Mai demult, acum ceva ani, mi-a căzut în mână volumul de referinţă „Alienatul în faţa societăţii şi a ştiinţei” redactat de Alexandru Sutzu în anul de graţie 1877, dar cartea pe care o am în faţă este cel puţin o curiozitate. Ea a apărut în anul 2009 (la editura Academiei Române) şi se pretinde ostentativ […]

Ataraxia devine o stare de spirit atunci când toate sforţările de a rezolva, de a soluţiona, de a dialoga ajung în derizoriu, fie ca urmare a promisiunilor false, fie în urma refuzului grosolan. Cronicarul Mitrofan Grigoraş din secolul al XVIII-lea afirma că „din cele mai vechi timpuri erau în Valahia multe nelegiuiri şi obiceiuri blestemate, […]

Motto: „Spune lui Josef că toată viaţa lui e o poveste frumoasă, pe care puţini o vor pricepe” (pictorul Ştefan Popescu, către dna dr. Marta Trancu-Rainer, soţia Profesorului) Într-o zi de toamnă, spre finalul veacului al XIX-lea, într-o sală din clasa a VII-a de liceu, intra într-o inspecţie neaşteptată cunoscutul Alexandru Odobescu, pe atunci director […]

În antichitatea romană a existat în armată un departament special de informatori. Dar era calat numai pe anturajul celor puternici, pe lumea potentaţilor şi structurile militare. Nu interesa poporul. Acesta nu conta. Era „calmat” cu pâine şi circ. Iar imperiul avea grijă. La fel şi împăratul. Iar sistemul nu a fost răsturnat niciodată prin mişcări […]

Atâta timp cât nu ţi se întâmplă o nenorocire, durerea celuilalt este suportabilă, chiar indiferentă. Sensibilizează pe cineva dramele care se petrec în nordul Africii, în Somalia, Sudan sau în Extremul Orient? Lumea îşi vede nestingherită de micile probleme cotidiene, planificări de vacanţe etc. Aici este mai degrabă indiferenţă, distanţele estompând reacţii şi afecte. Dacă […]

Sunt cuvintele sută la sută „optzeciste” ale unui muncitor secui din Baraolt, care a închis o discuţie intelectuală cu profesorul de limba română venit de la Bucureşti.

Motto: „… să ne ferească Dumnezeu de burghezia proletară!” (Vladimir Ilici Lenin)

În general, presa este considerată o putere, a patra, iar cititorii chiar se aşteaptă la minuni care-şi refuză împlinirea. Cititorul se aşteaptă ca jurnalistul să asfalteze străzile, să aresteze rechinii, să rezolve multitudinea de probleme sociale. Este o iluzie însă să te adresezi jurnalistului să rezolve cazuri; el doar le semnalează şi nu se poate […]

Motto: „Spuneţi-mi sincer: mă vedeţi pe mine rugându-mă unui dumnezeu mic, slab şi speriat, ca să mă scape de un popescu mare şi tare?” (I.D. Sîrbu, 1950)

O, sempiterna mediocritas! Veşnica mediocritate este o adevărată lecţie darwinistă de viaţă: rezistă cel mai puternic! Vor suferi cel mai tare aceia care vor intra în luptă directă, spre deosebire de un obedient care, deşi expus, este protejat de patronul aflat în umbră. Acest mecanism decapitează orice iniţiativă pozitivă şi constructivă întrucât obedientul mediocru va […]

Într-unul dintre articolele recente, intitulat „Copil de popă”, dl. Tudor Octavian a încercat un pamflet la adresa unui academician chimist persiflând pe biografia acestuia. Iată câteva pasaje din editorialul amintit şi publicat de „Jurnalul Naţional” (28 ianuarie 2011): „Un academician, unul dintre chi­miştii ajunşi acolo, sus, pe merit, fiindcă Academia trebuie să aibă şi un […]

În fiecare zi profesioniştii Ministerului de Interne înaintează rapoarte cu privire la starea naţiunii. Este linişte deplină. Doar câteva mârâieli izolate şi lovite de anxietate. În fond, ce mai contează 80 de pensionari care mârâie nemulţumiţi în troleibuz când alţi 800 se duc relaxaţi în mall la cumpărături!? Cum poporul este pe deplin atomizat, iar […]

De când datează povestea „horei unirii”? „Din anul 1859″, se va răspunde. Dar cum s-a născut ea? A fost rezultatul unui sentiment naţional apărut spontan în piepturile moldovenilor şi muntenilor de odinioară? Cert este că evenimentul nu a rămas fără ecou în fantezia oamenilor simpli, căci, cincizeci de ani mai târziu, dr. Nicolae Minovici descoperea […]

Reperele seducţiei europene se regăsesc pe acelaşi traseu al ultimilor două sute de ani. Românii s-au aflat dintotdeauna în tabăra celor care doresc cu patos iubirea bătrânei doamne, unsă cu toate alifiile într’ale vieţii.

La o dezbatere publică pe teme istorice, un respectabil domn de profesie taximetrist a cerut dreptul la cuvânt şi şi-a exprimat un punct de vedere asupra stării de lucruri din România. Venise la conferinţă fiindcă era un pasionat al istoriei recente şi, în urma peregrinărilor sale prin Europa, cunoscuse comportamentul şi pretenţiile mai multor popoare […]

Titlul eseului este produsul unui alambic istoric cu o vechime apreciabilă la noi. În urmă cu trei sute de ani, „băiatul de gaşcă”, care primea darul, avea poziţii sociale variate în funcţie de context: pentru boierii norocoşi, era padişahul de la Poartă care-l introducea la sultan; pentru meşteşugar sau liber-profesionistul din târg, era pârgarul sau […]

Procesul de modernizare a Bucureştilor, început în veacul al XIX-lea, se afla în anii ’20 ai secolului trecut puternic ancorat în proiectele urbanistice ale edilitarilor. Cea mai prolifică perioadă a fost aceea dintre 1933 şi 1940, când s-a realizat la nivel edilitar-urbanistic actuala reprezentare a centrului bucureştean: bulevardele pe axa nord-sud şi est-vest, străjuite de hoteluri moderne precum Ambasador; cinematografe, magazine, birouri de firme, cafenele, bufete şi restaurante etc.

Vina nu este a ta, dragă Nora Iuga, ci a găştii care te laudă. Şi care a nivelat într-adevăr cultura românească promovând mediocrităţi din sprijin de solidaritate. Mediocrii şi submediocrii deţin o aemenea încrâncenată solidaritate. După revoluţie am constatat lărgirea unui fenomen iresponsabil: ştergerea biografiilor în speranţa că foarte mulţi compromişi vor renaşte ca Făt-Frumos […]

Studiind comunizarea României prin simboluri, am descoperit întâmplător ziarul „Naţiunea” condus de George Călinescu. În numărul din preajma Crăciunului din anul 1947, pe când regelui Mihai i se pregătea debarcarea, pe prima pagină a ziarului se publica o imagine, care arăta simbolic schimbarea de fond a României prin imaginea lui Moş Crăciun. Este prezentat noul […]

În ţara poporului restructurat, potenţarea mizeriei şi a disperării produce efecte secundare. Cazul lui Adrian Sobaru vine să confirme, din nefericire, tema articolului precedent, altfel foarte contestat pe forum de unii cititori cu orientare comunistă: genocidul premeditat-camuflat. Spuneam de trei factori determinanţi ai acestui genocid premeditat, factori care s-au întâlnit, peste aşteptări de repede, în […]

Istoria a circumscris acest fenomen de disoluţie deliberată a unor state care ar fi putut să ajungă, în anumite circumstanţe favorabile, o forţă economică cel puţin. Cazul dispariţiei Iugoslaviei stă mărturie, numai că, în privinţa ei, distrugerea a avut un caracter mai agresiv pentru că şi poporul a opus rezistenţă dură în faţa disoluţiei sociale şi politice. Iar reţeta este simplă: în cabinet se premeditează, iar în realitate se camuflează.

O schimbare de regim reprezintă un adevărat test de moralitate pentru elita intelectuală a unei ţări. În cazul României, am distins la poluri opuse două grupuri distincte de intelectuali, relativ reduse numeric: intelectualii care au fost de stânga dintotdeauna, iar unii dintre ei, comunişti ilegalişti, şi intelectualii care au fost şantajaţi sau li s-a pus la tâmplă pistolul pentru a scrie laude partidului.

Sentimentul de frică este intens exploatat într-o ţară a nisipurilor mişcătoare, o ţară unde oriunde ai călca te loveşti doar de aparenţe. O sperietură de genul „Ne robeşte Rusia! Ne robeşte Germania! Ne înghit străinii!” este „totdeauna un mijloc pentru a face ca mulţimea să se mişte şi pentru a îndrepta opinia publică românească înspre […]

Subterana lui Dostoievski este un luminos mezanin faţă de prăbuşirea României. Aşa gândeam zilele trecute, când am ieşit să înving ploaia rece şi absentă din viaţa reală, pentru a-mi cumpăra o pâine. La colţul străzii un aurolac vânat de frig se bălăngănea când pe un picior, când pe altul.