Păi a trecut demoazela Suzana cu dirijabilul azi-noapte peste noi, fâș, fâș, eu trebăluiam pe la grajduri, caii fornăiau, un liliac împungea întunericul cu laserul lui nevăzut, luna, știrbă și somnoroasă, se prinsese printre crengi, sssst. În zori, când pachebotul australian a trecut pe după turlele bisericii, m-a chemat un vardist rotofei, pe nume Ipsilariu Norocel. Vino să vezi și dumneata ce mai drăcovenie, a zis el scărpinându-se în creștet, pe Strada Mare era un elefant. Ăla, elefantul, mânca înghețată la toneta lui Pasquale, de înțeles la ce căldură toridă era, curgea apa de pe noi. Pasquale stătea smirnă, nu mișca, un vânător cu vipușcă tot ochea elefantul, o domnișoară leșinase și nu știu care își făcea selfie cu elefantul și mai era unul care transmitea LIVE, făcea pe nebunul să-l vadă planeta cum mai era el pe fază, veniseră unii de la PNL, PSD, USR să caște gura, aiurea. Toată povestea asta mi-a adus aminte de copilăria mea când, într-o vară, a venit pictorul municipal să imortalizeze o broscuță care cânta blues de mama focului pe un gard, dincolo de Arsenal. În sfârșit, pe lumea asta sunt tot felul de lucruri încântătoare pe care ar fi păcat să le scormonești. Uită-te la mine, mi-am făcut de treabă pe la grajduri o noapte întreagă să dau de urma unei cârtițe. Știam că e pe undeva, îi simțeam răsuflarea, mă gâdilau mustățile ei, ce făptură minunată! Dacă stau bine și mă gândesc, în ce le din urmă m-am lăsat păgubaș și m-am așezat pe trepte, în verandă, să văd răsăritul soarelui. Întâi a venit de undeva o lumină violet, apoi niște nori pufoși s-au ridicat de dincolo de râu. Era atât de frumos!Apoi, când s-a ițit soarele de după dealurile ruginii, l-am zărit pe Ipsilariu Norocel grăbindu-se încoace, asudat, precipitat și un pic speriat. Băse era din nou președinte, Iohannis era din nou Prim Ministru, EmilConstantinesc era lucrat iar de securiști, prigoana se certa iar cu femeia lui, Copos era din nou la pușcărie, Nicoale Ceaușescu ne înfometa iar, vai de capul nostru, Tudor Gheorghe ne trăgea iar de urechi. Asta e, istoria se repetă. Dar ce credeați?
Domnule Bufnila,daca nu bagi ceva din Martin Heidegger,cititorii extrem de cultivati ai Cotidianului nu te gusta!In „Sein und Zeit”nu a atins nimic SF?Ma intreb si eu,in calitate de filozof preocupat, nu am apucat sa il citesc,fiind aglomerat cu altele!