Joe Biden a salvat relația transatlantică, după dezastrul produs de Donlad Trump, sugerează mai toate publicațiile internaționale. După ce a reușit să oprească temporar disputa dintre Airbus și Boeing, in această vară, Joe Biden a făcut pace cu UE și în ce privește taxele pentru importul de aluminiu și oțel din Europa, taxe instituite de fosta administrație Trump. Iar vestea cea mare este aprobarea unei taxe minime globale pentru corporații, de 15%.
Acordul a fost negociat în cadrul G7 și al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și a fost propus de Statele Unite. Mai toate publicațiile scriu că este un act de justiție fiscală, o armă împotriva evaziunii și a ”optimizării fiscale”, a paradisurilor fiscale. În practică, lucrurile nu vor sta așa.
În primul rând, această taxa se va aplica ”marilor corporații”. Or, acordul nu definește ”marea corporație”. Apoi, taxa se va aplica corporațiilor al căror profit depășește 10% din venituri. Amazon, care a avut venituri uriașe în perioada pandemiei a raportat un profit de 6% și a și salutat ajungerea la acest acord. Facebook a anunțat că ar avea de plătit taxe ceva mai mari doar în câteva state.
Ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, a spus că este un acord ”istoric”. Marile publicații financiare îl caracterizează la fel. Exista însă și semnale de alarmă, iar principalul a fost tras de The Wall Street Journal și de ONG-ul Tax Justice Network: marii câștigători de pe urma acestui acord, care se va aplica din 2023, vor fi țările bogate, iar marii perdanți vor fi țările sărace.
Pentru a descuraja transferul profiturilor în țări cu un regim fiscal foarte relaxat, acest acord propune o soluție bazată pe doi piloni. Primul va viza cele mai mari o sută de companii din lume, cu venituri de peste 20 de miliarde de dolari anual și cu profituri de peste 10%. Una dintre condițiile specificate în cadrul acestui ”pilon” este concepută special pentru marile corporații high-tech din Statele Unite și China. Țările vor putea avea acces la noua distribuție a taxelor doar dacă vor anula toate taxele unilaterale impuse acum companiilor tech. Așa se face că președintele Joe Biden a obținut din partea Franței, Austriei și a altor state UE anularea progresivă a taxelor impuse giganților americani din acest domeniu. Unele state sunt însă reticente, pentru că taxele din domeniul digital pe care le aplică acum unilateral acoperă un număr mai mare de companii decât cel la care se referă acest prim „pilon”. Prin urmare, sunt cazuri în care statele colectează acum mai multe taxe din serviciile digitale decât vor colecta conform acestui nou acord. Apoi, sunt analize care arată că această taxă unică nu numai că nu va reduce inegalitățile din acest moment, ci le va accentua, pentru că marile corporații nu vor renunța la nivelul actual al profiturilor și vor încerca să compenseze eventualele pierderi datorate acestei taxe prin reducerea cheltuielilor cu forța de muncă. Se va accentua și mai mult tendința actuală (care în România este regulă de mulți ani) de transfer veniturilor de la muncă la capital.
Apoi se va trece la cel de al doilea ”pilon” – taxa propriu-zisă de 15%. Aici, mai toți specialiștii sunt de acord că paradisurile fiscale vor primi o lovitură serioasă. Însă vorbim despre paradisurile fiscale în care taxele sunt zero. Or, mai există și alt tip de paradisuri fiscale, precum Irlanda, Olanda, Luxemburg, Elveția, care vor fi mult mai puțin afectate. Prin urmare, vom avea de-a face cu un transfer al profiturilor către aceste țări. Ne putem întreba de ce, câtă vreme va exista o taxă unică globala de 15%? Pentru că aceasta nu se va aplica peste tot; acordul lasă portițe care vor îmbogăți firmele de consultanță și casele de avocatura în anii care urmează. Acordurile din cadrul OCDE permit companiilor să plătească sub 15% în țările în care au mulți angajați, unde au active precum fabrici, instalații, etc. Prin urmare, cursa pentru transferul profiturilor nu va înceta odată cu intrarea în vigoare a acestui acord.
Un alt aspect ce va provoca dispute în viitor ține de controversatul transfer de suveranitate fiscală de la statul națiune, fie el România sau SUA, către un regim internațional care nu este încă definit și care este dominat acum de OCDE, o instituție opacă, birocratică, fără oficiali aleși. Regulile care se vor negocia aici vor fi literă de lege în țările membre și, după acordul G20, în aproape toate țările lumii. Cercurile conservatoare americane sunt împotriva stabilirii unei taxe minime pentru companii, dar și împotriva acestei cedări de suveranitate. Exista semne de întrebare dacă SUA for rămâne în acest acord, în cazul în care o nouă administrație va considera că ea este dăunătoare și nu permite dezvoltarea companiilor americane. Aceeași incertitudine este legată și de China, care a fost de acord, în cadrul G20, cu această taxă unică globală. Aceeasi incertitudine este adusa si de declaratiiole recente ale ministrului Bruno Le Maire pentru The New York Times: ”America este prima putere a lumii și nu dorește să ca Beijingul să-i ia locul în următorii ani. Însă, spre odeosebire, prioritatea strategica a Europei este independența”, a spus Le Maire, ”iar asta înseamnă să construim mai multe capacități defensive, să ne apărăm propria viziune legată de schimbările climatice, să ne apărăm propriile interese economice, să avem acces la tehnologiile cheie și să nu fim dependenți de tehnologiile americane”. ”Problema cheie pentru UE este acum să devină independentă de Statele Unite, să fie capabilă să-și apere propriile interese, fie ele economice sau strategice”, a spus Le Maire.
Un al treilea aspect ține de implicațiile strategice ale acestui acord, care este văzut de mulți analiști ca o mișcare pe frontul războiului economic dintre SUA si China. Taxa globală minimă pentru corporații poate fi modalitatea prin care SUA încearcă să coalizeze Occidentul împotriva Chinei, asigurându-se că marile corporații nu pot găsi o alternativă fiscala la cea oferită de lumea vestică. Este o modalitate de raliere a UE, Australiei, țărilor latino-americane apropiate de SUA, a Japoniei, Coreei de Sud la poziția Statelor Unite față de China.
Trecerea la o taxă unica globală pentru corporații este, așadar, o operațiune pe frontul unui al treilea război mondial. Nu este unul cu portavioane si tancuri, chiar dacă Beijingul își modernizează în ritm accelerat armata, iar companiile americane de profil fac presiuni pentru ca guvernul SUA să cumpere și mai mult armament. Este un război economic pentru supremația globală. Un război între yuan și dolar, între Nasdaq și Bursa de la Shanghai.
Iar în războiul economic SUA-China generalii sunt Wall Street-ul, Trezoreria și Federal Reserve, nu președintele-marionetă Joe Biden. Nu puține publicații americane arată că Biden a fost foarte stingher la Summitul G20 de la Roma, aproape că nu a intrat în cadru la fotografia de grup și mai speculează că anularea transmisiunii în drect și prelungirea vizitei sale la Vatican, s-au datorat unor „probleme la toaletă” pe care le-ar fi avut președintele SUA. Sunt informații puțin importante, câtă vreme G20 a aprobat o taxă gândită la Washington pentru stabilirea cât mai rapidă și mai clară a taberelor în războiul economic cu China.
@Smarandache: Lucrurile s-ar putea duce si mai departe: interzicerea autovehicolelor proprietate personala, ca in Albania comunista. Toata lumea sa utilizeze transportul in comun sau nepoluant, desi ma indoiesc ca exista vreo forma de transport mecanizat nepoluanta. Oare vrea vreun occidental, in special american, dar si unii din Est, Africa, America Latina sa renunte la dragul lor automobil, mai ales cind e un 4×4 cu sute de cai putere? …