Cine a ştiut să citească programul economic al PSD pentru guvernarea de după parlamentarele din decembrie 2016 ştia că apogeul acelui program urma să ia forma creşterii pensiilor cu 40 la sută. Programul avea o etapizare a creşterii pensiilor, iar etapa 40 la sută era plasată în septembrie 2020, înaintea următoarelor parlamentare. Dragnea nu a explicat niciodată în clar pe ce urma să se bazeze această creştere. De aceea, a existat suspiciunea că resursa financiară de la baza acestei creşteri ar fi urmat să fie extrasă şi din profiturile multinaţionalelor. Extragerea ar fi fost făcută legal, fie prin creşteri de taxe (TVA), fie prin legiferări noi cu privire la impozite.
Acum ne aflăm în situaţia unui vot parlamentar care are în faţă acest apogeu. Nici în ziua de azi, Orlando Teodorovici nu spune în clar cum gândeşte PSD că s-ar putea face rost de resursa pentru creşterea pensiilor cu 40 la sută. „Secretul meu”, zice el.
Nu e niciun secret. Liberalii ştiu că nu sunt posibile decât două căi: reducerea drastică a cheltuielilor statului ori extragerea de resurse prin taxe şi impozite (în fapt, o combinare a celor două căi).
PSD-ul actual a forţat nota acestei creşteri a pensiilor chiar şi în miezul actualei crize economice. De ce oare? În afara interesului electoral, pare că PSD mizează pe un dialog PNL-PSD-Iohannis-BNR.
Aici e aici.
Într-un astfel de dialog se pot negocia multe. Renunţarea la creşterea de 40 la sută ar putea fi o minge de schimb. În schimbul a ce ar putea renunţa PSD la susţinerea apogeului dragnist?
Dacă ai cultivat un pic de empatie pentru stilul politic pesedist, ai oarece şanse de a nimeri punctul de pe i: pesediştii vor să obţină angajamentul lui Iohannis că, în cazul în care ei ar putea forma majoritatea după următoarele parlamentare, preşedintele nu va sabota această posibilitate. Căci, de la Băsescu încoace, pesediştii ştiu prea bine cum poate avea loc acest sabotaj.
Ce garanţii ar avea pesediştii că Iohannis ar respecta acest pact? Niciuna. Atunci? Acesta a ajuns să fie pesedismul: un joc cu praştia în care ţara e pusă acolo unde pun copiii pietricele.
@Bravo, Buduca!