În brambureala de acum, printre îndoielile şi spaimele noastre privind viitorul, undeva printre ştiruţe, a început să licărească o luminiţă.

Din când în când, pe la câte o televiziune, mai apar Calimente, Atanasiu sau Orban. Primul fără idei, al doilea fonfăit, al treilea cu vocea ridicată de parcă tonul ar ţine loc de gândire.

Sutele de milioane de euro dispărute prin jongleria licențelor Microsoft n-au avut efectul de bombă al unei propoziții mîrlănești spuse de un cotat ca o referință în PSD-ul ultimelor decenii.

De vineri până duminică, politica românească a dat într-un clocot prostesc. Toate cele care anunţau o vacanţă adormitoare au fost înghiţite într-o clipă cu o foame nebună de tocătoarele de ştiri.

De o bună bucată de vreme, Klaus Iohannis nu mai suportă recuperarea galopantă din sondaje a lui Victor Ponta.

Se petrec lucruri care mă sperie pentru că sunt făcute exact pentru a ne băga în sperieți. Pe neașteptate, din cauza valurilor mari stârnite de scandalul Rarinca, apare din neant un filmuleț.

Din când în când primesc telefoane trăsnite. Dar unul în care să urle cineva la mine de parcă eu aş fi la cârma aiurelilor din România n-am primit prea des.

Nimeni nu poate ignora paşii făcuți de justiţie după ce DNA şi Înalta Curte au început să funcţioneze mai bine. Nimeni nu ne poate explica de ce n-au funcţionat DNA-ul şi ÎCCJ şi înainte de ziua Z.

Liberalii, opoziţia noastră, speranţa multora şi alternativa la guvernare, s-au adunat la Piteşti (nu la Sibiu că nu ştiau drumul) ca să bată în cuie câteva lucruri extrem de importante pentru următorii doi ani.

Războiul Ponta-Iohannis nu mai poate fi evitat. Marea noastră nenorocire vine de la faptul că nu avem un premier de rezervă şi nici un preşedinte de schimb.

Niciodată nu mi-am putut imagina că doi oameni fără nici o putere pot exercita o asemenea fascinaţie pentru o ţară şi pot încurca o lume cu povestea lor destul de ieftină.

Ce repede a apărut un raport al Corpului de control al prim-ministrului spre a fi înaintat DNA! Parcă stătea ascuns sub masa premierului şi de îndată ce acesta a simţit că îi tremură fundul şi ar putea să o încurce, pac, raportul a ţâşnit spre DNA, spre televiziuni şi ziare. Pădurile României, codrii naţiei, aurul […]

Din când în când mai deschid site-ul SRI să văd ce mai este nou în viața și propaganda instituției. De fiecare dată zic, geaba, nu-i nimic nou. Și stiți de ce?

Nu înțeleg ce l-a determinat pe Victor Ponta să pună de aniversarea celor trei ani ai guvernului condus de el. O fi pornit de la o glumă, i-o fi plăcut ideea că el și USL au promis președinte liberal și premier PSD.

Două subiecte importante m-au încurcat în ultimii ani, chiar dacă pe cotidianul.ro am publicat toate ştirile şi declaraţiile importante şi tot ce era legat de cele două dosare.

Nu știu pe cineva să aniverseze trei ani de la ceva. În afară de vîrsta de naștere a unui copil și de, eventual, un sărut și o șampanie de la o căsătorie, nici Dracu nu recurge la asemenea aniversări.

O cucoană agitată ca o ciocănitoare ia parlamentarii la Doamne apără şi trei-păzeşte.

Dragă cititorule, dacă te afli în mare grabă, treci pe la ştirile gazetei şi întoarce-te altădată. Dacă ai răgaz, pune de-o cafea, aşază-te în fotoliu şi înarmează-te cu răbdare.

Așa-zisul reformator al justiției din România, după două mandate de stat la pupitrul unui proces care a degenerat în rețele de corupție, a ieșit la rampă cu o descriere a mecanismelor din justiția română…

Ce prevede legea pentru actele privitoare la terenurile proprietate publică? Cum se întoarce moșia de la Nana în proprietatea statului român?

Nu e zi de la Dumnezeu ca Victor Ponta să nu scoată România din pepeni. Victor Ponta s-a specializat ca purtător de cuvânt al lui Victor Ponta şi vorbeşte necontenit.

Pe zi ce trece devine din ce în ce mai clar că PDL a funcţionat şi ca o maşinărie politică de produs bani negri pentru funcţionarea grupării politice şi pentru campaniile sale electorale.

Toată halimaua cu arestarea Elenei Udrea, dincolo de accentele de cretinism de pe televiziunile de ştiri, merită privită cu atenţie.

M-am bucurat când am auzit de Ursul de Argint câştigat de Radu Jude cu ”Aferim!”. Nu prea sunt dese premiile cu care ne alegem prin lume. Nici în arte, nici în sport şi, cu excepţia muzicii clasice, nici în muzică. Filmul ce ne mai îmbucură cu câte o veste bună, chiar dacă amorul artei cinematografice […]