Mai deunăzi, circula în presa europeană o hartă pe care în dreptul fiecărui stat de pe continent erau trecute cel mai bogat om al ţării respective şi firma principală a acestuia. În dreptul României erau prezentaţi Ioan Niculae şi Interagro. Compania, călcată azi de procurorii DNA, este una dintre cele mai complexe din ţară, cu activităţi în mai multe sectoare precum agricultură, industria chimică, energie, industria prelucrătoare, turism şi diverse alte activităţi. Niculae ispăşeşte în prezent o pedeapsă de peste doi ani de închisoare pentru sponsorizarea ilegală a campaniei lui Mircea Geoană la prezidenţiale iar frâiele grupului său au fost preluate de fiica sa cea mică, Adina Niculae, absolventă a Facultăţii de Management din cadrul ASE. Pe mâna ei stă acum averea de 1,2 miliarde de euro, construită uneori cu mari semne de întrebare, cea mai mare fiind legată de legătura Interagro cu compania de stat Romgaz, acolo unde există o suspiciune de subminare a economiei naţionale.
De altfel, construcţia sa ca om de afaceri a acumulat multe puncte de suspensie şi modul său de acţiune a generat semne de întrebare. Niculae este stăpân peste aproape toată industria chimică din România, ce a mai rămas din ea, şi este cel mai mare consumator de gaze naturale din ţară, prin combinatele sale. Până să intre în închisoare, Niculae a fost un om cu influenţă puternică în lumea politică, fapt dovedit că multe din actele emise de diverse instituţii ale statului român l-au avantajat. Este un dintre latifundiarii ţării şi patron de echipă de fotbal, cu rezultate interesante în ultimii ani, Astra Giurgiu.
Ioan Niculae are pe fruntea sa ştampila de fost lucrător al Securităţii de dinainte de 1989. Securitatea la care acesta a lucrat a distrus un stat, a declarat la începutul lui 2013 directorul de atunci al SRI, George Maior. Dacă îl întrebi pe Niculae, acesta o să spună că toată viaţa lucrat în industria chimică. „Înainte de ’90 lucram ca referent de specialitate la Chimica, o înterprindere de comerţ exterior, unde vindeam, negociam, semnam contracte şi livram cantităţi de milioane de tone de îngrăşăminte chimice în toate ţările lumii. La vremea aceea, România ocupa locul trei în lume ca ţară producătoare şi exportatoare de îngrăşăminte chimice, iar acum suntem pe locul 50, poate”, declara Ioan Niculae într-un interviu acordat Ziarului Financiar.
După 1990 a intrat în afaceri cu un partener turc şi a înfiinţat o companie – Interaction – care făcea comerţ cu produse chimice. În 1995 a înfiinţat Interagro, principala sa companie, apoi a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni la rafinăria Astra Română Ploieşti, pentru 16 milioane de dolari. Doi ani mai târziu, a investit în asigurări şi a devenit patron la Asirom. A băgat 21 de milioane în 1998 şi a scos 86 milioane de dolari, când a ieşit din afaceri în 2007. A achiziţionat rând pe rând combinatele chimice de la Tr. Măgurele, Bacău, Săvineşti, Oraşul Victoria, o parte din fosta Nitramonia Făgăraş şi unitatea de la Slobozia, dar care era mascată printr-un off-shore din Belize. Prin aceste combinate, Niculae consuma 15% din gazul ars într-un an în toată România. Fiind nevoit să cumpere la preţ de coş, adică o combinaţie între gazul ieftin din ţară şi cel scump din Rusia, Niculae a pus de multe ori presiuni pe autorităţi ca să ţină pe loc preţul gazului intern sau să-i elimine componenta de import, scumpă. A avut câştig de cauză în 2009, atunci când legi date de Guvern şi Parlament i-au permis să cumpere gaz doar din intern, deşi companiile sale aveau datorii la producătorul Romgaz, fapt care i-ar fi interzis să beneficieze de acea facilitate.
DIICOT a declanşat o investigaţie pe acest caz şi a cercetat 40 de persoane, foşti şi actuali şefi din Romgaz, Ministerul Economiei şi ANRE, care l-ar fi ajutat pe patronul InterAgro să obţină mari cantităţi de gaze la preţ subevaluat. Pe listă sunt şi foştii miniştrii Varujan Vosganian şi Adriean Videanu. Prejudiciul calculat de DIICOT este de 130 de milioane de dolari, gaură în bugetul Romgaz, companie a statului român. În perioada decembrie 2006 – decembrie 2008, Varujan Vosganian, şi în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, Adriean Videanu, în calitate de miniştri, au aprobat, semnat şi susţinut în Guvern un număr de şase ordine, respectiv trei memorandumuri, afirmă DIICOT. Acuzele aduse sunt de abuz în serviciu şi complicitate la delapidare. Procurorii susţin că cei doi au utilizat Romgaz, unitate naţională de interes strategic, în interesul privat al firmei lui Niculae, InterAgro. Au fost acordate discounturi comerciale substanţiale la livrarea de gaze naturale către InterAgro, peste plafoanele practicate de Romgaz, precum şi gaze naturale exclusiv din producţia internă, fără a fi respectate dispoziţiile legale şi în condiţiile în care firma omului de afaceri Ioan Niculae înregistra debite istorice la plata gazelor consumate. Livrarea de gaz ieftin firmei InterAgro, în condiţiile în care aceasta înregistra o datorie reprezentând circa 70% din bugetul anual al societăţii naţionale, a fost de natură să pună în pericol sistemul energetic naţional pe segmentul gazelor naturale, spun procurorii.
Modul său de lucru era foarte clar definit. Toţi îi ştiau de frică pentru că se comportă foarte autoritar iar mulţi parteneri de afaceri au căzut pradă lui. Una din victime este compania suedeză East Capital, care printr-un vehicul înregistrat în Cipru, Salink Limited, a încercat să facă bani în România înainte de declanşarea crizei economice prin specularea acţiunilor Amonil la Bursa de Valori Bucureşti. Mai exact, au cumpărat o parte din capital cu puţin în speranţa că în viitor vor vinde cu mai mult. Însă jucăria suedezilor s-a stricat din cauza jocului făcut de Nicuale prin intermediul mai multor off-shore-uri din Belize. Şi-a vândut sie datorii la Amonil, a golit firma de active şi i-a lăsat pe cei de la East Capital proprietari pe nimic pentru că tot Amonilul a fost transferat pe o firmă de apartament din Slobozia, cu acţionar majoritar tot din Belize.
Una din achiziţiile sale de răsunet, dar care s-a lăsat cu mare scandal şi cu duşmănii eterne, este cea a Societăţii Tutunul Românesc, companie râvnită şi de Dan Voiculescu. Devenită Galaxy Tobbaco, societatea a fost una despre care s-a spus că a prejudiciat statul cu aproape patru milioane de euro, prin neplata accizelor pentru 130 de tone de tutun vândut către unele firme.
Rafinăria Astra a fost închisă, dar a mers cu celelalte combinate, cu care a făcut sute de mii de dolari. A intrat în agricultură, ca un hobby, dar a devenit unul din latifundiarii României. A început cu o moară adusă din Danemarca şi a închiriat pământ căci nu avea grâu. A arendat 100 de hectare, apoi 1.000 şi a ajuns treptat la 50.000 de hectare, din care 12.000 sunt în proprietate.
Afacerile sale cu îngrăşăminte au început să scârţâie în 2009, la începutul crizei. A scăzut consumul, importurile de marfă ieftină de slabă calitate şi puterea scăzută a agricultorului român au fost cauzele care au dus rând pe rând la închiderea unităţilor şi deschiderea lor din când în când. „Toată lumea a zis că este numai interesul meu pentru că am combinate chimice. Sigur că le am, dar nici nu cred că ar fi fost ceva rău dacă aceste combinate nu ar fi fost oprite, pentru că ar fi salvat multe mii de locuri de muncă, iar pentru România ar fi însemnat un aport de cel puţin 2-3 milioane de tone de cereale în acest an, care, la orice preţ le-ar fi luat, ar fi însemnat 1,5 – 2 miliarde de euro”, declara Niculae în interviul pentru Ziarul Financiar. Ori de câte ori îi mergea prost, ameninţa guvernul că îi va pune 7.000 de oameni în faţă, şomeri, pentru că nu îi creează facilităţi. De altfel, a ajuns la performanţa să unească sindicatele şi patronatele din industria chimică pentru acţiuni comune în faţa autorităţilor.
Singura ieşire a lui Niculae din impas a fost fabrica de bioetanol de la Zimnicea, singura din Europa Centrală şi de Est, investiţie de 80 de milioane de euro.
Lui Niculae îi place să creadă că este unul dintre puţinii români care au ţinut industria autohtonă pe linia de plutire. „În fabricile de tractoare au făcut baruri, pe locul fabricilor de semănători au făcut blocuri. Fiecare ministru a făcut ceva rău. Unul a distrus complet cercetarea agricolă, unul a tăiat pădurile şi a omorât păsările pentru că visa gripa aviară, altul a distrus sistemul de irigaţii. Este strigător la cer ca România, la capitolul agricultură, pe perioada de negociere cu Uniunea Europeană, să nu fi prins capitolul irigaţii, în condiţiile în care se vorbea încă din ’90 de deşertificarea zonei de sud a României”, mai spunea Niculae în interviu.
Niculae este un vânător împătimit iar ultima sa ispravă a avut loc în Africa, la începutul acestui an. El a plătit 40.000 de dolari pentru a vâna un elefant, după care alţi 50.000 de dolari pentru a-l împăia şi transfera în Europa din Africa de Sud, a scris cotidianul Sunday Times. Niculae a împuşcat elefantul în februarie în Hoedspruit, Limpopo, dar acesta nu a fost transferat imediat în România pentru că el a vrut ca şi alte animale să fie împăiate. În total, este vorba despre 19 trofee iar costul total al împăierii animalelor a fost de 83.096 de dolari, pe lângă transport, care costă aproximativ 24.000 de dolari, şi preţul plătit pentru vânarea lor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.