1 Decembrie 1918. București. Arcul de Triumf de lângă Ateneu. Trec Regele și Regina, călare. În dreapta, Generalul Henri Mathias Berthelot. Politicieni. Industriași. Jurnaliști. Soldați, poporani, florărese, copilandri, alde Cațavencu, Tipătescu, Pristanda, Marghiloman, Brătianu, Bacalbașa, Mihalache. Și vreo câțiva spioni germani, ruși, bulgari, venusieni, austrieci, franțuji și englezi. Trece și un zepelin. Trece și un avion. Se aude că o să treacă o cometă.
Stalin trimite o iscoadă. Mussolini, și el, trimite o iscoadă. Kaiserul are și el iscoada lui. Mai sunt și alții pe lângă Arcul de Triumf. În sfârșit, Elvira de la Arsenal, aproape că leșină de emoție, păi nu e arc de triumf, e un curcubeu. Un curcubeu, ce fel de curcubeu, vrea să știe un fruntaș al Partidului Conservator. Ce fel de curcubeu, întreabă Romulus P. Voinescu, șeful Serviciului de Informații și Contrainformații.
Ce fel de curcubeu, vrea să afle Dragnea, îngrijorat ca nu cumva să fie vreun extraterestru prea curios pe fir, printre arcadele de brad. Da, asta e, numai Elvira vede curcubeul. Curcubeul ăsta, cum să vă spun, e așa ca o metaforă. Metaforă? Nichita Stănescu știe el ce fel de metaforă e. Trebuie să-l cunoașteți pe Nichita Stănescu. VC Tudor? Nuuu, Nichita Stănescu nu e VC Tudor. Faceți o confuzie regretabilă. Curcubeul e cunoscut și de Grigorescu. Poate că și Pătrașcu îl știe. Andrei Șerban l-a văzut și el, de pe zidurile cetății Troia. Troia? Aveau troienii și ei un Arc de Triumf ca al nostru?
Păi, stai, bibicule, ăsta nu e Arcul de Triumf din 2018, construit în 1922. Dar care e? Ce să fie? Curcubeul? Mă încurci. Elvira! Elvira, n-auzi?! Elvira știe toată tărășenia dar, uită-te la ea, a coborât din birjă și umblă după curcubeu. Unde te duci, curcubeule? Curcubeul nu și nu, umblă de colo, colo, ce mai, mai toate elvirele noastre, din toate timpurile, îl văd cu ochii inimii, așa să știi, bibicule. La frizerie, La Emil, dincolo de Lipscani, curcubeul se oprește să-și facă freza, uite ce fercheș e. Apare ca din pământ și-un lustragiu să-i lustruiască pantofii cu scârț. Ăsta nu e lustragiul lui Henri Poincaré, întreabă Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații. Parada se pierde pe Calea Victoriei, în urale.
