În mai 1881, în revista Convorbiri literare, era publicată pentru prima dată poezia Scrisoarea III. La acea vreme, poezia era o satiră la adresa societăţii contemporane poetului, care evidenţia lipsa de patriotism şi decadenţa clasei politice. Temele au rămas de actualitate până în vremurile noastre, iar cauzele sunt dintre cele mai diverse şi adaptate fiecărei epoci în parte.
Un element comun care străbate din toată istoria României este trădarea – trădarea idealurilor, trădarea ţării, trădarea compatrioţilor…. Singurul adevăr care dăinuie peste omenire este trădarea.
De trădare a avut parte şi Tudor Vladimirescu acum 200 de ani şi, chiar dacă mişcarea sa revoluţionară a fost înfrântă, fără această pagină de istorie scrisă de către un martir al neamului românesc, nu s-ar mai fi vorbit nici despre Unirea Principatelor de la 1859.
Tudor Vladimirescu a fost trădat de oamenii săi apropiaţi, de cei mai importanți oameni din oastea sa. Domnul Tudor a sfârşit tăiat în bucăți şi aruncat într-o fântână. Pentru istoria României, uciderea lui Tudor Vladimirescu a căpătat valoarea unui simbol pentru ceea ce înseamnă destinul oamenilor de bună-credinţă care au îndrăznit să se ridice împotriva opresiunii şi care au dorit curmarea durerii fraţilor de neam. Într-una dintre proclamațiile sale el spunea: “pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Eu m-am ridicat pentru norod, cu al cărui sânge s-a hrănit și s-a poleit tot neamul boieresc…”.
Constantin C. Giurescu şi Dinu Giurescu în Istoria a românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, fac referire, astfel la faptele lui Tudor Vladimirescu: „Dacă Eteria s-a servit de Tudor, credem că şi Tudor s-a servit de Eterie spre a-şi atinge scopurile proprii. Este exclus ca o fire şi un temperament ca al lui, aşa cum apar din proclamaţiile proprii şi din mărturiile contemporanilor, să se fi mulţumit cu rolul de simplu agent al altora, să nu fi căutat să realizeze şi dezideratele păturii din care se ridicase, deziderate care corespundeau, de altfel, intereselor maselor largi ale poporului”.
Olteanul întreprinzător şi instruit, născut în satul Vladimiri, judeţul Gorj, a strâns o avere frumoasă încă din tinereţe, din comerţul cu animale şi cereale. Era proprietarul moşiilor de la Cerneţi, Cloşani, Purcari, Topolniţa, Baia de Aramă, etc. A ctitorit biserica din Prejna şi un lăcaş de cult în Cloşani. Avea o cârciumă şi câteva mori de apă. Oamenii lui sau el însuşi mergeau la Pesta, Viena sau la sud de Dunăre. Vorbea limbile greacă, rusă şi germană. Ca înfăţişare era, după mărturia unui contemporan, „om de statură mai înalt decât de mijloc, talia bine proporţionată, faţa blondă, mustaţa galbenă, părul castaniu, obrazul mai mult rotund decât oval, nici prea durduliu, nici slab, cu o mică bărbie, om nu urât; sta drept, ţanţoş, vorba brevă (scurtă), răstită şi… destul de elocventă, aier de comandant… Netăgăduit este că era om de inimă. Cine ştie ce ar fi fost într-o altă sferă, într-o altă epocă, cu spiritul mai cultivat, un asemenea om! Avea stofă de om mare, dar timpul, locul şi mijloacele i-au lipsit”.
Colaborarea lui Tudor Vladimirescu cu Eteria a fost pentru mulţi istorici un semn de întrebare: colaborare, subordonare sau doar acţiuni paralele. Era Vladimirescu membru al Eteriei şi, în această calitate, a trădat un jurământ făcut? Pe cale de consecinţă, execuţia sa ar fi fost perfect legitimă sau ar fi fost vorba despre o colaborare, între cele două mişcări, cea românească şi cea greacă, ambele urmând de fapt obiective diferite? Eteria fusese înfiinţată la Odessa, având ca obiectiv nici mai mult, nici mai puţin decât „uniunea armată a tuturor creştinilor din Imperiul Otoman pentru a face să triumfe Crucea asupra Semilunii”.
Motivele întemeierii Eteriei aveau ca bază dorinţa de resurecţie a spiritului naţional, de redeşteptare a dorinţei de independenţă a popoarelor sud-est europene. Să nu uităm că între 1804-1812 se desfăşoară primul război de eliberare a sârbilor de sub dominaţia otomană, sub conducerea lui Petru Karagheorghevici, reluat între 1815-1816 de către Milos Obrenovici. În primăvara lui 1821 are loc începutul revoluţiei greceşti, concomitent cu mişcarea lui Tudor. Contextul general european era, de altfel, favorabil acestor mişcări de emancipare socială şi naţională: Rafael Riego ridică steagul revoltei împotriva absolutismului bourbon, la Cadiz, pe 1 ianuarie 1820. Santore di Santa Rosa în Piemont (10 martie 1820), Confalonieri la Milano şi generalul Pepe la Neapole (2 iulie 1820) întregesc tabloul unui bătrân continent cuprins de flăcările revoluţiei.
Apartenenţa lui Tudor Vladimirescu la Eterie nu a existat, cu certitudine, pentru un motiv foarte bine întemeiat, acela că nu era grec; „trebuie spus că aceasta (Eteria, n.n) era formată exclusiv din greci şi că acolo unde găsim indivizi de altă origine etnică este vorba de simpatizanţi, sprijinitori, membri ai unor grupuri asociate mişcării de eliberare a patrioţilor eleni, agenţi plătiţi ai mişcării” (Alex. M. Stoenescu). Singurul element comun dintre Eterie şi Tudor Vladimirescu era protecţia comună din partea Rusiei. Aşa-zisul legământ al lui Tudor faţă de Eterie, datat de unii cercetători în decembrie 1820, de alţii în ianuarie 1821, nu este în fond nimic altceva decât un acord de colaborare încheiat cu doi cunoscuţi fruntaşi eterişti, Iordache Olimpiotul şi Ion Farmache. Colaborarea viza o acţiune comună în perspectiva declanşării unui război ruso-turc, dar fiecare parte urmărea, de fapt, obiective diferite: grecii – independenţa patriei lor, românii – redobândirea autonomiei. …Era un om energic, decis, cu spirit de iniţiativă şi cu lecturi istorice. Capacitatea de comandă şi prestigiul de care se bucura în Oltenia erau temeiuri hotărâtoare de a-i încredinţa lui conducerea mişcării de emancipare” (Fl. Constantiniu)
Domnul Tudor s-a ridicat pentru norod şi a pierit de trădare. Astăzi, romanii râvnesc după un Domn Tudor care să anime spiritul dreptăţii şi al dragostei de ţară.Din păcate,avem parte doar de o şleahtă de oportunişti, care se intitulează cu mare emfază “clasă politică” .
Vorba lui Eminescu:
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
Tudor Vladimirescu, un erou regatean uitat si ignorat, mai ales dupa insurectia din ’89, desi a pus si el niste caramizi la constructia a ceea ce ulterior avea sa se numeasca România.
Mai toti marii patrioti si crestini romani au murit ucisi intr-un mod groaznic, bestial, decapitati.
Si, desi tradati, nu au fost totusi asasinati de vreun valah/roman.Mihai Viteazu’ a fost asasinat de niste mercenari nemti si valoni, Tudor de niste greci, Brancoveanu de niste calai turci in aplauzele ambasadelor marilor imperii, Petru Cercel decapitat prin Turcia, iar lista poate continua.
Greseala era mai totdeauna increderea prea mare in tertii externi si nu in propriul norod.
@Anonim
Ai luat în considerare Tulipan(ul), dar ai omis Fekete(le)!
@Fekete Tulipan: O tii langa in struna marelui magar mincinos care se crede urs. Ai citat incomplet, doar pentru a-l injosi pe Tudor. Ma obligi sa ma repet, desi cred ca este in van, intrucit reaua ta credinta este evidenta. Excesele lui Tudor, de care vorbeste istoricul, oricum limitate, nu sint fapte de jaf, asa cum insinueaza nemernicul dar si tu subliminal, ci sint pedepse contra oamenilor sai, pentru a face din ei o armata, nu o banda. De tradarea eteristilor, nici vorba. Neloialitatea apare din partea eteristilor, care, fara suportul rusilor, nu puteau continua lupta contra otomanilor dar insa puteau sa-si faca de cap intr-o tara in care grecii erau stapini. Putea Tudor accepta asta? Sigur nu. Tudor servise in armata rusa, in speranta ca acestia ii vor ajuta pe romani sa se elibereze de otomani. Insa, vazind ocuparea de catre rusi a jumatate din Moldova, se va fi lamurit de adevaratele lor intentii. Rusii cazusera la pace cu otomanii si se pare ca nu il mai sprijineau nici pe el, fostul lor ofiter, nu numai pe eteristi. Ce putea face atunci Tudor? O incercare de mediere cu Turcii nu insemna tradare. Tradare fata de cine? … Mai grav este ca ii numesti pe toti oamenii politici romani, implicit din toate timpurile, neseriosi si tradatori. Pe scurt, iti daia arama pe fata de sovin ungur, care cauta mereu paie pe hainele altora. Insusi pseudonimul tau este o insulta la adresa unei flori rare, nobile, ceea ce tu nu arati deloc.
Te contrazic total: maghiarii nu se trag din huni de nicio culoare.
Dupa moartea bestiei betive de Atilla ( mort beat in noaptea nuntii cu o germana Ildiko), din puterea hunilor s-a ales praful. Fiind batuti de ostrogoti, alti migratori si romani, cam 1/2 din ei si-au luat traista-n batz si au plecat inapoi in Asia, unde li s-a pierdut urma fiind asimilati de diversele triburi asiatice. Cealalta 1/2 a plecat in Bulgaria fiind asimilati de bulgari, de fapt de slavii care ii asimilau si pe bulgarii turcici.
La aproape 500 de ani dupa sparcuirea hunilor din Panonia au aparut in Panonia, HOP! si maghiarii, care nu au nimic in comun nici ca origine, nici ca provenienta asiatica, cu hunii. Ungurii actuali au 0,5% gene hunice, ca mine si ca tine si ca toti europenii. de fapt ei nu mai sunt demult maghiari curati, fiind metisi cu europenii.
Mandri cum sunt si mincinosi, si-au inventat inca din vechime descendenta din huni, numindu-se HUN-guri si HUN-garia. ,,HUN”- vaz Doamne ca ei ar fi urmasii hunilor. MINCIUNA TOTALA! Hungur este o inventie de-a lor, ei insisi se numeau MAGHIARI si asa erau cunoscuti de toti.
Asta nu i-a impiedicat, ca 1/2 dintre barbatii maghiari sa se numeasca Atilla. Parca romulanii de la noi nu se numesc Pardailan, Jan Mari, Ianis, Margherita?! Ca si cum noi romanii ne-am focusa pe un nume celebru precum William the Conqueror, cu care n-avem nimic comun.
Sper ca te-am lamurit ce-i cu stirpea maghiara, care se numeste ilegitim ,,hunguri”.
@Marele Urs
Dacă istoria etniei tale este incerta, și dacă nu te consideri roman, atunci de ce cauți sa instigi la ura? Din cauza unora ca tine nu este liniște între etnicii maghiari și romani. Sunt atâtea etnii în România, dar niciuna instigatoare ca etnia ta. Cum sa ții doliu de „Ziua Națională a României?” În Dobrogea sunt cele mai multe etnii și nu ai sa vezi atâta încrâncenare. Romanul este ospitalier și de buna credință, asta nu înseamnă că unul ca tine care se da urs, sa vina și sa-i facă pe romani cum i se năzare. Ai putina decenta ca îți faci etnia de rușine. Pana la urma România este și a ta!( dacă nu cumva ești maghiar roman și stai în Ungaria și doar profiți de cetățenia română.
Armata lui Tudor Vladimirescu numara cam 20.000 pana la 30.000 de oameni.
Era prima armata a tarii … de dupa epoca fanariota. In plus ca armata sa era stransa de pe tot teritoriul Tarii Romanesti. Numara chiar cateva sute de transilvaneni si moldoveni.
Era deci o prima ARMIE a tarii … insa nu total INCHEGATA, DISCIPLINATA si OMOGENA. Intr-un singur an … nu puteai cere asta!
Ca orice ARMATA a lumii … ea era penetrata de hoti/jefuitori/violatori, de dezertori si de tradatori.
Istoricul Andrei Oțetea citeaza doar vreo 30 de „elemente” nedisciplinate din armata sa de 20.000+ de luptatori.
Cum se rezolva (chiar si astazi) astfel de acte de indisciplina in TOATE armatele lumiii … prin judecata (curte martiala) si prin eliminarea fizica a acestor elemente indisciplinate.
Istoricul Andrei Oțetea vorbeste despre un Tudor Vladimirescu DREPT si ASPRU – venea doar din armata tarista …
A crezut in promisiunile tarului si a Eteriei de sprijinire a luptei sale DREPTE … contra fanariotilor.
Dar, in intreprinderea sa, a fost TRADAT si de tar si de Eterie .
Precum Mihai Viteazul … cu 200 de ani mai inainte.
Precum Balcescu … la 25 de ani dupa.
Precum Cuza … la 45 de ani dupa .
Marele urs e ,,iungur” ”madyar”
Se trage din Hunii cu carnea sub sa S -au asezat in locul de azi pe la anul 800