Hai să fim serioși. Cititorul român e un fel de spion. Un spion abil, mucalit, hulpav. Cititorul român te preamărește dar în fapt te înfulecă. Se hrănește iluzoriu cu anecdotele tale. Tocmai aici eroarea scriitorului român. Să vezi tu ce spun cititorii din Piața Chibrit, acolo, printre ceilalți extratereștrii. Avem o meteahnă ciudată şi periculoasă.
Ne dedulcim vorbind despre conducătorii neamului românesc fie ca despre nişte eroi providenţiali fie ca despre nişte satrapi perverşi. Îi preaslăvim pe unii după interes pentru ca mai apoi, peste un timp, să-i înjurăm cu vârf şi îndesat. Îi belim pe alţii după vremuri dacă nu ne-au făcut un ce interes, zice o florăreasă din Piața Chibrit, plină de năduf. Când nu ne mai place cum stăm, aducem conducători de pe alte meleaguri punându-i în capul trebii.
Dar, ne vei vedea iar, după vremuri, mai apoi, hăcuindu-i şi mişelindu-i. Ne imaginăm tot felul de fantasme despre conducătorii noştri după ce nu mai sunt, asta dându-ne nouă apă la moară pentru sinele nostru mic şi bicisnic. Am impresia că de fapt, noi, românii, nu avem un proiect sănătos în istorie şi că vremelnicia conducătorilor este un fel de pacoste a sinelui nostru, zice un vatman coborât din tramvai să tragă o țigară chiar în Piața Chibrit.
Un fel de ticăloşie a noastră încastrată în sufletul nostru comun nu ne dă voie, nu ne lasă libertatea de a avea un raport sănătos cu ideea de a fi conduşi. Noi românii ne facem că ne-ar conduce careva, oricare ar fi acela, domnitor, monarh, general, preşedinte, secretar general, zice un instalator, trecând în grabă prin Piața Chibrit. Când conducătorul pune piciorul în prag, ne gudurăm într-o umilinţă nesănătoasă şi grotescă pe care o credem jertfă.
Ce e mai straniu, este lipsa noastră de creativitate în această direcţie. Odată ce l-am pus pe unul să ne conducă, îl lăsăm să-şi facă mendrele şi ne plângem de milă iar dacă acela devine nevolnic, mai ales bătrân şi senil, abia atunci şi numai atunci ne arătăm vitejii lui peşte prăjit şi-i dăm la moacă într-un fel sau altul, zice un extraterestru cu buletin de București.. Să vorbim pe fapte, zic eu, convins, pe bune, că aș fi foarte bun de Prim Ministru. Am avut șansa, din diverse considerente, înainte de 1989, să ajung la Biblioteca Academiei și să studiez diverse fonduri, unele dintre ele fiind în regim secret. A fost o experiență extraordinară. Acum, depinde cum vrei să privești Istoria, cum vrei s-o interpretezi având dovezile în față.
În mod cert, avem nevoie de o Trezire Națională pentru că Istoria României e altfel decât o știm noi în realitate și o dezbatem public aici sau aiurea. În plus, Istoria are nevoie de o analiză complexă din toate punctele de vedere: militar, magic, științific, politic, genetic, sociologic, cultural, gastronomic… Am fost învățați de mici să gândim în cadre rigide, manipulatorii. Un singur exemplu! Momentul 1907, în complexitatea lui, a fost o Strategie de Rapt Teritorial, așa cum căderea lui Cuza are de fapt legătură cu dorința Italiei de a-și recupera o parte de teritoriu de la Austria.
Printre altele, Informațiile Militare au avertizat Partidele Istorice asupra unei posibile rezistente pe teatrul de operațiuni dar lipsa de acțiune și inabilitatea politică a dus la decimarea armatei române în 1941. Momentul 1944 este infinit complicat dar, reducțiile manipulatorii bine implementate în imaginarul social ne-au făcut să reținem tot felul de istorioare cu Regele Mihai și cu vajnicii comuniști veniți pe tancurile sovietice.
Când eram la școală, nimeni nu m-a învățat despre strămoșii noștri agatârșii. I-am descoperit eu din întâmplare într-o carte jerpelită, de dinainte de 1945, în podul bunicului. Istoria Noastră este infinite complexă și extraordinară. Dar, în continuare, Cadrele Manipulatorii, aranjate în imaginarul colectiv de agenți de influență, de tembeli, de utopiști, de neaveniți, de zăpăciți, creează o ceață densă prin care nu zărim Adevărul Istoric. România este o Complexitate Procesuală de excepție și revine generațiilor de astăzi Misiunea Nobilă a face lumină cu adevărat. Dacă nu, nu.
probabil ca asta era scopul unor minti i-luminate de la usr. foarte „progresiste”, apropos :)) de a trai in comun si in devalmasie, intr-o „gingasie” fara moralitate si cu un viitor sumbru: schilodirea genetica a neamului. „progresismul” lor se dovedeste din ce in ce mai abitir o intoarcere la involutie si la ritualuri barbare. pe cand sacrificiul uman si canibalizarea? istoria la scoala este generic „oficiala”… ca si „adevarul din surse oficiale”. poti sa spui cum tari „civilizate” au acceptat pentru buzunarul propriu sau altii, „pentru binele comun”, infometarea si uciderea planificata si ingrozitoare a milioane de oameni (anglia – india horror,de ex. dar NIMENI NU VREA SA VORBEASCA DESPRE CRIMINALII „EDUCATI” BRITANICI CARE AU ARUNCAT IN SARACIE. FOAMETE SI UCIDERE INDIENII – ADICA EXACT CE VOR SA FACA ACUM LA NIVEL MONDIAL!). istoria adevarata o inveti la facultate de profil – istorie, drept, arte (istoria artei) etc.. pe de alta parte, nimeni nu s-a nascut invatat – sau nu in dimensiunea asta – insa a fi autodidact nu este interzis prin lege. nu inca. internetul, daca stii unde sa cauti si ce sa cauti, este o adevarata bibilioteca. chiar si pentru a cauta si a achizitiona carti, noi si vechi dupa cum ai nevoie. cam asta este…