România are în plan dezvoltarea unor capacități de stocare a energiei de până la 2.400 MW, în orizontul 2030, potrivit Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice pus în dezbatere publică.
Jumătate din această capacitate ar urma să vină de la hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Tarnița – Lăpuștești, un proiect foarte vechi al României, repus pe tapet în multiple rânduri, dar niciodată început. Aceasta este una dintre cele mai mari probleme ale României, pentru că nu avem deloc capacități de stocare care să armonieze perioadele cu exces de producție cu cele cu deficit de producție din Sistemul Energetic Național. Acesta este și motivul prețurilor mari ale electricității pe seară, când aportul de energiei ieftină din zi (eolian și solar) scade semnificativ, lăsând țara noastră cu energiile mai scumpe și cu importul. Dacă ar exista capacități de stocare, atunci energia ieftină de peste zi ar putea fi scoasă în sistem seara, cu efect calmant asupra prețurilor.
„Obiectivul este de a avea o capacitate totală instalată de stocare a energiei electrice în baterii de 1.200 MW sau 2.400 MWh până în 2030. Instalarea capacităților de stocare prin baterii și construirea, până în 2030, de centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) cu o capacitate totală de aproximativ 800 MW vor spori semnificativ flexibilitatea sistemului energetic, așa cum indică analiza prezentată în Figura 36. Se estimează că, până în 2035, capacitatea de stocare în baterii instalată va ajunge la 2.000 MW și în 2045 la 4.500 MW, răspunzând astfel nevoii de integrare în SEN a noilor capacități de producție de energie din SRE (în special, solare și eoliene).
Flexibilitatea sporită a SEN va permite și realizarea unei producții mai eficiente de hidrogen, potrivit oficialilor guvernamentali.
Nelu, zis-ai lucru deștept.Numai să mai avem ce redeschide.Preventiv, UE dă liber la demolarea lor în beneficiul pulifricilor de partid.