Se ştiau toate datele problemei încă dinainte de a fi comunicat datele referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu. Numai că cei care se erijau în mari apărători ai democraţiei au mers şi de data aceasta la pleasnă, cum merg şi când e vorba de economie.
Sunt ruşii altfel decât oamenii cu care istoria i-a pus în contact? Un posibil răspuns l-am găsit, în urmă cu zece ani, în cartea lui Georges Nivat, „La pas prin noua Rusie”. De fiecare dată când s-a vorbit de spaţiul rus s-a creionat imaginea unei Europe răsturnate şi întoarse spre alte orizonturi. Rusia întruchipează “dublul […]
Patrimoniul muzeistic, indiferent de povestea construită şi oferită publicului, are, prin valoarea sa şi mai ales prin mesajul expoziţional, o mare valoare antropologică. Pentru cazul românesc al acestui subiect, cel care a deschis şi a definit acest drum a fost profesorul de anatomie şi creatorul şcolii de antropologie de la Bucureşti, prof. Francisc Iosif Rainer (1874-1944).
„Cum Dumnezeului am supravieţuit copilăriei noastre? Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60, în anii ’70 sau la începutul anilor ’80, cum ai făcut să supravieţuieşti? De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici perne de aer… Când mergeam în remorca unui camion era o excursie foarte specială şi […]
Petre Pandrea a construit şi a definit într-o manieră originală, îmbinând istoria cu sociologia, psihologia şi antropologia, structurile socio-politice care susţin de peste 300 de ani societatea românească. Jurnalul său scris în cursul anului 1947, în directă legătură cu evenimentele deloc pozitive care se derulau atunci cu repeziciune peste vieţile românilor, a fost pus în […]
Un foarte vechi proverb german spune că aerul oraşului te face liber. Eliberează de cutume, segregare culturală sau confesională, de înfăţişare sau de ideal. Oraşul dezvoltă reguli ale competiţiei profesionale, reguli ale unei adaptări continue de la o generaţie la alta şi impune o permenantă reprofesionalizare. Oraşele sunt în mişcare. Cuceresc teritorii dincolo de ziduri, dar nu ar reuşi această performanţă de extindere perpetuă fără modificările substanţiale care se petrec în interiorul zidurilor lor.
Motto: „La fiecare două secunde, Universul produce un retardat mental, încât îţi vine să-l baţi pe umăr şi să-i spui „Bravo Bătrâne”!” (L. Durrell, Cvintetul de la Avignon) Condiţiile socio-politice anunţă din păcate un taifun care va bulversa foarte curând neantul valah. Aceste absurde şi inutile remanieri ale USL-ului nu pot anunţa nimic care să […]
(zeişori la indigo) Motto: „Urăsc tirania, dar mi-e teamă de anarhie” (Ion Heliade Rădulescu) Ca istoric şi publicist am ocazia să întâlnesc zilnic tineri intelectuali, care nu înţeleg ce se întâmplă cu biata noastră ţară, ce cauze au prăbuşit-o atât economic, cât şi mental, în ultimii douăzeci de ani. La o conferinţă ţinută pe temele […]
Sărăcia face casă cu românul de când se ştie. Nu am de gând să generalizez un fapt istoric, însă reperele istoriografice vorbesc de foarte puţine perioade de linişte prin ţinuturile moldo-valahe. În Evul Mediu, satele cu ţărani clăcaşi, numiţi „vecini” în Moldova şi „rumâni” în Valahia, se goleau adeseori prin fuga în pribegie a locuitorilor, care doreau să-şi schimbe destinul.
Te salvează Dumnezeu şi te omoară Prostia. Incompetenţi, tupeişti şi proşti sunt decidenţii noştri politici de tipul Radu Stroe, agramatul Mircea Duşa, misivul Nicolăescu sau plagiatorul Ponta.
Motto: „Patria e locul unde te întorci cu plăcere. Nu locul de unde vrei să pleci, nici locul unde trebuie să stai cu scârbă” (I.D.Sîrbu, 1984) Nu trebuie să mire că „lupta pentru putere în Valahia ia forme hidoase”. La periferia Europei, unde Orientul strănută prea des de cincizeci de ani încoace peste chipurile noastre, […]
În istorie, diurnul este o imagine deformată a nocturnului. La lumina zilei, întâmplările sunt aşa cum dorim să le vedem, să le simţim, să le înţelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniştea mulţimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei iar oamenii l-au ocolit alungându-l în superstiţie, l-au circumscris tabuurilor, interdicţiilor, construindu-i o imagine de mundus inversus.
Motto: „Mâine totul să fie nou şi altfel!” (Urare japoneză) Curtea Constituţională a declarat legea regionalizării României, înaintată de USL ca fiind, pe bună dreptate, neconstituţională. În orice stat, unde democraţia de tip occidental a triumfat, o astfel de decizie duce automat la demisia guvernului. Având în vedere că în mentalitatea noastră fanariotă instituţia demisiei […]
În general, popoarele care nu au cunoscut, din cauza nefericitului context istoric, nici bunăstarea materială, dar nici o înaltă educaţie filozofico-literară, au fost printre victimele favorite ale sistemului totalitar-comunist.
„Ce este în realitate România”, se întreba un mare iubitor al românilor, la 1869, căci „iată un nume care nu figurează în nici un dicţionar, pe nici o hartă geografică şi pe care limbajul diplomatic nu şi l-a însuşit încă”. Deşi numele ei „a fost repetat de toate ziarele Europei”, cu variate subiecte de consumaţie, precum şi astăzi, „viaţa sa intimă, obiceiurie, bogăţiile şi frumuseţile sale de orice fel sunt în general ignorate”.
Motto: „Trăim într-o epocă de uriaşă, fantastică explozie, expansiune şi înstăpânire a PROSTIEI ca valoare” (I.D. Sîrbu, 1985) România de azi, precum şi România de ieri, se zbate într-o cruntă mizerie materială, dar mai ales morală! Mari filozofi ai istoriei şi mari psihologi, de la Mircea Eliade la Jung, au sesizat că există, dincolo de […]
„Nu este deloc comod să te fi născut într-o ţară de a doua mînă” unde nu există decît „două categorii de oameni: cei sărmani, din care era (şi continuă să fie – n.m.) alcătuită mai toată ţara, şi cîţiva şarlatani…
România demnă a primit în ultimul secol o infuzie de forţă, onestitate, creativitate, variaţie culturală şi inovare instituţională iar această infuzie o reprezintă demografia armânească stabilită aici în veacul din urmă.
Motto: „(…) Când vechii zei se retrag, tronurile goale cer imperativ un succesor şi cu o regie bună, sau chiar fără ea, cel mai neisprăvit dintre muritori poate fi înălţat pe locul vacant” (E.R.Dodds, „Grecii şi iraţionalul”) Exact ca în ţările din lumea a treia sau a patra, potentaţii politici oferă în disperare de cauză […]
„Ultimul cuvânt” al „tinerei generaţii” de odinioară este similar cu primul strigăt al tinerei generaţii de azi. Deşi „fac oamenii ce pot. Nu-s ei de vină!”, avem persistenţa unei spaime „care paşte mai presus de orice tânăra generaţie de intelectuali”, şi anume, ratarea! „Ratare care nu înseamnă deloc insucces social, neascensiune politică sau literară; ci […]
Ziua de 1 decembrie este o poveste mai veche, chiar dacă, pentru noi, de puţină vreme, de numai 23 de ani, reprezintă Ziua Naţională. De aproape 100 de ani, a fost o festivitate care, în fiecare an, a însemnat foarte mult pentru România Mare de după 1918, deşi Ziua Naţională era atunci cu totul alta. […]
Comunismul a fost invazia de jos în sus a invidioşilor şi a răilor puşi să pedepsească pe cei – spre nefericirea lor –înzestraţi de natură cu vinovăţia inteligenţei şi vinovăţia culturii. Comunismul a confiscat deopotrivă libertatea şi proprietatea şi aceasta pentru ca înrobirea să fie mai sigură şi să nu aibă cale de întoarcere.
Din punct de vedere social, stânga a fost mereu apropiată sufleteşte de dezmoşteniţii soartei sau clasele umile. Astăzi, dimpotrivă. Constatăm că stânga este apropiată de clasele mafiote sau de cartelurile crimei organizate, sacrificând poporul pe altarul darwinismului social, adică supravieţuieşte cine poate, fie prin forţă, fie prin viclenie.
„Neoliberalismul” reprezintă în linii generale „opera de ridicare a unei clase sociale, cu toate instituţiile necesare”, ca un „lucru elementar” pentru „avuţia naţională”. Altfel spus, „din sărăcie nu s-a născut niciodată civilizaţie. Şi pentru ca ţara noastră să-şi mărească avuţia naţională, muncitorimea ei trebuie să lucreze ceva mai mult decât opt ore pe zi şi […]
Noi şi Ei. Ei conduc, Noi plătim. Ei îşi construiesc lumea lor, solid, confortabil, iar Noi supravieţuim în lumea creată de ei, pentru noi, nesigură, imprevizibilă. Ei decid, Noi suntem supuşii.
Motto: „Ambiţia care depăşeşte limita talentului nu poate fi decât încă o crimă” (René de Chateaubriand) În general se ştie că perioadele istorice învăluite în ceaţa promisiunilor ideologice şi economice sunt prilejuri extraordinare pentru ascensiunea micilor sau marilor dictatori. După ratarea referendumului de demitere a lui Băsescu, omul din popor nu mai ştie cu certitudine […]
este parte a
