De la Yuriy Kordonskiy la Eugenio Barba, de la Fabrice Murgia la Janusz Oprynski
Un grandios spectacol, “Ultima zi a tinereţii”, adaptare după romanul “Cronica incidentelor unei iubiri” de Tadeusz Konwicki, în regia lui Yuriy Kordonskiy. Aceasta este cea de-a şaptea dramatizare pe care marele regizor rus Yuriy Kordonskiy o face în România, după “Unchiul Vania”, “Inimă de câine”, “Crimă şi pedeapsă”, „Îngropaţi-mă pe după plintă”, “Căsătoria” şi “Sorry”.
Spectacolul prezintă povestea de dragoste adolescentină dintre Alina şi Vitek, pe fundalul neliniştii dinaintea celui de al Doilea Război Mondial. Textul este poetic şi reflectă o poveste de genul “Romeo şi Julieta” în care sunt reflectate două lumi, una boemă şi alta constrânsă de convenţii sociale. Cuvântul “pasiune înseamnă suferinţă şi, prin extensie, desemnează şi sentimentul dragostei. Dragostea este suferinţă, pătimire, pentru că este lipsă şi dorinţă de a poseda ceea ce dorim şi nu avem, în acelaşi timp, e fericire pentru că e posesie, deşi e totdeauna precară…”, scria Octavio Paz. Conform tradiţiei, dragostea este un indefinibil compus din suflet şi trup. Între ele, precum un evantai, se desfăşoară o serie întreagă de sentimente şi emoţii care merg de la sexualitatea cea mai directă la veneraţie, de la tandreţe la erotism. Multe dintre aceste sentimente sunt negative: în dragoste întâlnim rivalitate, mânie, frică, gelozie, în sfârşit, ură. A spus-o şi Catul: ura este nedespărţită de dragoste. Este un filtru mai puternic decât cel al lui Tristan şi al Isoldei. Poate da viaţă sau moarte, totul depinde de cei doi. Se poate transforma în pasiune, plictiseală, duioşie sau obsesie. Pe acest pământ, dragostea este lucrul cel mai apropiat de beatitudinea fericiţilor. Frumoasă scena când cei doi, Alina şi Vitek, numără anii, învârtindu-se într-un cerc de 77 de ori.
Lumină, culoare, mit în Invazia
Necunoscutul, interpretat magistral de Marian Râlea, se întoarce din viitor, după ce a trecut prin anii războiului, se întoarce bolnav la ultimele zile ale tinereţii. Lumea anului 1939, epoca martirilor în care tinereţea apărea ca o specie geologică şi fiecare adolescent îşi ascundea stigmatele superiorităţii. “Spaţiul acesta face parte dintr-un ciclu de căutări ale mele. El s-a născut într-un dialog permanent cu regizorul şi cu textul… Simt că e un drum valabil deoarece conţine idei teatrale de permanenţă. Am reuşit să creăm împreună o frântură de viaţă… o formă specială de teatru, jucat într-o instalaţie”, afirma scenograful Dragoş Buhagiar. Graniţele dintre vis şi realitate sunt construite magistral prin decorul minimalist, cu accente suprarealiste, al scenografului, în care apa, aşa cum afirma Bachelard, are un rol purificator, înghite zilele, întâmplările. Odată, de mult, caii le arătau drumul celor rătăciţi. Se vorbea despre cai nărăvaşi, prin cătune şi pe la stână apăreau cai-fantomă trecând în galop. În acest peisaj straniu bântuie fantomele, iar pârâul desparte cele două maluri, cele două lumi. Lumea reală se împleteşte cu magia. Muzica lui Vasile Şirli formează ea însăşi un personaj.
Regia este impecabilă. Alături de actorii tineri, Alexandru Malaicu, Veronica Arizancu, Serenela Mureşan, Iulia Popa, Constantin Podu, fermecătoare ca întotdeauna Ofelia Popii şi într-un rol echilibrat, Diana Fufezan.
Altolivello avansează ideea de teatru simbolic
La sfârşit, ploaia e aproape roşie, prevestitoare de cataclisme. Mestecenii se mişcă. Plouă cu apă roşie. Războiul a izbucnit. Alarma sună.
Mergeţi şi vedeţi acest spectacol, în 3 iunie, la ora 19.00, la Teatrul “Radu Stanca”.
Revine “Eu, Rodin”, după Patrick Roegiers, în regia lui Mihai Măniuţiu. Scenografia şi costumele, Iuliana Vâlsan. La început a fost visul unui coregraf, acela de a îmbina povestea lui Camil şi a lui Rodin în cadrul unui spectacol în care dansul întâlneşte cuvintele. Muzeul Guggenheim din Bilbao îl invita pe Marc Bogaerts să monteze spectacolul de dans cu Esther Cloet. Ulterior, autorul Patrick Roegiers a scris monologul “Eu, Rodin”, realizând o piesă despre putere şi dragoste, despre creaţie şi distrugere. “Eu, Rodin” înfăţişează confruntarea dintre Camil Claudel şi maestrul şi amantul său, Auguste Rodin. Punctul de vedere al lui Rodin, interpretat de actorul Constantin Chiriac, este evocat cu forţă. O întâlnire remarcabilă între dans şi cuvânt. În 1 iunie,ora 19.00, la Sala Thalia.
Die Aristokraten, din Germania
“Ucigând timpul”, în regia lui Eugenio Barba, este un spectacol răvăşitor ce va fi prezentat în 2 iunie la Teatrul Gong. Domnul Alună, personajul arhetipal al Companiei “Odin Teatret”, cu cap de craniu, este reprezentat în trei ipostaze: călătorul în negru, casnica în roşu şi mireasa în alb. Timpul trece cu viteza unui fir care se destramă, iar copilul care se juca dimineaţa este de nerecunoscut seara.
“Fraţii Karamazov”, după Dostoievski, prezintă disputele intelectualităţii ruseşti a secolului al XIX-lea. În spectacolul său, Janusz Oprynski încearcă să juxtapună realitatea din timpul lui Dostoievski şi cruda realitate a lumii de azi. El îi readuce la viaţă pe fraţii Karamazov, nebuni, sfinţi, pentru a ne ajuta să redescoperim spiritualitatea. Spectacolul se concentrează asupra scenelor-cheie din roman: conversaţiile dintre tată şi fiii săi, existenţa lui Dumnezeu, revolta lui Ivan împotriva lumii. Poate fi văzut pe scena Teatrului “Radu Stanca”, în 2 iunie, la ora 19.00.
Carmina Burana în viziunea lui Gigi Căciuleanu
Un spectacol incitant, “Ţipete mute”, în regia lui Fabrice Murgia, în interpretarea actorilor Teatrului Naţional din Bruxelles, ridică întrebări cutremurătoare despre lumea de azi, o intersecţie de destine.
Primăvara Arabă a fost o demonstraţie despre cum tineretul a reuşit să conducă o revoluţie modernă datorită armelor fatale pe care aceste state le-au dat oamenilor: Facebook şi Twitter. Aceste evenimente recente ne arată în ce măsură aceste raporturi nu sunt virtuale, ci mai degrabă cât se poate de reale şi fizice, în sensul răsturnării celor mai mari autorităţi ale puterii. “Astfel am putut observa că armele unora sunt uneltele altora: revoluţiile sunt diferite, îşi modifică forma, se copiază pe ele însele într-o manieră ciudată, sunt transformate cu ajutorul invenţiilor vremurilor lor. Dar atunci când realitatea este rasă, cum ne mai răsculăm? Atunci când funcţia uniformei trece de partea injustiţiei, cum ne mai putem revolta? Când cei care o duc bine prosperă, iar cei săraci devin invizibili, dar continuă să existe, cum se poate răzvrăti un tânăr? Marile puteri economice fac tot posibilul să ne izoleze de lume, fac din noi o realitate paralelă, ne transformă imaginaţia, inventează noi maladii, sentimentul de impotenţă născut din imposibilitatea de a viza un agresor este una dintre ele şi duce la schizofrenie”. În 3 iunie, la orele 18.00 şi 22.00, la Colegiul “Octavian Goga”.
Teatrul independent câştigă tot mai mult teren
Spectacolul Mana al Vertigo Dance Company
Spectacolul “Acasă”, după “Întoarcerea de acasă” de Ştefan Caraman, este un roller coaster emoţional lăsând la o parte modalităţile clasice teatrale, folosind simpla formă a unei conversaţii vii şi atractive, provocatoare. Ruxandra Coman joacă rolul Ruxandrei Coman în acest one-woman show. Ea vă vorbeşte direct şi e gata de destăinuiri. Intim, incomod, interzis minorilor sub 15 ani. Este programat în 1 iunie, ora 23.00, la “Vintage Pub”.
“Stăteam întinşi pe pat”, de Danil Harms, este o poveste de amor cu un final nefericit. În prezent, se joacă în trei variante: cea originală, în travesti şi în limba engleză, în viziunea lui Ovidiu Mihăiţă, la “Atrium Café”, la ora 23.00 în 2 iunie.
Spectacol în aer liber
“Absolut!”, un spectacol încântător după “Ivan Turbincă”, cu Marcel Iureş, o reprezentaţie a Teatrului Act, în 2 şi 3 iunie, ora 21.30, la Teatrul “Radu Stanca”, în regia lui Alexandru Dabija. Pentru multă lume va fi o surpriză. Mai puţină lume va spune însă: era şi timpul. Câţi dintre noi au mai apucat să asculte în copilărie poveşti spuse, nu citite. Poveştile s-au sfărâmat, s-au făcut praf şi pulbere, s-au risipit în telenovele. Polemic şi terapeutic, ne încercăm puterile cu periculoasa artă a spunerii unei poveşti. Şi nu una oarecare. E vorba despre o poveste printre personajele căreia se află Dumnezeu, Moartea, Dracul… Oamenii care o să o asculte îşi vor aminti pentru o vreme că se poate vorbi despre lucruri mari şi esenţiale, fără fasoane, cu umor şi nepăsare.
“Telefonul” este o piesă despre condiţia artistului şi nu numai. Într-o lume ancorată într-un materialism acerb, omul uită repede reperele umanităţii: târât în goana după bani ca să-şi achite facturile, prins în mecanismul societăţii de consum, ajungând să uite de suflet, de dragoste şi de ceilalţi şi, de fapt, uită de sine. Un spectacol care vă va incita, după Therry Southem, în regia Lianei Ceterchi, cu excelenta actriţă Roxana Guttman. În 3 iunie, ora 17, la Teatrul Gong.
În sanctuarul dansului şi al muzicii
Iubire absolută cu Veronica Arizancu şi Alexandru Malaicu în Ultima zi a tinereţii
Aşa cum am fost obişnuiţi din ediţiile anterioare, spectacolele companiei “Vertigo Dance”, din Israel, sunt şi de această dată încântătoare, de mare clasă. “Ce se repară mai întâi, vasul sau lumina?” “Mana” se traduce din aramaică prin vas de lumină. Oricum, ce a fost mai întâi: întunericul sau lumina?” Între aceste două contrarii, coregrafa Noa Wertheim întreprinde o călătorie mistico-filosofică. Pe o scenă albă se zăreşte silueta unei case mici, cu acoperişul înclinat şi o uşă albă la mijloc. Costumele robuste şi sculpturale ale dansatorilor accentuează spaţiile dintre figurile întunecate, simbolizând putere şi constrângere, seninătate şi o atmosferă magică, similară ceremoniilor sfinte sau ritmului participanţilor la o ceremonie tribală. Limbajul mişcării încearcă să descifreze linearul şi rotundul, masculinul şi femininul prin construcţii spirale, intensificând energia. Creaţiile de la “Vertigo Company” exprimă libertate, permiţând dansatorilor să se înalţe în aer, dar şi o explorare între dorinţa de avânt şi dorinţa de înrădăcinare. “Mana” este o contemplare ontologică, postmodernă a esenţei dansului şi a existenţei. Să fie oare posibil într-o lume a luminii şi a întunericului, unde există negru şi alb, yin şi yang, să prinzi ceea ce este de neatins? Spectacolul are loc în 1 iunie, la ora 21.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor.
Ucigând timpul, în regia lui Eugenio Barba
În 2 iunie, la ora 21.00, aceeaşi companie prezintă “Momentul zero”, în coregrafia lui Noa Wertheim. Mişcarea explorează pendulul dialectic care se mişcă între infinit şi momentul zero, între succesiune şi întrerupere. O lumină strălucitoare creează decorul, în timp ce patru femei îmbrăcate în alb şi cinci bărbaţi, în negru, îndrăznesc să se aventureze într-o cercetare despre timp şi spaţiu. Sensul matematic este de zero. Precum un război de ţesut care fabrică materialele, dansatorii creează compoziţii orizontale şi verticale. Două axe delimitează spaţiul, “X” şi “Y”, distanţă şi timp. Pe un plan orizontal, aceste axe se întâlesc mereu într-un punct. Null, zero, nu există timp, nu există spaţiu. În lumea spiritual-reală a lui zero, lumina reflectă timpul infinit, iar apa curăţă şi spală spaţiul, materia care se degradează.
În era Facebook, a blogurilor, în vremuri în care comunicarea este sfântă, ce se întâmplă cu simplitatea de a face cunoştinţă cu un străin, cu necunoscutul? Mai există sfera intimităţii? Pentru a răspunde acestei întrebări, artiştii spectacolului “Si, Viaggiare”, în coregrafia lui Marco Berrettini, au încercat să lămurească misterul experimentând pe ei înşişi, în oraş, luând contact cu lucruri noi, ceea ce însemnă întotdeauna o întâlnire cu tine însuţi, o călătorie către tine însuţi. La fel ca şi astronauţii, dansatorii gândindu-se disperaţi cine sunt, fără să mai ştie de unde vin sau încotro se îndreaptă, dau naştere unui dans spaţial. Vineri 1 iunie pe scena Teatrului “Radu Stanca”.
Salt Mortal
“DeSrives” (În derivă) este o compoziţie ireală care reaminteşte spectatorului de faptul că trebuie să trăim cu picioarele pe pământ. Spectacolul este gâtuit de o lumină intensă şi abundă de o senzualitate organică, dar se bazează pe sobrietate. “Ballet Actuelle” din Franţa, în coregrafia Nathaliei Bart, oferă oportunitatea de a demonstra că suntem capabili să dezvoltăm la nivel contemporan ecoul dansului, respectând cerinţele unei tehnici învăţate cu mulţi ani în urmă. Spectacolul poate fi vizionat în 3 iunie, la ora 21.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor.
Muzica va învălui cu acordurile ei diferite locaţii din Sibiu, dar şi Piaţa Mare, unde se va derula concertul lui “Horia Brenciu&HB Orchestra”, în care veţi fi cuprinşi “nu numai de încântare, dar şi de un romantism incurabil”. Splendid se anunţă “Parfumul vinului vechi”, recitalul de fado al spaniolei Maria Berasarte, care va avea loc în 3 iunie, la ora 20.00, la Teatrul “Gong”. Muzica sună ca Alfama, district al Lisabonei, şi Tagus, râul Tejo, ca o cafea savurată într-un colţ al oraşului Carmo şi ca Lisabona, decadentă şi adevărată.
Ţipete mute, în regia lui Fabrice Murgia
Nu pierdeţi “Anotimpul chitarelor” din Mexic, cu un program ce include opere ale unor compozitori europeni, dar şi muzică mexicană a compozitorului Jose Pablo Moncayo, în data de 1 iunie, la Sinagogă.
Grupul vocal “Acapella”, una dintre cele mai cunoscute formaţii vocale româneşti, a pregătit concertul intitulat “Voci în acorduri Baroc”. Concertul va cuprinde şi lucrări instrumentale cunoscute, de Bach, Haydn şi Mozart şi va avea loc în 1 şi 2 iunie, în fabuloasa fortăreaţă de la Cisnădioara şi în Biserica Ursulinelor.
Amuzant se anunţă şi “duetul muzical” care prezintă doi instrumentişti, un pianist şi un violoncelist, o colaborare dintre Franţa şi România, într-o “ciondăneală” muzicală fără limite în care cei doi îşi împing limitele dualităţii pentru o confruntare extremă. Închideţi ochii. În faţa dumneavoastră sunt “Stan şi Bran”, în Sala Thalia, în 3 iunie.
Avalanşă de spectacole de stradă
Trupele de stradă au invadat Sibiul
Dintre numeroasele spectacole amintim “Dolly Bomba in Brainstorming”, un spectacol de improvizaţie din Italia, un adevărat one-man show unde actorul joacă folosind numeroase tehnici narative, cum ar fi pantomima, actoria, magia, transformismul, cabaretul, improvizaţia şi poezia. Spectacolul este un tribut adus marilor personalităţi din showbiz. “Dolly Bomba” este un personaj vesel, vioi, poetic care foloseşte o limbă internaţională, ironică încercând să se facă înţeles de public. Un spectacol analgezic pentru o lume crudă, furtunoasă, în care poezia şi magia ajută publicul să-şi recapete vitalitatea şi buna dispoziţie.
“Altolivello / La înălţime” – Circo Improvviso din Italia va invada străzile oraşului de pe Cibin, în 1, 2 şi 3 iunie. Un spectacol uluitor, în regia lui Luigi Sicuranza, în care iscusinţa face casă bună cu umorul fin. Un spectacol nonverbal, nuanţat, cu puterea fascinaţiei simbolice, aplaudat în întreaga Europă şi chiar în Japonia, ce îşi are originea în 1993.
Constantin Chiriac în Eu, Rodin
Animale uriaşe se mişcă printre spectatori. Haosul se opreşte la auzul unui cântec magic. “Invazia” este un spectacol mobil care va face publicul să reacţioneze, uitând că în spatele acestor costume sunt actori. O lume mitică se trezeşte la viaţă. Vocile animalelor se aud de peste tot. O siluetă întunecată apare urmată de păsări preistorice care zboară deasupra. Creaturile vin din toate părţile, iar oamenii rămân cu un aer confuz. Oare să fugă sau să le urmeze? Apoi, mulţimea intră în mişcare şi începe să se mişte precum marea. Valul îi ia pe toţi. O experienţă de-a dreptul unică, creată de regizorul Hesther Melief din Olanda. În 2 iunie, în Piaţa Mare, de la ora 22.00.
“Horses from Menorca / Caii din Menorca” este o interpretare personală a sărbătorii menorcheze, un spectacol unic şi original care în mod cert nu vă va lăsa indiferenţi. El are ca inspiraţie recrearea festivalurilor tradiţionale, păstrând esenţa sărbătorii, în regia lui Lluis Rovira y Aguez din Spania, în 1 şi 2 iunie.
Vertigo Dance Company din Israel
“Carillon” este un spectacol care a făcut compania italiană cunoscută în întreaga lume, cu pian cu coadă amplasat pe roţi şi având forţă motrice, care face să se mişte pe notele unui ghid din secolul al XVIII-lea o balerină care dansează pe poante fără oprire, cu o cutie muzicală adevărată din vremuri de demult apuse. Singurul scop al regizorului italian Mauro Grassi este de a lăsa publicului o amintire romantică. Spectacolul a fost câştigătorul Carnavalului de la Veneţia, cucerind apoi audienţa din întreaga Europă. Poate fi vizionat în 1, 2 şi 3 iunie.
Foştilor membri fondatori ai “Cirque Gosh” din Germania li s-au alăturat artişti internaţionali recunoscuţi şi premiaţi ai genului de varietăţi, în “Die Aristokraten”. Profund devotaţi noii mişcări de circ, influenţaţi de moştenirea artistică, ei combină dansul şi acrobaţiile cu mişcări aeriene, muzica live şi cea vocală. Scenele comice şi satirice sunt înţesate de momente poetice pline de imaginaţie şi acrobaţii sofisticate care încântă publicul de toate vârstele. Îi veţi putea aplauda în 1, 2 şi 3 iunie pe străzile Sibiului.
Vitek şi Alina, totul înseamnă aici şi acum în Ultima zi a tinereţii
Este cât se poate de direct: tot ce trebuie să faceţi este să construiţi o roată uriaşă. Să zicem de vreo patru metri înălţime. Desigur, să nu cumva să uitaţi să lăsaţi loc şi pentru câţiva muzicieni, un chitarist, un saxofonist şi un toboşar, care se vor deplasa prin oraş. Şi în timp ce roata se învârte, ei cântă super funk într-un vârtej de senzaţii creat de “Radafonio” din Spania, în 1 şi 2 iunie.
Pentru prima dată în acest an, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu aduce în stradă proiecţiile 3D şi conceptul de video mapping în programul oficial de evenimente. Veţi descoperi un spectacol unic, creat de marele magician iFrank, în care bariera dintre basm şi realitate este depăşită. “Turnul Sfatului”, din Piaţa Mare, cât şi “Biserica Romano-Catolică” par dintr-o lume de poveste, prin lumină, culoare şi mişcare.
„Trăim în vremuri ale schimbării continue. Arta, ca parte a vieţii fiecăruia dintre noi, este şi în ea în continuă schimbare. Posibilitatea de a crea artă nu mai este o chestiune de creaţie manuală. Astăzi, cu ajutorul tehnologiei digitale, putem afirma că, în acest domeniu, posibilităţile sunt nelimitate. Orice este posibil, atâta timp cât poate oferi o experienţă de neuitat consumatorilor de artă şi cultură. Proiecţiile pe clădiri au devenit un mijloc de promovare a evenimentelor culturale – şi nu numai – din ce în ce mai răspândit în întreaga lume. Aceste proiecţii reprezintă o nouă formă de artă urbană”, afirma artistul.
Aşadar, vă invit din tot sufletul să mergeţi la Sibiu în acest weekend, să vă bucuraţi de teatru, muzică, dans, de frumuseţea oraşului şi a împrejurimilor sale, să respiraţi un aer occidental, să vă bucuraţi de viaţă şi de frumuseţe.
Şi pentru că totul are un sfârşit, focurile de artificii vor încheia acest festival în care cultura face diferenţa.
