Soarele se ridicase de două suliţe pe cer şi nimic nu anunţa straşnica furtună temporală ce avea să măture cartierele semeţe din București. Sergiu Malagamba şi-a umezit buzele şi şi-a pus ochelarii cu ramă de os de balenă şi a închis uşa cu cheia, nevrând să fie deranjat de vreun vizitator nepoftit.
Era un fel de religiozitate în toate mişcările lui, un mod propriu de a folosi aerul care-l cuprindea. Semnul schimbării a fost o nevolnică picătură de sânge care i s-a prelins din nasul borcănat. Urechile i s-au crăpat iar pântecele a început să-i tresalte. Sergiu Malagamba ştia că în mai puţin de un minut avea să se transforme într-o fiinţă fabuloasă care sosise pe Pământ venind tocmai de dincolo de orizontul vizibil. Martorii din Piața Amzei afirmă că un oarecare circar, Wlasov, din Iași, s-ar fi atârnat de un nor şi că ar fi făcut tot felul de acrobaţii sfidând furtuna şi sfârşitul lumii pentru că tocmai se pregătea să participe la Românii au talent. Cei de la PSD l-au susținut. PNL-iștii au strâmbat din nas.
Curajul lui nesăbuit se spune că ar fi impresionat forţele tainice ale furtunii astfel că a ieşit soarele, iar fiinţa fabuloasă venită pe Pământ tocmai de dincolo de orizontul vizibil ar fi aflat adevărul ultim şi l-ar fi eliberat pe Sergiu Malagamba de povara corporalităţii ei.
Clotilde Garbo, din Paris, nu crede povestea asta şi chiar devine furioasă atunci când i-o povestesc. Ţine morţiş să-mi demonstreze că ea a făcut prima acrobaţie din lume atârnând de nori. Eu o tachinez. Ne întâlnim la o cârciumioară din docurile din Constanța şi depănăm tot felul de amintiri de pe vremea când lucram împreună, acum 1000 de ani, la circul Globus din Călărași.
