Proiectul legii care reglementează extracția de gaze naturale din Marea Neagră, aflat în acest moment în dezbatere în Camera Deputaților, menține redevența la nivelul stabilit în 2004 când a fost privatizată compania Petrom. Noutatea esențială o reprezintă introducerea unei grile de taxare a veniturilor suplimentare în funcție de prețul gazelor.
Introducerea acestei grile și a altor măsuri i-au nemulțumit pe parlamentarii ALDE și în acest fel votul final la lege a fost amânat, actul normativ fiind trimis înapoi la comisii. Forma actuală a legii taxează suplimentar companiile petroliere iar petroliștii au anunțat deja că orice investiție în Marea Neagră devine imposibilă. Dacă România, și în speță Parlamentul, impune un prag nemulțumitor de taxare, riscă să rămână cu hidrocarburile neexploatate și cu dependență din ce în ce mai mare față de Rusia. În acest moment, țara noastră importă anual în jur de 10% din cantitatea consumată, cea mai mare parte venind de la Gazprom. Gabriel Dumitrașcu, fost artizan al privatizării în sectorul energetic, vine cu o propunere care, spune el, va duce la o independență totală față de Moscova. Acesta vine cu ideea ca redevența să fie încasată de statul român, nu în bani, ci în gaze naturale. „Eu propun ca redevența de 13,5%, deja stabilită, să fie primită de statul român sub formă de gaz natural. Chiar dacă aparent pare complicat, în fapt e simplu și mai eficient pentru îndeplinirea așteptărilor și obiectivelor românilor și statului. Aș accentua în Codul fiscal că nu se datorează impozit pentru cantitățile de țiței și gaze naturale livrate cu titlu de redevență. Pentru egalitate de tratament, aș lasă ca prevederile generale de fiscalitate și deductibilitați, aplicate societăților cu exploatări onshore (pe uscat, n.r.), să fie aplicabile și societăților cu exploatări offshore (în mare, n.r.). Având în vedere că, mai ales în era globalizării, dar, de fapt, în toate perioadele istoriei, lucrurile nu se petrec în izolare de restul lumii, aș privi cum tratează alte țări exploatarea resurselor similare de gaze naturale: Olanda, Norvegia, Marea Britanie. În consecință, pentru a menține atractivitatea exploatărilor offshore de gaze naturale în România, aș stabili că fiscalitatea generală (incluzând redevența) să nu fie mai mică de 45%, dar nu mai mare de 50% din valoarea comercială anuală a gazelor extrase, funcție de variația prețului de referință”, susține Dumitrașcu.
Conform acestuia, 13,5% din producția anuală, extimată azi la 8,5 miliarde de metri cubi, înseamnă peste 1 miliard de metri cubi de gaze naturale. Această cantitate este suficientă, la actualele consumuri naționale anuale, pentru a asigura independența consumului de intern de importuri. Prin urmare, formarea prețulul gazelor naturale nu s-ar mai afla sub presiunea prețului de import, mai mare cu 10-15%. Cele peste 1 miliard de metri cubi de gaze naturale ar trebui preluate de o societate de trading, aparținând exclusiv statului român, și tranzacționate pe piețele centralizate concurențiale. „Ar apărea un concurent semnificativ la cei doi mari, Romgaz și OMV-Petrom (care asigură peste 96% din producția internă de gaz, n.r.), ar crește concurența și s-ar influența descrescător prețul, în condițiile satisfacerii integrale a cererii cu gaze naturale din producția internă. Concomitent, pe piața concurențială centralizată, conform obigației din legea energiei, ar trebui să se tranzactioneze și 50% din gazele naturale rămase în portofoliul titularilor de acorduri offshore, adică aproximativ 3,5 miliarde de metri cubi după scăderea gazului natural cedat că redevență. Am avea în România, mod real, o piață concurențială a gazelor naturale cu patru actori mari, cu oferte anuale însumate depășind 15 miliarde de metri cubi și o cerere internă de aproximativ 11 miliarde de metri cubi. Diferența, poate fi o miză consistentă pentru ca piață românească să devină o piață regională”, conchide Dumitrașcu.
Studiul Deloitte “Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești”, realizat la cererea Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră, arată pe scurt cam următoarele estimări: 170 miliarde de metri cubi cubi extrași, 20 de ani perioada de exploatare, 51,8 miliarde de dolari valoarea gazului extras, 22,2 miliarde de dolari investițiile companiilor, 29,6 miliarde de dolari profitul brut, 5,5 miliarde de dolari redevențe către statul român, 3,9 miliarde de dolari impozit pe profit, 9,4 miliarde de dolari câștigul statului român prin redevențe și impozitul pe profit, 20,2 miliarde de dolari câștigul net al companiilor. Statul român ar urmă astfel să obțină 32% din profit, iar companiile 68% din profit.
În Marea Neagră autohtonă au concesiunei următoarele companii: OMV Petrom și ExxonMobil, The Carlyle, Lukoil, Romgaz, Petromar Resources.
@Cosmin Pam Matei : ce-i cu titlul asta, „ne scapa de rusi”, când, de fapt, România-i jefuita de americani? unde-s rusii-n afacerea gazelor din Marea Neagra? nicaieri ! Plus ca tipii au, la rândul lor, iesire, si la aceeasi Mare Neagra, unde pot fi si-alte zacaminte! plus ca-n Siberia-i plin de bogatii naturale jinduite mai ales de americani, care habar n-am ce cauta-n Europa, de parca nu le-ar ajunge propriul continent! Nu mai pavoaza cu tâmpenii!De ce nu te-ntrebi mai bine cine a privatizat Petrom, firma de importanta strategica, pentru a o aduce-n situtia de-acuma, cu ExxonMobil în ambuscada? ce-i asta? Românii n-au dreptul SINGURI la bogatiile naturale de pe teritoriul lor? cine i-a cedat, României, suveranitatea? CINE, si de ce nu-i la puscarie, si de ce nu face nimeni nimic s-o redobândeasca?