Alphonse Giroux, un colecţionar rafinat, dotat cu un ochi de expert

Uitată de marele public, “Casa Alphonse Giroux” (1799-1881) a fost unul dintre magazinele de lux pariziene, cele mai înfloritoare, din secolul al XIX-lea. Ea comercializa mici piese de mobilier, obiecte de marchetărie, bibelouri. Furnizor al Coroanei, al aristocraţiei şi al burgheziei, succesul magazinului era strâns legat de dezvoltarea noii arte industriale.

Fiul unui negustor de obiecte de lux, François Simon Alphonse Giroux (1776-1848), numit mai târziu Giroux-tatăl, avea o formaţie de pictor. A intrat la Academia de Pictură şi Sculptură din Paris în 1792 şi şi-a continuat studiile în atelierul lui David. În 1806 a fost numit pictor-restaurator al Arhiepiscopiei Parisului şi i s-a cerut să restaureze unele capodopere deteriorate în timpul Revoluţiei Franceze. A lucrat mai ales la Notre-Dame din Paris, a restaurat “Predica Sfântului Ioan” şi tablourile din ciclul “Madonei”, realizate pentru Corul Catedralei la începutul secolului al XVII-lea.

Bonheur du jour expus de Giroux în 1855, din lemn de tei, cu marchetărie în lemn de trandafir

“Casa Alphonse Giroux” s-a instalat, în 1801, în strada Coq Saint-Honoré şi s-a specializat în vânzarea şi restaurarea picturilor. Paralel, a dezvoltat un comerţ de papetărie, culori şi materiale pentru pictură, cum ar fi pensule, pânze, palete, rame, şevalete şi manechine. Alphonse Giroux-tatăl a deschis la etajul al şaselea al imobilului un atelier de restaurare şi copiere a picturilor religioase, unele dintre ele fiind livrate în provincie. Un atelier de fabricare a culorilor pentru pictură se afla în curtea imobilului. Comerţul lui cu tablouri a cunoscut un asemenea succes încât Giroux a organizat, începând din 1816, vânzări la licitaţie însoţite de cataloage care dovedesc gustul vechilor maeştri pentru pictura religioasă a secolului trecut. A propus însă şi tineri artişti care expuneau în atelierul său, în marginea artei oficiale.

Masă preţioasă din Magazinul Alphonse Giroux

Alphonse Giroux era şi un colecţionar rafinat, dotat cu un ochi de expert. A cumpărat “Furnizoarea” de Chardin, aflată astăzi la “Muzeul Luvru”, şi probabil şi “Geograful” de Vermeer, păstrat acum la “Staedel Museum” din Frankfurt, şi a reunit un număr important de tablouri ale maeştrilor italieni şi olandezi din secolul al XVII-lea, cum ar fi “Nimfa Syrinx surprinsă de satirul Pan”, de Rubens, intrată apoi în colecţiile “Staatliche Museum” din Kassel.

Cupă din bronz cu motive stilizate

Diversificându-şi neîncetat activităţile, a devenit rapid unul dintre cei mai mari negustori de bibelouri, de jocuri, de truse de toaletă, de casete, de călimări, mese de scris, legături de carte, bronzuri, evantaie, porţelanuri, vase şi piese de mobilier. Aceste activităţi secundare au devenit treptat cele mai importante resurse ale magazinului. În 1823 el furniza Casei Regale o păpuşă pe care Ludovic al XVIII-lea i-a dăruit-o Louisei d’Artois şi un ansamblu de jucării. În 1826 a primit comanda unui portret-miniatură şi a cadrului acestuia, pentru Ducesa de Berry, aflat în Muzeul din Nantes, şi în 1888, a unui ansamblu de furnituri de birou şi papetărie.

Călimară din bronz aurit

A vândut, de asemenea, în 1839, manuscrisul “Alchimistul”, scris de Gérard de Nerval şi de Alexandre Dumas, decorat pe prima copertă cu o pictură de Eugène Isabey. Oferit de Dumas ţarului Nicolae al II-lea, cu scopul de a-şi atrage protecţia acestuia, manuscrisul este caracteristic pentru stilul istoricist al epocii.

Piese de excepţie pentru o clientelă prestigioasă

Casetă de bijuterii cu email de Bresse, decorată cu flori de câmp, cu marginile din bronz aurit

Multe figuri aristocratice, care au contribuit la evoluţia estetică a secolului al XIX-lea, au fost clientele “Casei Giroux”. Printre ele, Ducesa De Berry, care-şi făcea acolo anual cumpărăturile până când a fost exilată. Figură emblematică a modei şi protectoare a artelor, ea a comandat mai ales, în 1826, un mobilier din lemn de lămâi pentru copiii săi, Ducesa de Parma şi Ducele de Bordeaux. Două piese ale acestui ansamblu sunt conservate astăzi în “Muzeul de Arte Decorative” din Bordeaux: un birou şi o bibliotecă cu bronzuri înnegrite, în memoria tatălui lor, Ducele de Berry, asasinat în 14 februarie 1820.

Casetă pentru cărţi de joc

În 1826, Alphonse Giroux s-a asociat cu fiul său, André Giroux. Cel de al doilea fiu, Alphonse Gustave, numit Alphonse-fiul, a participat şi el foarte de timpuriu la activităţile comerciale.

În 1838, tatăl s-a retras din afaceri, lăsând celor doi fii gestionarea magazinului, el dorind să se consacre exclusiv colecţiei sale de pictură. André şi Alphonse-fiul au continuat activitatea dând amploare comerţului cu bibelouri şi piese de marchetărie. N-au ezitat să promoveze invenţiile contemporane lor şi, în 1818, au depus un brevet de transformare a caleidoscopului, iar în 1833, unul pentru importarea ”phenakistiscope”-ului, un aparat optic al cărui principiu se bazează pe persistenţa imaginilor retiniene, compus dintr-un disc, căruia îi este adăugată o oglindă, sau dintr-un cilindru rotativ străpuns la distanţe egale de ferestre longitudinale, prin care pot fi privite imagini uşor diferite între ele, a căror defilare rapidă dă impresia de mişcare.

Cutie de scrisori pentru Ducesa de Berry, comandată lui Giroux, cu miniaturi de Felix-Marie-Ferdinand Storelli

În 1839, “Casei Giroux” i s-a cerut să fabrice şi să comercializeze primele camere de dagherotip ale lui Louis Daguerre (1787-1851).

“Casa Giroux” a participat la “Expoziţia Produselor Industriei Franceze” din 1834, 1839 şi 1849, unde a fost recompensată cu mai multe premii. Dar, acuzată că a folosit contracte cu terţi, cea din urmă recompensă a fost radiată. Într-adevăr, furnizându-şi obiectele de la diferiţi artizani care au rămas în marea lor majoritate anonimi, Casa n-a avut niciodată propriul atelier de tâmplărie.

Set pentru instrumente de desen, cu miniaturile Ducesei de Berry şi ale copiilor săi, semnată de Alphonse Giroux

Această radiere n-a împiedicat-o totuşi să participe la “Expoziţia Universală” de la Paris, din 1855, unde a prezentat, printre altele, celebrul “Bonheur-du-jour” achiziţionat pentru Împărăteasa Eugènie, aflat astăzi la Muzeul Naţional din Palatul Compiègne. Decorată cu sculpturi în altorelief, reprezentând fidel fauna şi flora de pădure, această piesă de mobilier se remarcă atât prin calitatea execuţiei şi decorul original, dar şi prin raportul ambiguu cu istoria gustului şi cu premisele dezvoltării vocabularului naturalist.

Masă marchetată, din lemn de trandafir, de la Alphonse Giroux

Giroux a expus, de asemenea, o masă de şah din abanos, cu figurine de argint cizelat realizate de fraţii Fanniere şi o volieră-jardinieră din lemn de smochin, executată de un anume Delahaye.

Precursor al marilor magazine

Cutie de bijuterii în formă de pagodă, semnată Casa Alphonse Giroux

La reamenajările urbanistice ale Baronului Haussmann, “Casa Giroux” a fost expropriată din Coq Saint-Honoré. Alphonse-fiul a cumpărat atunci un teren în colţul bulevardului şi al străzi Capucines şi a construit un imobil în care s-a instalat în 1855. Noul cartier, destinat comerţului de lux din jurul Operei primea vizitatori bogaţi, ruşi şi americani.

Vase din faianţă de Longwy de la 1870

Acest magazin de lux a insuflat o nouă artă de a trăi, impregnată de confort şi comoditate. Mobilele uşoare şi bibelourile vândute de Giroux corespundeau perfect noilor exigenţe ale interiorului burghez mai rafinat decât reşedinţele particuare ale aristocraţiei. Giroux a ştiut să creeze o ofertă ce răspundea esteticii contemporane, “gustului zilei”, efemer şi uşor.

Casete din lemn de trandafir, marchetate, marcate Alphonse Giroux et Cie

În timpul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, antrepriza familială a participat din plin de dezvoltarea Marilor Magazine ce propuneau o largă varietate de obiecte care suscitau curiozitatea unei clientele dornice să fie în pas cu moda. Albumul “Meubles et fantaisies”, păstrat la “Muzeul de Arte Decorative” din Paris, cu 88 de desene în acuarelă destinate să promoveze produsele, se înscrie în acest demers. Giroux s-a asociat cu diverşi artizani care îi furnizau mobile produse în serie. Modelele puteau avea unele diferenţe în accesorii sau materiale, cum se întâmpla cu casetele gotice în formă de racle medievale, ce erau făcute în bronz aurit sau patinat, în lemn sculptat sau în cristal gravat. Această producţie în serie s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea şi Duvinage, văr cu Alphonse-fiul, a adoptat şi el aceeaşi strategie comercială.
Mulţimea mărfurilor viza mai ales clientela feminină, care a devenit o adevărată “victimă”, cum o caracteriza Emil Zola în romanul său “Au bonheur de dames”. Aceasta cumpăra cu frenezie micile “bonheur-du-jour” fin decorate, birourile încrustate cu fildeş sau casetele în culori variate.

Casetă cu pahare şi flacoane pentru băutură, din lemn de palisandru, vândută la Bonhams cu 1.500 de dolari

“Casa Giroux” îi număra printre clienţii ei pe Chateaubriand, pe mareşalul Mac-Mahon, pe membrii familiei Rothschild, pe Albert de Mun, pe Ducele de Luynes, familiile Broglie, Greffulhe, Groult, Noailles sau Froment-Meurice, pe Marea Ducesă Maria a Rusiei, pe prinţii Narîşkin şi Volkowski.

Alphonse-fiul şi André Giroux au rămas numai câţiva ani în imobilul din Boulevard des Capucines, pe care l-au vândut în 1860 vărului lor Ferdinand Duvinage (1813-1876).

Serviciu de birou din bronz, semnat A. Giroux

Acesta lucra de mai mulţi ani în sânul societăţii şi semnătura lui apărea pe facturi din 1840. El a păstrat numele “Alphonse Giroux&Compagnie” ca să nu piardă clientela. Datorită acestei vânzări, Alphonse-fiul a cumpărat castelul Villegenis al prinţului Jérôme Napoleon, iar André Giroux a achiziţionat un teren în bulevardul Malesherbes, pe care a ridicat un edificiu.

Urmând activităţile “Casei Giroux”, Duvinage a dovedit un excelent simţ al inovaţiei, depunând mai multe brevete de invenţii pentru marchetăria în fildeş. Influenţat probabil de comerţul cu tablouri al unchiului său, a expus în vitrina magazinului pictura “Nana” de Edouard Manet după ce fusese refuzată la Salon în 1877.

Duvinage avea contracte cu peste 700 de furnizori, printre care pentru mobilă se găsea şi Paul Sormani. Printre clienţi se numărau Jean-Baptiste Carpeaux, Antoine Laurent Dantan, baronul Charles Marochetti, Mathurin Moreau, Emmanuel Fremiet… Achiziţiona bibelouri de la anticarul Bing, iar manufactura Baccarat i-a permis să-şi decoreze diferitele casete cu flacoane de lichior şi pahare de cristal.

“Casa Giroux” n-a dat niciodată faliment pentru că a ştiut să participe la evoluţiile estetice ale secolului al XIX-lea. Producţia ei reflectă perfect gustul unei societăţi, în timp ce piesele de mare rafinament răspundeau exigenţelor aristocratice şi princiare, bibelourile “ieftine” fiind destinate unei burghezii care cumpăra mai des. Aceste pastişe ale trecutului combinate cu noile tehnologii au dus la democratizarea producţiei, prielnică unei arte burgheze. Stârnind gustul pentru “lucrurile de care nu avem nevoie”, cum le numeau fraţii Goncourt, “Casa Giroux” anunţa istoria Marilor Magazine care au apărut la Paris în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.