Australia

1

Joi dimineață, John Anderson se ducea cu mașina lui spre far. Tocmai citise știrile de dimineață, în România se răzvrătiseră partidele politice, în Polonia aterizase un OZN, partidul condus de Angela Merkel nici nu voia să mai audă de Iohannis, Rusia era pe punctul de a exploda din cauza radiațiilor solare. La o intersecție s-a oprit.

Pe șosea era un cangur. Cangurul s-a apropiat de mașina lui John. Și l-a întrebat pe John direct în engleză:

– N-ai cumva o țigară?!

2

Sâmbătă pe la prânz, un pescar, Dan Quatermaine, a sunat la căpitania portului. El s-a jurat că a văzut corabia căpitanului James Cook.

– Chiar el? au întrebat cei de la căpitănia portului.

– Pe legea mea, chiar el era!

– Tu ai vorbit cu el?

– Erau valuri puternice. Vocea mea s-a pierdut în vânt.

3

Pe coasta de est a Australiei s-au întâmplat câteva fenomene stranii. O fantomă s-a plimbat pe străzi. Un iepure s-a dus la McDonalds și a cerut o cafea. Un postaș a văzut o stea căzătoare ieșind dintr-un horn. Norii au început să spună tot felul de povEști. Oamenii au văzut un al doilea soare. Un avion s-a transformat într-un liliac. Jessica Thompson a văzut un tort de ciocolată uriaș zburând pe deasupra străzilor. Un grup de studenți a trecut printr-un portal temporal. Ben de la benzinărie a văzut un urs alb dându-se pe bicicletă. S-au mai întâmplat și altele.

4

– Tu ce crezi despre asta? întrebă Ryan.

– Ar fi multe de spus…Nu știu ce să cred…Australia s-a schimbat radical în câteva zile…Cred că toată lumea simte asta… Eu cred că ne vom obișnui..spuse Bill.

– Oricum, noi doi suntem doi oameni simpli…Poate că savanțîi ar trebui să ne dea un răspuns…Sunt multe știri false…Sunt multe interpretări.. De exemplu că în România ar fi reînviat Nicolae Ceaușescu, că în Serbia ar fi apărut un dinozaur, că în Africa ar ninge de dimineața și până seara…

– Eu m-am uitat pe Facebook…M-am uitat și pe Twitter…toate părerile sunt împărțite…multe opinii sunt contradictorii..am văzut și multe clipuri pe Youtube…Eu cred că multe sunt contrafăcute…

– Eu nu știu ce să spun… Dacă savanțîi sunt depășiți de acest eveniment? Poate că așa e dar ei nu vor să recunoască…Adevărul e că sunt multe feluri de savanți… Unii sunt foarte orgolioși…

– Și eu cred asta…Dar spiritul adevărului științific trebuie să primeze…

– E drept…

– Oare noi ce am face în locul lor? Oare noi cum ne-am descurcă într-o astfel de situație? Ce crezi tu că am face?

– Interesantă întrebare…Eu nu m-am gândit până acum…Aș putea încerca să-mi imaginez…Dar crezi că ne-ar ajută?

5

Într-o dimineață, mai mulți australieni, au văzut cum Ayers Rock s-a ridicat către cer.

A făcut un zgomot puternic. Rețelele electrice au căzut pentru jumătate de ora. Era o nava extraterestră. Cerul s-a făcut roșu.

Nava a survolat Australia apoi ea s-a pierdut în cosmos.

6

Marea Barieră de Corali a început să scoată sunete melodioase. Unii dintre australieni au reconoscut Simfonia a 9 de Beethoven. A fost un moment înălțător. A fost un moment unic. Niciodată nu s-a întâmplat asta. A fost fascinant. Mulți australieni au izbucnit în plâns.

Alți australieni au râs plini de bucurie.

7

John Anderson a ajuns la far. Era plin de gânduri contradictorii. Marea avea o culoare stranie. Cerul era portocaliu. John Anderson a deschis ușa cu emoție. S-a auzit strigat:

– Iubitule, bine ai venit. Eu am pregătit pentru ține spaghete. Imediat noi ne așezăm să mâncăm! Sper că nu te grăbEști. Sper că ai avut o zi bună.

Dar de ani de zile însă, John locuia singur la far.

8

– Crezi că e timpul să plecăm în Europa? Sau poate că ar trebui să luăm avionul către America? Mă gândesc… Poate că va fi din ce în ce mai rău…spuse Ryan. Sau să mergem în România? Sau să nu mergem pentru că socialiștii sunt iar la putere acolo…

– Ți-e teamă? Poate că totul e trecător…Poate că e doar așa, o mică nebunie…Au mai fost astfel de momente în istoria omenirii… Eu zic că noi să nu întrăm în panică…Panică e foarte periculoasă…spuse Bill.

– Poate că ai dreptate…Nu știu ce mi-a venit… Poate că sunt unele frici din copilăria mea…Poate că asta este…Copilăria mea se întoarce în sufletul meu…Eu am fost un copil normal, totuși…Îmi plăcea să fac excursii în munți….Tu ai fost în munți atunci când erai copil?

– Jagungal?

– Frumos!

– Kosciuszko?

– Magic!

– În munți te simți altfel…Te simți minunat…Ești liber…Ești aproape de cer…Ești că o pasăre…Uite, noi, oameni simpli, putem fi păsări…

– Dar știi ce se aude, nu? Am citit și pe Facebook…Munțîi din din Australia s-au înălțat în ultimele zile…Tu poți înțelege asta? Mie îmi este greu să înțeleg…

– Adică se ridică întreagă Australie, asta vrei să spui?

– Nu. E ceva mai bizar. Se ridică numai munțîi.

– Nu pot crede asta.

– De ce ar fi așa? Poate fi o explicație științifică?

– Din păcâte, nu-mi pot da seama. Asta e. probabil că cineva ne va da o explicație. Da, ar trebui să primim o explicație.

– Bine. Dar dacă trebuie să plecăm? Unde vrei să mergi?

– Eu încă nu m-am hotărât. Oare eu trebuie să mă hotărăsc repede? Nici nu știu prea bine. Dacă fenomenele acestea sunt peste tot? Poate că ele se petrec peste tot de ani de zile. Poate că noi nu am știut. Poate că nu trebuia să știm. Poate că nu am intelesc ce se întâmplă. Noi suntem niște oameni simpli.

– Cred că în America se întâmplă aceste fenomene de mult timp. Sunt foarte multe mărturii. Sunt foarte multe dovezi.

– Acolo au fost tot felul de întâmplări stranii. Și în Rusia au fost întîmplări stranii. Și în Franța. Și în România, după ce a căzut guvernul Roman…Poate că ar fi bine să știm mai multe lucruri.

– Eu am auzit câte ceva. Tot felul de lucruri. Dar uite că nu m-au interesat. Tu crezi că eu am greșit?

– Depinde. Poate că noi, oameni simpli, ar trebui să fim mai atenți. Noi trăim uneori departe de aceste evenimente. Ele se întâmplă departe de noi.

– Mă gândesc la asta. Am ratat înțelegerea lucrurilor de multe ori.

– Și acum ce trebuie să facem? Adică trebuie să luăm niște hotărâri.

9

Dan Quatermaine se așeză pe malul oceanului, aproape de 12 Apostoli. Privi în larg o vreme. Valurile erau liniștite și frumoase. Cerul era portocaliu. Pescarul se gândi la multe lucruri din viață lui. I se părea că timpul curgea altfel. În clipă aceea, el văzu clar o sirenă. Da, era o sirenă adevărată.

10

Pe coasta de est a Australiei s-au întâmplat câteva fenomene stranii. A început să ningă cu fulgi portocalii. Au înflorit magnolii galbene. Un fluture uriaș s-a odihnit pe capotă unui automobil. Prin văzduh au trecut niște îngeri care cântau o melodie din Star Wars. În Sydney, a venit să cânte Michael Jackson. Michael Jackson? Dar el a trecut în neființă în 2009! Pe cerul din Melbourne a trecut o flotilă de avioane din al doilea război mondial. O legiune de gladiatori, condusă de Spartacus, a trecut spre Okinawa. S-au auzit sunete melodioase dintr-un muzeu al muzicii deși muzeul era închis. O focă a venit din largul oceanului și a povestit tot felul de legende unor turișți care au leșinat de emoție. În Anglia a ajuns cu oștile lui Alexandru cel Mare. În România s-a născut un profet care a prezis sfârșitul lui Iliescu. În Albania s-a văzut aurora boreală.

11

John Anderson se ciupi de mână. Nu. Totul era real. El nu visa. Totul era real. Dar ce e realitatea? Când începe realitatea? Când noi ne naștem? John Anderson râse. Nașterea trebuie să fie ceva miraculos. Poate că așa a fost nașterea lui! Desigur, el nu-și putea aminti nimic. Nu era corect, nu-i așa? Ar fi fost corect să rămână ceva în mintea lui. Așa? Era oarecum nedrept.

El putea doar să-și imagineze. Imaginația? E o însușire miraculoasă. Ce înseamnă asta? Îți poți imagina ceva ce nu există. Dar ai putea să materializezi gândul tău? Și cum poți face asta? Trebuie să te concentrezi? Trebuie să faci un efort? Greu de găsit un răspuns. Dar e important? Ar putea fi important. Ar putea fi necesar. Ar putea fi nemaipomenit. Pentru cine?

Pentru el. Pentru altcineva?

Bineînțeles că el știa tot felul de lucruri despre asta. El citise multe cărți. El văzuse multe filme. El citise multe ziare. Dar acum era vorba despre el însuși. Era vorba despre experiența lui nemijlocită. Tocmai de accea era foarte important ceea ce i se întâmpla lui. El era eroul. El era personajul principal. Dar de ce i se întâmpla tocmai lui? El fusese ales de o forță necunoscută? Oh, ce multe întrebări!

12

– Tu chiar Ești o sirenă?!

– Da, eu sunt o sirenă adevărată, Dan Quatermaine.

– Tu știi numele meu?

– Eu știu toate numele oamenilor!

– Trebuie să fie complicat!

– Nu este complicat!

– Oricând poți învăța lucruri noi!

– Vrei să înveți să pescuiEști?

– Oau! Cum adică?

– Tu să pescuiEști altfel decât până acum!

– Asta ar fi colosal!

– Cred și eu!

– Zi-mi repede cum să fac!

– De ce te grăbEști? Nu trebuie să te grăbEști. Voi oamenii va grăbiți. Vreți totul repede. De aceea aveți atât de multe necazuri. Vă grăbiți. Nu aveți răbdare. Vreți totul de-a gata. Dar tu trebuie să înțelegi totul altfel. Tu trebuie să gândEști altfel. Tu trebuie să uiți ce ai învățat. Tu ai în ține forța oceanului. Dar tu ai uitat asta. Tu ar trebui să-ți aduci aminte. Tu Ești că și mine. Tu Ești un copil al oceanului. Dar pentru că trăiEști pe uscat, tu ai uitat multe lucruri.

– Cred că ai dreptate. Și eu m-am gândit uneori. Parcă am amintiri pe care eu nu pot să le văd. Eu am încercat. Dar eu nu am reușit. De ce? Nu am făcut ce trebuia să fac?

– Tu poți folosi forța întregului ocean. Dar ai uitat. Toți oamenii au uitat. Dar a sosit timpul. A sosit clipă. Universul se schimbă. Schimbarea e dramatică. Schimbarea ne atinge pe toți. Poate fi o catastrofă. Sau poate putem înțelege ceva.

– Adică noi doi nu ne-am întâlnit întâmplător? Asta ar fi uimitor! De câteva zile în Australia se întâmplă tot felul de lucruri. E o nebunie! Dar mulți oameni nu cred. Dar mulți oameni nu știu. Dar mulți oameni nu vor să afle adevărul. Eu aș vrea să știu adevărul. Mie îmi place adevărul. Adevărul e curat chiar dacă e dureros. Da, adevărul poate fi foarte crud uneori.

13

Mai mulți astronomi s-au contrazis. Mai mulți matematicieni s-au contrazis. Mai mulți fizicieni s-au contrazis. Mai mulți politicieni s-au contrazis. Mai mulți biologi s-au contrazis. Mai mulți scriitori s-au contrazis. Mai mulți filozofi s-au contrazis. Spiritele s-au animat. Spiritele s-au infierbântat. Spiritele s-au enervat. Da, era o controversă animată. Toată lumea avea gust de polemică. Toată lumea voia să se afirme. Toată lumea voia să aibă dreptate. Erau multe opinii. Erau multe păreri contradictorii. Erau multe adevăruri nespuse. Erau multe informațîi trunchiate. Cine avea dreptate? Cine știa adevărul? Cine cunoștea bine fenomenul? Matematică era de ajutor? Astronomia era de ajutor? Era multă animație. Era multă polemică. Era multă nervozitate. Toate calculele erau parcă eronate. Soluțiile matematice nu se potriveau. Erau elemente necunoscute. Erau fenomene necunoscute. Filosofia era neputincioasă. Filosofia nu avea răspunsul adecvat. Ce se întâmpla? De ce era așa? Cine știa? Cine avea dreptate? Fenomenele se desfășurau rapid. Apoi parcă dispăreau. Dar era o iluzie. Știința era neputincioasă. Cerul era portocaliu iar știința era neputincioasă. De ce e cerul portocaliu? De ce se aud sunete stranii? De ce ogeme oceanul? Ce înseamnă asta? Ce este? Cine știe? Erau tot felul de întrebări. Dar nu erau răspunsuri. Erau greșeli. Ecuațiile matematice nu erau corecte. Calculele nu erau corecte. Satelițîi nu dădeau informațîi corecte. Dacă nu ai informațîi corecte nu poți face nimic. Trebuiau să ia totul de la început. Trebuia refăcut totul. Toată gândirea trebuia reconsiderată. Dar era rău? Dar era imposibil? Dar era de negândit? Poate că era o provocare majoră. Știința era chemată să inoveze total. Asta însemna curaj. Asta cerea curaj tuturor. Toți aveau o sarcina revoluționară.  Metodă științifică era veche. Ea trebuia modernizată. Acesta era un lucru bun. Această era o șansă. Da, era o provocare bună pentru toți. Era un drum nou. Era un moment istoric crucial.

14

– Ne intâlnim din nou, îi spuse Bill lui Ryan.

– Mă bucur, spuse Ryan.

– Care sunt noutățile astăzi? Pare că situația e stabilă. Au mai fost fenomene? Tu ce știi? Eu n-am observat mare lucru. Oamenii parcă s-au obișnuit.

– Depinde. Depinde cum privEști lucrurile. Eu cred că s-au întâmplat multe. Dar ele sunt atât de multe că nu le vedem. Ele fac un ecran. Realitatea e că un ecran. Pentru oamenii simpli că noi, ea e că un ecran.

– Înțeleg cumva.

– Peste tot în Australia au fost multe fenomene. E o avalanșă de fenomene. E foarte greu să le pricepi. Mie îmi este greu. Și apoi trebuie să trăiesc. Eu Muncesc. Tu cum te descurci?

– Merge treaba. E bine. Incă e bine.

– Mă bucur să aud asta. E foarte bine când e bine. Aici pe malul oceanului îmi place să aud asta. Oceanul mă face mai curajos. Oceanul îmi dă din puterea lui. E frumos oceanul. E uriaș. E maiestuos. E miraculos. Îmi place aici.

– Și mie îmi place oceanul. Are o forță uriașă. Îmi place forța lui.

            15

            Ce ciudată e viața, gândi John Anderson. Dar ce e viața? Poate fi un vis? Poate fi o impresie? Greu de răspuns. Teribil. Și fenomenele din ultimele zile! O nebunie totală! Lumea s-a schimbat. Oamenii s-au schimbat. Unii spun că au văzut două luni pe cer. Poate că e așa.

            Dar de ce ar fi așa? Lucrurile sunt ciudate. De fapt ce e normal? oamenii râd. Oamenii se distrează. Oamenii se ceartă. Oamenii se luptă pentru putere. Oamenii au idei. Oamenii au sentimente. Ei și? Universul e atât de straniu! Poate că oamenii nici nu contează în Univers.

            Se nasc împărați, dictatori, profeți. Dar ei dispar în neant. Lumea se schimbă mereu.

16

– Ce vrei să faci cu pușcă mea?

– John Anderson, chiar crezi că nu știu că sirenă aia te iubește?

– Care sirenă?

– Sirenă care se drăgălește cu Dan Quatermaine!

– Nu știu despre ce vorbEști!

– Nu mă păcălești tu pe mine!

– Nici nu vreau asta. Sunt multe lucruri ciudate în ultima vreme. Poate că sunt prea multe.

– Puțîn îmi pasă. O să împușc sirenă și gata.

– O să vină poliția dacă faci asta.

– Poliția are multe alte probleme. Și mai e ceva! Polițiștii nu cred în existența sirenelor!

17

Era o poveste stranie. Și el nu știa cum se va sfârși povestea. De fapt nu avea nici o idee. Poate că ar fi trebuit să se ducă în stă să bea o bere. De ce nu? Acum că în România, în Rusia și în Japonia veniseră la putere roboții portocalii scăpați dintr-un laborator secret american.