Apăra-te-ar Tismăneanu!

După ce  a  crscut  într-un climat   de  apărare a  URSS și s-a  afirmat ca interpret al ideologiei lui Nicolae Ceaușescu,Vladimir  Tismăneanu  se  strofoacă  acum să apere Statele Unite  de  anti-americani. Ideolog  cu mînă  moartă,  Tismăneanu are  la  activ  cel puțin două  curse  pe lîngă  Brăila.De  data  aceasta,Volodea își încearcă norocul și pe seama  americanilor .Si ce  face?Chițăie la   anti-americani!Drept pentru care  nimeni nu știe  dacă  pledoariile sale au  valoare de  încurajare sau de înjurătură.
Iată un fragment  din ultimul său demers  de  anti-cucu-bau:

Apăra-te-ar Tismăneanu!

După ce  a  crscut  într-un climat   de  apărare a  URSS și s-a  afirmat ca interpret al ideologiei lui Nicolae Ceaușescu,Vladimir  Tismăneanu  se  strofoacă  acum să apere Statele Unite  de  anti-americani. Ideolog  cu mînă  moartă,  Tismăneanu are  la  activ  cel puțin două  curse  pe lîngă  Brăila.De  data  aceasta,Volodea își încearcă norocul și pe seama  americanilor .Si ce  face?Chițăie la   anti-americani!Drept pentru care  nimeni nu știe  dacă  pledoariile sale au  valoare de  încurajare sau de înjurătură.
Iată un fragment  din ultimul său demers  de  anti-cucu-bau:

După ce  a  crscut  într-un climat   de  apărare a  URSS și s-a  afirmat ca interpret al ideologiei lui Nicolae Ceaușescu,Vladimir  Tismăneanu  se  strofoacă  acum să apere Statele Unite  de  anti-americani. Ideolog  cu mînă  moartă,  Tismăneanu are  la  activ  cel puțin două  curse  pe lîngă  Brăila.De  data  aceasta,Volodea își încearcă norocul și pe seama  americanilor .Si ce  face?Chițăie la   anti-americani!Drept pentru care  nimeni nu știe  dacă  pledoariile sale au  valoare de  încurajare sau de înjurătură.
Iată un fragment  din ultimul său demers  de  anti-cucu-bau:

”Ceea ce am spus este ca la ora actuala anti-americanismul este mitul politic care uneste forte si miscari altminteri extrem de diferite in numele unei ostilitati comune in raport cu un set de idei si idealuri simbolizate de experienta americana. Ca avem de-a face cu un conglomerat eclectic de idei, pasiuni, emotii, sentimente si resentimente.  Ca este vorba de o repudiere a modernitatii burgheze, a valorilor inscrise in Constitutia SUA, a principiilor si normelor imbratisate de Parintii Fondatori, a traditiei umaniste a rationalismului occidental. Ca exista o intreaga istorie a anti-americanismului care combina viziuni excentrice cu imaginea demonizata a “inamicului” ( pe langa cartea lui Jean-François Revel, amintita in articolul anterior, despre obsesia anti-americana, a se vedea lucrarea lui Philippe Roger “The American Enemy: The History of French Anti-Americanism” aparuta la University of Chicago Press in 2005, dar si volumul editat de Aurelian Craiutu si Jeffrey C. Isaac despre perceptiile franceze si engleze asupra Statelor Unite in ultimele doua secole, publicata la Penn State University Press in 2009). Exista asadar o literatura a problemei pe care s-ar cuveni sa o luam in condideratie cand discutam aceste chestiuni.   Am insistat asupra distinctiei dintre mit si ideologie, am precizat ca mitul politic nu este o fictiune, o “plasmuire” aleatorie, ci o naratiune (ori un amalgam de discursuri) cu ambitii explicative, redemptive si, de multe ori, oraculare.  Resurectia si manipularea miturilor politice vindicative a fost una din cauzele naruirii Iugoslaviei.

A nu ceda presiunilor gragare si ispitelor capitularde nu este un lucru usor. A vasli impotriva curentului, a spune lucrurilor pe nume chiar daca nu castigi aplauzele galeriei, a fi convins ca nu avem dreptul sa abjuram ceea ce Arthur Koestler numea in 1946 primatul absoluturilor morale, a respinge prin urmare comodul si in fond auto-distructivul relativism etic, a ramane fidel optiunilor democratice si pluraliste, a recunoaste ca NATO este, cum spunea Vaclav Havel, nu doar o alianta militara, ci mai ales una civilizationala, a nu te lasa sedus de programe ideologice care blameaza intotdeauna victima inaintea victimizatorului in numele unui himeric ”anti-imperialism”, iata sfidari dificile, dar pe care unii dintre noi intelegem a ni le asuma. Admirandu-i pe Albert Camus si pe Raymond Aron, vedem in aceasta angajare activa o ratio vivendi, opusul nihilismului de orice culoare care, explicit ori implicit, se defineste ca ratio moriendi.  Citez aici dintr-un excelent editorial semnat de Cristian Campeanu in “Romania Libera”:

Dar speranţa se găseşte la cei 2-3%, care au refuzat în toţi aceşti ani să facă pactul cu diavolul, care şi-au păstrat claritatea morală şi în faţa batalioanelor minereşti şi în faţa poliţiei politice a lui Năstase şi în faţa cântecelor de sirenă ale oligarhiei. Sunt o mână de oameni care au ştiut întotdeauna care trebuie să fie drumul României: să rupă cu trecutul comunist, să iasă din sfera de influenţă rusească şi să îşi reia locul în sânul civilizaţiei occidentale, o ţară de oameni liberi, demni şi prosperi. Şi da, de cele mai multe ori a merge pe acest drum a însemnat a merge alături de prietenii americani”.
     Bine  zis,my dear! Să tremure taote neamurile  de  tavarișci !

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.