Afișele electorale românești se fâlfâie la mișto prin spațiul cosmic

Afișele electorale românești se fâlfâie la mișto prin spațiul cosmic! A zis la radio, nu te joci. A zis și Gâdea, parcă și Ciutacu, s-a acrit CTP, a mârâit Dinescu, s-a înfoiat Cărtărescu, Hagi și el, berbantul, Becali, sadea, Ciucă, Iohannis, Pazvanti și Ochilă! Bebe Arhivarul, să vezi ce pățește din pricina afișelor electorale, fenomen politico-magnetic-spațial! Îşi dorise mereu să intre acolo. Cum se întorcea de la muncă, deschidea calculatorul, se băga sub duş, îşi făcea nişte cartofi prăjiţi, golea în grabă o sticlă de suc de roşii şi apoi îşi lipea urechea de perete. Se întâmplau lucruri ciudate dincolo, se auzeau scârţâituri, gemete, râsete, un şuierat la fiecare jumătate de oră, trosnete, de parcă o uriaşă corabie ar fi intrat într-un recif de corali zdrobindu-se. Văzuse şi auzise lucrul acesta într-un film cu piraţi. Apoi totul se liniştea şi rămânea doar un fâşâit. Atunci îşi dezlipea urechea de perete, se apropia de fereastră, îşi aprindea o ţigară, se gândea. Uneori, vara, pereţii se răceau pe neaşteptate, se lăsa frigul, cu toate că afară era un soare uriaş. Și cădea guvernul.  Ar fi dorit s-o întrebe pe proprietăreasă cine locuieşte alături de el, dar teama de a nu cădea în ridicol îl reţinea. Continua să asculte zile întregi cu urechea lipită de perete. La radio se transmiteau știri electorale. Căuta să-şi imagineze ce se întâmpla dincolo. Într-o noapte, îl trezi un vuiet, sări din pat speriat, casa se cutremura din toate încheieturile, odată, sub vânt, macaraua pe care lucra se cutremurase la fel, îşi trase pantalonii la repezeală, vuietul creştea, ceasul de pe noptieră sună într-un mod ciudat, ceasul de la mână se încălzi brusc, încât fu nevoit să-l scoată, cel de pe noptieră începu să se topească încet, ieşi pe palier, se îndrepta spre uşa aceea care îl atrăgea de mai bine de un an de zile, izbi în ea până când cedă, sări în lături, explozia de lumină îl orbi, nava se desprinse şuierând, lăsând în urmă un gol, lumină o clipă cerul întunecat, se pierdu în adâncimea lui. În urma lui, un snop de afișe electorale. Privi mirat golul acela unde nu existase vreodată o cameră, ci doar cealaltă faţă a peretelui lui, străveziu acum, atât de străveziu încât putea desluşi patul, aragazul, mica lui bibliotecă, ceasul de pe noptieră, topit, de parcă cineva, de altundeva, ar fi vrut să-i soarbă mişcarea, răsuflarea, orele şi toate celelalte lucruri. Poate chiar libertatea. Păi da, răspunsul e pe afișele elctorale românești! Singurătate nu coeziune! Răspunsul e simplu: COEZIUNE! Unul dintre frumoasele adevăruri ale Văluririi este COEZIUNEA! Acea stare extraordinară care cuprinde fiinţele eliberându-le de însingurare. Acea stare extraordinară care înaintează fiinţele unele către altele pentru ca împreună să descopere noi adevăruri fundamentale. COEZIUNEA e starea extraordinară care lipseşte din sufletele noastre de atâtea ori în Istorie. COEZIUNEA dovedită e un adevăr fundamental al fiinţelor noastre. Şi uite că această stare extraordinară se poate înfiripa. Şi uite că suntem cu toţii, deşi diferiţi, împreună spre a descoperi noi adevăruri despre noi înşine, despre weblog, despre univers. COEZIUNEA e starea extraordinară care a lipsit României atâta amar de vreme. Când a apucat să se înfiripe, uneori, Coeziunea Românilor a fost ucisă meşteşugăreşte pentru că noi nu am avut forţa necesară, magică de a ne păstra Coeziunea. Dar noi toţi, în aceste momente vălurite şi văluritoare în weblog demonstrăm că putem construi COEZIUNE. Vă iubesc pentru că, da, putem să ne vălurim şi să vălurim într-o comuniune de idei curajoase, o COEZIUNE plină de har, de pasiune, de întrebări dar şi de acţiune. Vă iubesc fără de rezerve, nefiind absolut deloc important. Noi toţi suntem aidoma deşi atât de diferiţi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.