Alegerile și afacerile lui George Simion

În  ciuda  dezamăgirii provocate de George Simion și de turbulențele din AUR, rămîn pe mai departe convins de nevoia unei politici românești în context european. Proiectul  European născut cu Planul Schuman (1950) este și el teribil de  departe de ce improvizează azi  Ursula Von der Leyen&comp., după cum partidele românești care se străduiesc să-l aplice sînt și ele la o distanță de decenii de rolul pe care să-l joace pentru România.

Nevoia de a  avea o voce politică românească în adevăratul sens al cuvîntului are din ce în ce mai puține speranțe în  George Simion și AUR. În loc de linii importante pentru țară, AUR și Simion se dedau la  învîrteli. În loc de oameni care să consolideze o ideologie și un program, AUR se rezumă la o colectă de personaje de mîna a treia, de la interlopi la vedete dezumflate, gen Gigi Becali. În loc de program solid, AUR începe să lase la iveală un comportament care trimite la un plan de afaceri. În loc de partid, se conturează o gașcă și un grup de interese meschine.

Scrisoarea lui Claudiu Târziu a fost un semnal de alarmă pe care autorul l-a amortizat cu o înțelegere, în ciuda faptului că afirmațiile și acuzele conținute au fost confirmate de alți membri și apropiați ai partidului. În numele AUR, pe liste, au început să apară personaje pe bază de donațiile către partid. Cea mai mare parte a rețelei din teritoriu nu are soliditatea unei structuri politice. Ea este menținută într-un statut de interimat pentru a permite un control total de la centru, adică de la președinte. Alegerile pe sprînceană și desemnările candidaților pentru alegerile locale au fost urmate de un rezultat modest.

Încep să apară cauzele și slăbiciunile. AUR a recurs la prea multă umplutură politică, la improvizații prostești sau a luat decizii cu iz de afaceri personale.

Blocarea listei de candidați la BEJ Bistrița a fost cel mai puternic semnal de alarmă. Structurile din teritoriu au început să scîrțîie sau să se blocheze. Campania de promovare  cu domnitorii României care sunt folosiți pentru a da glas aspirațiilor a semănat mai mult cu o încercare ieftină de  transfer de identitate. Datoriile lăsate în aer față de compania producătoare a materialelor, cu zeci de oameni lăsați fără plata muncii lor (Digi Multimedia SRL) ne trimit la bănuiala că liderii partidului sunt și artizanii afacerilor. Există oameni care susțin că Marius Lulea și George Simion încep să aibă comportamentul unor țepari. Pînă și marea campanie cu casele de 35.000 de euro trimite tot acolo. Marius Lulea are terenuri și o firmă de construcții, partidul face campanie pentru case ieftine și strînge bani și om mai vedea. La fel, cazurile lui Antonio Andrusceac și Ringo Dămureanu au valoare de depoziție publică.

AUR începe să etaleze prea multe note de învîrteală personală și prea puține de partid politic serios.

Nici protestele AUR la Parchet, la Bistrița sau la viitoarea locuință a lui Klaus Iohannis nu mai au credibilitatea de începuturi.

Geaba striga Simion pe Facebook de la Bistrița:

– „Opriți caracatița de aici, de la Bistrița!(…) Toți penalii de la PSD opriți ordinul dat de Coldea! Opriți nebunia împotriva noastră, nu o să ne îngenuncheați, nu o să cedăm. Aveți oameni plătiți în rândul judecătorilor și din rândul membrilor Biroului Electoral. Nu e niciun motiv ca ale noastre să fie contestate, blocate și listele să fie respinse. PSD și PNL e aceeași mizerie!”.

Cei de departe pot crede într-o persecuție politică orchestrată. Cei de aproape au devenit insensibili la mobilizările urgente ale trupei de ultrași, mutați de colo-colo în funcție de comandă. Protestul abia mai acoperă vînzoleala și contestările din interiorul partidului.

Mai pe  scurt, AUR dă semne că face pași mari pe calea parcursă de Partidul Poporului, cel îngropat de  Dan Diaconescu.