Socialiștii boicotează ședința parlamentului

Mă uit cu binoclul după socialiști. Socialiștii, ce să vezi, așa, modificați genetic, sunt puzderie, au ieșit cu bărcile, la plimbare, spre marea cea mare, către ocean. Dar să-i vezi acum vreo două minute, cum mai boicotau ei ședința parlamentului. De ce? Cum de ce, ce întrebare e asta?

Răspunsul îl are Veniamin Costache, el și numai el. Îmbrăcat cu redingotă, cine mai e ca el! Are și joben. Niște ghete cam boțite, nu le-a mai dat cu cremă, a plecat val-vârtej de-acasă. Se duce Veniamin Costache direct la parlament. Acolo dă nas în nas cu Carlos Mendoza, șeful Cartelului Medelin. Incognito, Carlos Mendoza, așa să știi. Socialiștii, toți în păr, încurcați în traficul de hașiș, fiecare după demnitatea lui în partid.

Ăia mai terchea-berchea, ăia care cară afișele, pliantele și panourile la întâmplările electorale, au și ei, acolo, un sfanț cât pe-o măsea. Acum, uite că eu mă uit cu binoclul după socialiștii care, cu mic, cu mare, au pornit spre marea cea mare, către ocean, să se întâlnească, în doar câteva minute, cu o corabie malteză care navighează sub steag panamez, să transfere, să urce la bord, să descarce hașișul românesc crescut, cultivat, adăpat sub soarele nostru ancestral, pe te miri ce ogoare, coaste de deal, văi și așa mai departe.

Luna e cât un ochi deasupra noastră. Veniamin Costache își scoate ghetele boțite și se vaită că are umflături la picioare. Îi zic, te dau cu vaselină, scot acușica vaselina din cambuză, ține timona. El, Veniamin Costache, ține timona de florile mărului și barcazul nostru o ia razna și ne trezim dincolo de Gibraltar, către ocean, să vezi cum ne înfulecă Triunghiul Bermudelor. Soarele e cât o nucă. Din valuri iese o balenă cam oacheșă, râde de noi, niște rechini parcă ne-ar face de petrecanie, să te ții. Socialiștii, ia-i de unde nu-s, au dispărut. Mă uit cu binoclul în stânga. Mă uit cu binoclul în dreapta. Nu-i zăresc și pace.

Veniamin Costache răsuflă înciudat, de la vaccin li se trage, li s-a modificat genetica. Cum așa? Păi s-au înțepat cu ce nu trebuie, înțelegi? Navigăm săltăreț pe valurile sprințare, se ițește pe undeva, prin cer, un ochi de furtună. S-au vaccinat și, dintr-odată, codul lor genetic s-a modificat. Adică nu ei ar fi de vină? Nu. Și tocmai de aia au boicotat ședința parlamentului, gata să producă răzmeriță, să dea constituția peste cap, întreaga țară, ce mai grozăvie, ei fiind modificați genetic. Extratereștrii le-au făcut bucată, au influențat vaccinul din punct de vedere electromagnetic, ei și numai ei, zice Veniamin Costache tuflindu-și jobenul.

Eram acolo când au aterizat forțat. Urmăreau ei de mult să ne facă pocinogul. S-au uitat la planeta noastră prin binoclu și au zis, aici, în țara asta dăm lovitura, aici e codul lor genetic mai pirpiriu, mai nevolnic, mai așa și așa. Și chiar pe socialiști au pus ochii? Da! De ce? De unde vrei să știu eu, bre? Bre, așa-mi zici tu mie, bre?! Adică el n-ar fi Veniamin Costache, ar fi chiar Carlos Mendoza în travesti, deghizat, oarecum trucat. Dar ce credeai, că-i cred eu pe socialiști? Nu fi copil! Așa că vin cu tine, tu te uiți cu binoclul, eu stau cu ochii pe ei să livreze hașișul așa cum am stabilit.

Uite ce e, domnule Carlos Mendoza, mă enervez eu foarte tare și foarte abitir, cobori la prima, ne oprim la prima insulă, prin Tenerife, parcă. Îl las pe țărm, el plânge un pic, așa de ochii lumii, dar uite, chiar acum vin elicopterele lui, din Columbia, să-l ducă acasă, bine mersi. Iar eu? Eu trec de Triunghiul Bermudelor, cobor în jos pe Calea Victoriei, trag un delfin de urechi și arunc ancora dincolo de Chitila. Sus, pe dană, printre macaralele portuare, ruginite și adormite, îl zăresc pe Vogoride, Vogoride îmi face din mână, auzi, ai auzit, ce să aud, liberalii au luat-o razna, chiar acum boicotează ședința parlamentului.