Administrația Trump și-a schimbat optica asupra încheierii războiului din Ucraina. De la presiunea asupra Ucrainei pentru a accepta un acord de pace amplu negociat de Rusia și America, pornind de la termenii Moscovei, acum SUA încearcă să forțeze Rusia să accepte o fază intermediară până la acordul politic pe care îl urmărește – o încetare imediată a focului vreme de 30 de zile.
Schimbarea a avut loc după discuțiile din Arabia Saudită dintre secretarul de Stat Marco Rubio și consilierul prezidențial ucrainean Andriy Yermak. ”Mingea este acum în terenul Rusiei”. ”Dacă Moscova va refuza, vom ști din nefericire care este impedimentul în calea păcii”, a spus secretarul de Stat american, iar declarația sa a fost reluată apoi de mai mulți lideri europeni.
Înțelegerea de la Jeddah dintre SUA și Ucraina și declarația lui Marco Rubio par cu adevărat un pas înainte pe calea păcii, da asta doar în cazul în care Rusia ar fi doar o putere convențională, nu cu mult mai dezvoltată decât Ucraina și doar dacă conflictul deschis dintre cele două țări nu ar avea o istorie de peste zece ani.
”Oferta” făcută de SUA și Ucraina Rusiei vine cu zero concesii pentru Moscova și cu multe beneficii pentru Ucraina – reluarea livrărilor americane de arme și reluarea schimbului de informații (de fapt, sprijinul militar american nu a încetat decât pe hârtie, vreme de câteva zile, la scurt timp după întâlnirea dezastruoasă de la Casa Albă, de pe 28 februarie, pe care oficialii ucraineni o pun acum pe seama ”emoțiilor” lui Donald Trump și Volodimir Zelenski). Cu alte cuvinte, dacă Rusia nu acceptă o încetare a focului, Statele Unite vor continua să aprovizioneze Ucraina cu arme. Iar, dacă Rusia va accepta încetarea focului, SUA tot vor continua să aprovizioneze Ucraina cu rame, iar armata Kievului ar avea și timpul necesar pentru a se regrupa.
Văzută din acest unghi, propunerea încetării focului in Ucraina poate fi considerată o capcană pentru Rusia lui Putin: acceptarea ei ar însemna acceptarea înarmării și regrupării militare a Ucrainei, în vreme ce refuzul ar da aliaților europeni din NATO justificările de care are nevoie pentru pune presiune pe administrația Trump să continue înarmarea Ucrainei, să prelungească conflictul și să întărească sancțiunile economice împotriva Rusiei. Totul în vreme ce Europa se angajează să preia mare parte din povara conflictului de pe umerii SUA și să o treacă asupra propriilor cetățeni.
Propunerea de încetare a focului vine în contextul în care Rusia înaintează pe toată linia frontului, iar Ucraina abia se mai agață de o mică parte din teritoriul ocupat în regiunea rusa Kursk. O acceptare a încetării focului de către Moscova înseamnă și acceptarea prelungirii ocupației ucrainene în Kursk și începerea unor eventuale negocieri de pace pornind de la această realitate.
Moscova a repetat care sunt condițiile pentru încetarea războiului: neutralitatea Ucrainei, recunoașterea anexării de către Rusia a patru oblasturi plus Crimeea, ”denazificarea” regimului de la Kiev. Cu câteva zile înainte de discuțiile SUA-Ucraina din Arabia Saudită, președintele Volodimir Zelenski și-a exprimat opoziția față de orice concesii teritoriale, în vreme ce aliații europeni ai Ucrainei (cu excepția Ungariei) au căzut de acord asupra unei strategii de sporire a capabilităților militare ale Ucrainei, pentru a-i întări poziția la masa posibilelor negocieri cu Rusia. Adică nicio concesie teritorială și garanții de securitate puternice din partea Europei, inclusiv cu trupe ale aliaților europeni pe teritoriul Ucrainei. Este greu de crezut că Rusia poate accepta aceste condiții, mai cu seamă că acum se află în ofensivă în Ucraina.
Spunând că ”mingea este în terenul Rusiei”, secretarul de Stat Rubio a arătat fie că negocierile de până acum cu Moscova nu au fost tocmai sincere, că marea ceartă din Biroul Oval dintre liderii ucrainean și american a fost regizată, fie că tabăra neoconservatoare de la Washington a reușit să se impună în fața președintelui Trump.
Conflictul din Ucraina nu a început 2022, ci în 2014. Istoria acestui conflict arată că Ucraina a avut mereu de câștigat de pe urma unor negocieri prelungite și a încetării focului. În 2014, Acordul Minsk 1 a fost încheiat când mii de militari ucraineni erau încercuiți pe frontul din Donbas. În 2015, când ucrainenii erau sub presiune la Debalțevo, au fost cerute negocieri si s-a ajuns la Acordul Minsk 2. Iar în 2022, când trupele ruse ajunseseră în preajma Kievului, liderii ucraineni au început să negocieze la Instanbul. Acum, când Ucraina pierde în Kursk (multe analize neoconservatoare au văzut micul ”buzunar” ocupat de Ucraina drept o carte importantă în mâneca Ucrainei în cazul unor viitoare negocieri), Kievul cere din nou încetarea focului și negocieri.
În plus, după ce a ieșit din politica, fostul cancelar Angela Merkel a declarat că Vestul nu a urmărit în niciun moment că Ucraina să respecte acordurile de la Minsk, care au fost văzute ca o tactică menită să câștige timp pentru înarmarea și instruirea armatei ucrainene de către aliații vestici.
Sunt motive pentru care Moscova a repetat că nu va accepta decât un acord de pace politic, care sa implice nu doar Ucraina, ci și arhitectura de securitate a Europei – adică ceea ce Rusia consideră că este cauza războiului din Ucraina.
Poziția Kremlinului a fost ambiguă, imediat după încheierea consultărilor americano-ucrainene. Oficialii ruși au declarat că așteaptă detalii din partea Washingtonului în ce privește propunerea de încetare a focului, pentru Rusia fiind esențial să fie luat în calcul avansul făcut de armata rusă în Ucraina. Un oficial rus de rang înalt a declarat pentru Reuters că președintelui Putin îi va fi greu să accepte o încetare a focului în forma actuală, pentru că Rusia avansează în Ucraina.
Există însă și posibilitatea ca Statele Unite să convingă Rusia să înghită pilula încetării focului , îndulcind-o cu o relaxarea a sancțiunilor impuse Moscovei. Când i s-a pus această întrebare, purtătorul de cuvânt Dmitru Peskov nu a infirmat.
Este doar capul in gura. Sa nu uita-m ka kum e rusul shi pistolul, sorry=ruleta ruseasca.
O zi buna.
Con