Adrian Năstase, primul interviu după încarcerare

Fostul prim-ministru al României, Adrian Năstase, a acordat primul său interviu, după ieşirea din închisoare – unde fusese trimis de Justiţie în urma unei condamnări pentru fapte de corupţie – postului de televiziune Antena 3. Mai precis, emisiunii Sinteza Zileia lui Mihai Gâdea. Fostul lider social-democrat s-a lamentat destul de mult în timpul emisiunii lui Mihai Gâdea, care îl privea admirativ.

A părut uşor indecent gestul lui Năstase de a vorbi în public despre o problemă de-ale sale de natură intimă. Aşa cum este rana provocată de glonţul cu care a vrut să se sinucidă, în iunie 2012. Era la scurtă vreme după ce poliţiştii veniseră la el acasă ca să îl ducă la închisoare. Acolo unde fusese trimis de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fostul premier, vegheat admirativ de Mihai Gâdea – care mai că amuţise de admiraţie -, s-a lansat apoi în poveşti cu tentă patetic-liricoidă. Numai bune de o telenovelă! S-a ţinut destul de bine, când a vorbit despre scrisorile trimise familiei după ce a luat decizia de a se sinucide.

Apoi, pentru scurt timp, Năstase s-a uitat practic, la el însuşi. Pe ecranul cel mare din studio, Mihai Gâdea i-a rezervat surpriza de a-i prezenta imaginile din seara tentativei de sinucidere. Un moment penibil este posibil să nu se fi produs  – nu avem de unde să ştim – doar dacă sonorizarea din studio nu a preluat şi sunetul de ambianţă din momentul înregistrat, în iunie 2012, la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Atunci când, când era în ambulanţă, unele voci din “public” au strigat lucruri urâte. Care nu pot fi reproduse într-un spaţiu decent.

Oricum, Năstase a confirmat majoritatea informaţiilor date în seara tentativei de sinucidere, în studioul Antenei 3, de Radu Tudor din „surse guvernamentale”. Care surse guvernamentale purtau, de fapt, un singur nume: Ucu Rus.

Năstase l-a salvat pe Gâdea de la un episode gen telecan-can: nu a vrut să vină la emisiune aşa cum l-a rugat realizatorul Antenei 3, cu o cămaşă descheiată la gât, doar pentru ca să i se vadă rana de la glonţ. A preferat să vină la cravată. Dacă accepta rugămintea lui Gâdea, Năstase era numai bun de mers la Capatos, alături Serghei Numaiştiucum care îşi exhibă tatuajele şi de celebra mamă a Queridei. Care se arată pe sine!

Lui Năstase, parcă i-au mai scăzut din aroganţa, semeţia şi suficienţa celebre. Poate e doar o impresie …

Din declaraţiile fostului premier, redăm pasaje mai importante:

– Au trecut 300 de zile de când nu am mai vorbit la o televiziune. Am vrut să treacă o perioadă în care să fac pace cu mine însumi. A trebuit, de-a lungul unor luni care s-au scurs foarte greu, să consum, să diger tot ce era revoltă, dezamăgire şi mi-a fost teamă să vorbesc înainte de a gândi la ceea ce s-a întâmplat, aşteptând să văd şi ceea ce se întâmplă afară.

– Acum sunt pregătit să spun unele lucruri, dar nu pentru a privi în urmă, ci înainte, pentru a încerca să depăşeşc ceea ce a fost o încercare foarte grea, nu atât prin prisma perioadei din penitenciar, ci prin semnificaţia unei condamnări pe care eu am respins-o.

– Justiţia , uneori paradoxal, decide şi în ceea ce priveşte dreptatea şi nedreptatea.

– Cei mai mulţi au înţeles că a fost o hotârâre care a fost dată în anumite circumstanţe şi a avut conotaţie politică puternică.

– Am considerat că în 20 iunie eu am început o a doua viaţă. Semnele pe care le port pe corp arată că a fost un lucru foarte adevărat. Glonţul acela a trecut la un milimetru de carotidă.

-Glonţul s-a lovit în os şi a ricoşat

– Lucrurile sunt parţial aşa cum au fost descrise. A fost şansa că aveam revolverul în buzunarul stâng şi l-am scos cu mâna stângă. Ofiţerul de poliţie era în faţa mea. (…) Din păcate sau din fericire, scoţând revolverul cu mâna stângă, înainte să-l schimb în mâna dreaptă, ofiţerul s-a repezit şi m-a dărâmat. În final, am reuşit cu mâna stângă să îndrept revolverul spre mine, dintr-un unghi foarte ciudat, de jos, şi încercând să-l protejez şi pe el.

– Aş vrea să-i mulţumesc acelui ofiţer de poliţie. Îi datorez şi lui faptul că stăm acum de vorbă.

– În momentul în care am aflat sentinţa, nu am crezut nici un moment că o asemenea sentinţă ar fi posibilă. Nu perspectiva închisorii m-a afectat cel mai mult, ci umilinţa îndurată după două decenii de muncă.

– Penitenciarul înseamnă o formă comprimată de viaţă

– M-am întrebat după aceea cine a câştigat după toată povestea asta.

– Privesc în urmă şi mă întreb dacă reacţia mea fost cea mai bună atunci.

– Întrebarea mea retorică este dacă lucrurile merg mai bine în ţară acum.

. Au fost multe momente grele sau complicate sau triste. Spre exemplu de sărbători, de Crăciun să nu fii alături de cei dragi, de familie. Lucrurile sunt complicate şi nu ai voie să bei un pahar cu vin.

– Un moment foarte greu a fost să privesc din afară maturizarea copiilor mei pe care îi lăsasem, pe unul într-o adolescenţă care însemna exuberanţă şi pe Andrei, într-un moment în care încerca să-şi găsească un rost între prieteni, între cunoştinţe. Dintr-o dată, peste noapte, au trebuit să treacă bariera în viaţa dură a maturităţii, preluând griji, responsabilităţi, preluând legătura mea cu exteriorul.

– Vreau să le mulţumesc lui Andrei şi lui Mihnea, care ar fi putut să clacheze, să fie doborât de ceea ce era o ruptură extraordinară.

-Ştim că această condamnare a fost nedreaptă, dar ea rămâne într-un CV. Este un lucru apăsător pentru un copil care trebuie să vorbească despre părinţii lui.

– Niciodată nu aş fi făcut o cerere de graţiere către Băsescu. Mi s-ar fi părut o umilinţă şi aş fu preferat să stau oricât în penitenciar. O cerere de graţiere ar fi însemnat recunoaşterea unei vinovăţii pe care eu o răsping categoric.

– Încă din luna decembrie am făcut o plângere la CEDO în legătură cu această condamnare.

– Consider că, după 2004, a pornit o serie de acţiuni de hărţuire împotriva mea. Au fost deschise vreo 50 de dosare împotriva mea. Opt ani de zile am trăit în permanenţă în zona dreptului penal, în zona DNA-ului. Nu cred că exsită vreo altă ţară care să fi procedat în acest fel, murdărindu-şi propriul trecut. 

– Oamenii din penitenciar ziceau: „Să vină Băsescu aici în locul dumitale”

– Ce sens ar fi avut să fac o plângere la CEDO dacă eu m-aş fi considerat vinovat.

Întrebat dacă ar coabita cu Traian Băsescu în cazul în care ar fi în locul lui Victor Ponta, Adrian Năstase a răspuns: „Dacă aş fi în locul lui Victor Ponta, da”

– În aceste condiţii, într-o situaţie de fapt în care riscul este de blocaj complet, cineva trebuie să facă o primă mişcare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.