney erau forţa creatoare din spatele grupului. Au început să facă turnee prin lume şi au devenit foarte populari, mai ales în SUA. Acest lucru s-a schimbat când, la o conferinţă de presă, Lennon a susţinut că trupa era chiar mai populară decât Iisus, provocând un scandal imens în toată America. În aceeaşi perioadă compune şi cunoscuta baladă „Please, Please Me”, plină de semnificaţii senzuale, dar şi neuitata melodie „She Loves You”. După destrămarea oficială a grupului în 1970, artistul îşi continuă cariera muzicală, în mare parte alături de soţia sa, Yoko Ono. În mai 1968, înregistrează albumul „Unfinished Music no. 1″ (cu celebra copertă pentru care cei doi au pozat fără haine). Căsătoria cuplului are loc mai târziu, în 1969, în Gibraltar. Prezenţa neîntreruptă a lui Oko alături de John, marea ei influenţă asupra muzicianului au constituit o importantă sursă de disensiuni în cazul The Beatles şi cauza destrămării grupului.
Expoziţie John Lennon
În 1969 înregistrează faimoasa „Ballad of John and Yoko”. Cu noul grup, Plastic Ono Band (avându-i în componenţă şi pe Eric Clapton şi Alan White), participă la „Rock’n Roll Revival Show” din Toronto, materialul constituindu-se mai târziu în albumul „Live Peace in Toronto”. Compune „Mother”, dedicată mamei sale, şi „Working Class Hero”, o bucată autobiografică şi politică, impregnată de originile sale proletare şi de copilăria dificilă.
Raporturile lui Lennon cu industria discografică au fost tumultuoase, deoarece el pretindea totala autonomie şi independenţă a operelor sale, în timp ce casele discografice nu acceptau un produs închis într-o cutie ermetică. Lennon a uimit şi prin provocările sale cu albumul „Two Virgins”, considerat obscen. Şi raporturile cu Yoko devin turbulente şi bogate în contraste. În septembrie 1973, cei doi se despart. Lennon se transferă în California cu Mai Pang, tânăra secretară personală a lui Yoko. Dar, după doi ani, sunt din nou împreună.
Memoria unei generaţii
John se implică foarte serios în mişcările pacifiste şi înapoiază Reginei Elisabeta a II-a „Medal of British Empire”, primită în timpul activităţii cu The Beatles, în chip de protest faţă de implicarea Marii Britanii în susţinerea războiului din Vietnam. „Imagine”, celebra melodie aflată şi azi pe buzele tuturor, al cărei text era scris într-o cameră a Hotelului Hilton din New York, iar acum este expus de Yoko Ono în expoziţia de la Montreal, ajunsese în mai puţin de o lună pe locul I în clasamentele mondiale. Discul a fost înregistrat în studioul propriu, cu colaborarea basistului Klaus Voorman, a lui George Harrison, a bateristului Jim Keltner şi a pianistului Nicky Hopkins. Textul piesei fusese scris de John pe o chitanţă de hotel, în avion. Mai târziu, John semnează albumele „Mind Games” şi „Walls&Bridges” (a cărui copertă este o pictură făcută de John la 11 ani), acesta din urmă înregistrat la Record Plant Studio din New York. Discul a ajuns pe primul loc în topul american.
În 1975, Departamentul American al Emigrărilor trimite un ordin de deportare emis împotriva sa, parte pe temeiuri politice, parte din cauza extrapolării unui incident legat de consumul de droguri. Dar acesta este în curând anulat, artistul primind aprobarea de rezidenţă în Statele Unite. De un deosebit succes s-a bucurat discul „Rock’n Roll”, în care Lennon şi-a înregistrat hiturile favorite. Timp de cinci ani, Lennon nu mai publică nimic. De-abia în 1980 lansează „Double Fantasy”, cuprinzând 14 piese, Johhn şi Oko semnând fiecare câte şapte. Hitul „Woman” este recompensat cu Grammy la secţiunea „Record of the Year”.
„Give Peace a Chance” este una dintre melodiile cele mai îndrăgite, care a devenit un fel de imn, un simbol al revoltei în lume. Alături de el s-au aflat artişti de faimă internaţională, dar şi poeţi şi activişti pentru drepturile omului şi pentru pace.
Astăzi, ca şi ieri
„Imagine” şi „Give Peace a Chance” sunt două extreme ale unui univers muzical divizat între poezie şi mesajul civil, între activism politic şi artă.
În 1988 este realizată pelicula biografică „Imagine”, iar apoi s-a publicat cartea „The Lives of John Lennon”, scrisă de Albert Goldman. Yoko Ono editează în continuare moştenirea artistică a soţului ei. Un muzeu dedicat lui Lennon, deschis la Tokyo, a fost închis recent din lipsă de fonduri. Diverse obiecte personale ce i-au aparţinut au fost scoase la licitaţii.
Raporturile sale cu FBI au scos în evidenţă un lider nu numai muzical. Astăzi, numeroase DVD-uri propun imagini inedite. În 8 decembrie va difuzat de către „Sky” un documentar intitulat „Eu l-am ucis pe John Lennon”, în timp ce Studio Universal va transmite, de la ora 21.00, documentarul „USA contra Lennon”. Tot astăzi se lansează pe ecranele franceze filmul regizorului Sam Taylor-Wood, intitulat „Nowhere Boy”, despre anii cei mai rebeli ai Beatles-ilor. Îl întrupează pe John Lennon tânărul Aaron Johnson, în vârstă de 20 de ani. O placă comemorativă va fi pusă în faţa fostei sale locuinţe din Dako Building, iar parcul în care se plimba adesea se va numi „Strawberry Fields”, având în centrul pieţei un mozaic în alb-negru pe care scrie doar cuvântul „Imagine”.
