Pentru a încerca lămurirea rostului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în administratrea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 am luat legatura cu un expert în domeniu. Acesta, sub protecţia anonimatului, ne-a răspuns la câteva întrebări.
Ce caută STS-ul nostru proverbial în sistemul apelurilor de urgenţă numit şi 112? Ce este, când şi cum a apărut 112?
Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 (SNUAU) este un serviciu telefonic din România, operat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu un număr de 700 de angajati. A fost lansat la nivel naţional în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro şi a avut ca furnizor principal compania suedeză Ericsson, care a livrat aplicaţia software şi echipamentul necesar conectării centrelor de preluare a apelurilor şi agenţiile dispecer.
Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) reprezintă o componentă importantă a obligaţiilor serviciului universal, fiind prevăzut şi în una din Directivele semnificative pentru politicile sectorului de telecomunicaţii din acquis-ul UE.
Directiva 22EC/07.03.2002 a Consiliului şi Parlamentului Europei (Universal Service Directive) prevede ca „Statele membre ale UE trebuie să garanteze, de asemenea, disponibilitatea identificării locaţiei apelantului care foloseşte un telefon fix sau mobil când sună la numărul 112”.
În contextul dezbaterilor aprinse şi al controverselor generate de recenta catastrofă aviatică s-a ridicat, între mai multe alte probleme, şi întrebarea: “De ce Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 este integrat Serviciului de Telecomunicaţii Speciale?”.
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este organizat şi funcţionează în temeiul unei legi organice, Legea nr. 92/1996, publicată în Monitorul Oficial nr.169 din 30 iulie 1996.
În primul articol al acestei legi se stipulează:
“(1) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este organul central de specialitate, cu personalitate juridică, ce organizează, conduce, desfăşoară, controlează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicatiilor speciale pentru autorităţile publice din România şi pentru alţi utilizatori prevăzuţi în anexa nr. 1.”
Utilizatorii prevăzuţi în anexa nr. 1 sunt:
1. Parlamentul României. 2. Preşedinţia României. 3. Guvernul României 4. Instituţiile care desfăşoară activităţi în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice. 5. Administraţia publica centrala şi locală 6. Autoritatea judecătorească: – Curtea Suprema de Justiţie; Ministerul Public; Consiliul Superior al Magistraturii 7. Curtea de Conturi. 8. Curtea Constituţională. 9. Organele de conducere din cadrul organismelor guvernamentale şi al unor organisme neguvernamentale de interes naţional.
Aşadar, legea organică din 1996, dată până la care STS-ul a funcţionat în condiţiile provizoratului unor reglementări din 1990 şi ale HG nr.229/1993, limitează competenţele şi activitatea acestui serviciu tehnic la securizarea comunicaţiilor celor nouă utilizatori expres prevăzuţi de lege.
Şi totuşi, de unde până unde STS-ul s-a implicat în sistemul 112? Când şi cum preluat STS-ul Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă?
În lista actelor ce stabilesc cadrul legislativ al activităţii STS-ului (a se vedea site-ul STS) nu este menţionată prima reglementare a guvernului din anul 2001 privind Serviciul civil de urgenţă 112 şi trecerea acestuia în administrarea acestei structuri militare.
Reglementarea respectivă este HG nr 617/2001 privind Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă. Prin această hotărâre de guvern s-a modificat fondul unei legi organice, intrându-se în coliziune cu Constituţia!
HG nr 617/2001 a fost abrogata de HG nr.227/27-02-2003 privind aprobarea condiţiilor pentru instalarea, operarea, întreţinerea şi menţinerea la nivelul cerinţelor a Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă, precum şi pentru înfiinţarea unei activităţi pe lângă Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, finanţată integral din venituri proprii.
În repertoriul legislativ oficial al României apare şi Ordonanţa Guvernului nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă, în conexiune cu alte modificări şi abrogări.
La data de 19 martie 2008 a fost emisă Ordonanţa de Urgenţă nr. 34 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare din Legea nr 160/2008.
La 21 aprilie 2008, HG nr. 227/2003 a fost la rândul ei abrogată prin HG nr. 458/2008 privind desemnarea administratorului Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă.
Deci totul a început cu o reglementare a Guvernului Năstase. De ce atat de multe reglementări?
Pentru că nu au existat de la bun început doctrina, concepţia, strategia şi măsurile corecte de implementare a sistemului.
Pentru că, pe măsură ce se avansa în implementarea sistemului, se loveau de propria incompetenţă, comiteau erori, apoi nu aveau soluţii decât prin crearea unui hăţiş normativ, în care să nu se mai descurce nici ei.
Pentru că trebuiau acoperite ori legitimate post factum activităţi realizate în afara cadrului legal.
Un exemplu: la 19 martie 2008 s-a emis o ordonanţă de urgenţă, iar la 21 aprilie 2008 o hotărâre de guvern, anterior menţionate. În intervalul dintre cele două acte normative, aflăm din Ziarul Financiar, 15 apr 2008, că:
“Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) va atribui unei persoane fizice sau firme contractul de localizare a apelurilor de urgenta efectuate de pe telefoane mobile la numarul 112, iar ofertele vor fi deschise la 4 iunie, cand expira termenul impus de CE pentru rezolvarea problemelor din domeniu.
Proiectele vor putea fi depuse pana la 2 iunie, potrivit unui anunt al STS, operatorul national pentru apeluri de urgenta 112. Juriul va fi alcatuit din sapte membri, cinci din partea STS si cate unul de la Ministerul Comunicatiilor si Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI). (…) ”
11 mar 2010, Ziarul Financiar, anunţ publicat pe www.e-licitatie.ro.
“Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) va organiza o licitatie pentru a achizitiona aplicatii de soft pentru agentii (politie, ambulanta) conectati la serviciul de urgenta 112. Valoarea contractului este estimata la 10 milioane de lei (2,4 mil. euro), cu TVA.”
Asta da aiureală! Cum s-a ajuns în acest haos într-o chestiune de viaţă şi moarte?
Vă indic bibliografia:
- CAZUL “ERICSSON”: Mita: datorie de onoare
- Banii, oamenii si strategiile din “Afacerea Ericsson”
- Glosar de firme si personaje din “Afacerea Ericsson”
- Documentele din “Afacerea Ericsson”
- Sorin Pantis, implicat în cazul “Ericsson”
- Dan Nica, ministrul roman implicat in cazul “Ericsson”
- Fostul sef al Ericsson România: Am plătit politicieni
- Cristian Sima din Islanda: Afacerea Ericsson
- 112: Acces întârziat la urgenţă
Poate fi făcută o legătură între preluarea Serviciului 112 la STS şi acest scandal internaţional de corupţie investigat în SUA şi ramificaţiile sale în România?
Desigur, cineva s-a gândit că în acest fel se va “securiza” mituirea şi se va controla politic sacul fără fund al investiţiilor…
Vicepremierul Gabriel Oprea a prezentat deja un raport preliminar, iar prim-ministrul a anunţat nişte măsuri. Le puteţi comenta?
Gabriel Oprea nu este personajul care să confere garanţii că se va ajunge la rădăcina tuturor relelor. El trebuia să fie primul de lista demisiilor de onoare, urmat de “clovnul politic“ Radu Stroe, generalul Opriş, generalul Tobă şi alţii…
