O academie la mintea lui Gabriel Oprea

În brambureala de acum, printre îndoielile şi spaimele noastre privind viitorul, undeva printre ştiruţe, a început să licărească o luminiţă. Parcă din furtună s-ar distinge steaua salvării noastre. Ce să fie, ce să fie? O academie! Nu ne ajunge Academia Română, nu ne foloseşte la mare lucru Academia de Ştiinţe, nu au accelerat progresul nici celelalte academii care ne fac să stăm drepţi când le pronunţăm numele. A mai apărut una ca din neant. Se numeşte Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale. Generalii şi coloneii din servicii, poliţie şi armată vor academia lor, deşi au deja o Academile Militară „Carol I” şi o Academie de Informaţii „Mihai Viteazul”. Ultima minune de academie a fost încropită de ”generalul de justiţie Gabriel Oprea”, cel care are birou la Primăria Sectorului 2, lângă celălalt mare şi inexistent general politic Neculai Onţanu.

Apariţia acestei academii chiar dacă este de râs ne obligă să privim lucrurile cu atenţie. Avem de-a face cu un semn de progres sau cu o penibilizare accentuată a instituţiilor publice? Şi după Gabriel Oprea, fostul director al SRI George Maior, mare autor de prefeţe, există ”ştiinţe ale securităţii naţionale”. Unde erau aceste ştiinţe înainte de inventarea acestei academii? Fără Oprea, Blaga, Onţanu şi Maior, Coldea şi Dumbravă, securitatea naţională era o chestie amatoricească? Se baza pe praştie şi pe utilizarea ei de pe o cracă? Acum, cu aceste luminăţii în vârful instituţiilor de forţă (cum zic musculoşii), ele sunt ştiinţe şi au rostul de a lumina calea României în această perioadă încercată de conflicte. Noua academie are rostul de a stoarce materia cenuşie a celor de mai sus pentru a ne picura câteva idei de securitate salvatoare.

România a ajuns de râsul curcilor. Ştiinţele noastre de securitate ne bagă în şanţ. Un fost intendent de la hotelul Agat al Ministerului Apărării, după ce pe vremea lui Ceauşescu a scăpat de alungare din armată, a ajuns, după 1990, mare profesor şi conducător de doctorate în Academia de Poliţie. Cum s-au luat doctoratele la Gabi Oprea ştie multă lume. Martorii lipsesc pentru că îi paşte decăderea din titlu. Lista doctorilor moşiţi de prof. univ. dr. Gabriel Oprea include toată şefimea din poliţiile judeţelor, politicieni mediocri şi intelectuali agramaţi. Cu doctoratele sale, Gabriel Oprea a izbutit să îşi contureze un grup de influenţă ocultă, ba de la un moment dat, a făcut un partid, şi, mai nou, fără să fi trecut niciodată de votul alegătorilor, el înclină balanţa scenei nostre politice şi hotărăşte guvernarea. După prestaţia lamentabilă de la Academia de Poliţie, Gabriel Oprea a trecut la Academia de Informaţii, tot pe post de fabrică de doctori în ştiinţe, din care titlurile ies precum cârnaţii din puşca măcelarului.

Oricât ne-am chinui să îi găsim o scuză sau un merit, Gabriel Oprea nu se poate califica decât pentru o Academie a descurcăreţilor. Cu Pandele, cu Onţanu, cu Nicu Niro, cu Dorin Cocoş şi cu prietenii săi, altceva nici n-ai putea face. Eventual o cameră la Jilava. Cum vorbesc româneşte academicienii noştri de la Ştiinţele Securităţii? Vorbesc cum pot şi din exprimareea lor se vede şi cum gândesc. Ieri-alaltăieri, bolovanul greu din balanţa puterii declara nici mai mult, nici mai puţin: „I-am spus-o şi lui Victor Ponta, le-am spus-o şi colegilor de coaliţie, în momentul în care constatăm că se lucrează, de exemplu, la Codul Penal, pe furiş, vor să-l modifice, sau se doreşte un atac asupra statului român, pe noi ne pierde (…). Dacă actuala coaliţie ar încerca să dărâme ceva din statul român, ne-a pierdut ca parteneri”.

Ce-i cu dărâmarea statului român, cine vrea să comită un ”atac asupra statului român”? Gogu din PSD sau Miki Şpagă? Sau armata rusă? Ştie Gabi Oprea ce vorbeşte sau gândeşte după ce formulează propoziţia?Omul care vorbeşte mereu despre interesul naţional fără să ştie ce-i acela a descoperit şi ştiinţele securităţii naţionale şi se pregăteşte să pună în funcţiune o maşinărie de păpat fonduri, răsplătit fidelii şi călărit populaţia. Altfel nu-mi explic la ce i-ar folosi. Şi el, şi Onţanu şi George Maior au toate stelele şi gradele didactice posibile. Dacă sunt capabili de o minimă producţie intelectuală în folosul ţării, n-au decât să ne-o arate sau să o aplice. Dar de produs o academie în plus,(parcă şi ruşii aveau una numită Frunze!?) când ţara nu are bani, nu are nici tradiţie în domeniu, asta mi se pare cea mai gogonată iniţiativă a acestor ani. Citiţi vă rog activitatea ”ştiinţifică” a acestui Moş Teacă de vreme nouă, copiată fidel de pe site-ul său. Acolo activitatea sa ştiinţifică pentru care a înfiinţat o academie se numeşte ”actitivitate publicistică”. Nici aşa ceva nu cred că se poate numi.

”Activitate publicistică

Cărţi şi capitole din cărţi publicate:

Elemente de artă strategică românească, prim autor, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001;

Interesele naţionale ale României în condiţiile integrării europene, prim autor, Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001;

Introducere în dreptul internaţional umanitar, coautor, Editura Cartega, Bucureşti, 1999;

O.S.C.E., organizaţie pentru secolul 21, autor, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001;

Studii de drept internaţional umanitar, prim autor, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001;

Dreptul internaţional umanitar, instrumente juridice internaţionale, coautor, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003;

România – integrare şi securitate, prim autor, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti, 2005;

Plângerea prealabilă, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2008.”

Operă à la Gabi Oprea, nu glumă. Cum de nu i-a venit ideea să înfiinţeze şi un Nobel românesc pentru scrieri militare numit ”Premiul Moş Teacă”?

Oricât am întoarce-o pe toate feţele, un fondator de ”academie” ca Gabriel Oprea nu trece nici o probă de dictare. La vorbirea liberă a picat de fiecare dată, împiedicându-se în cuvinte şi acorduri. În discursurile sale în faţa poliţiştilor şi la emisiunea de complezenţă de la Realitatea TV ne-a făcut dovada bogăţiei sale de idei, de regulă puţine, exprimate prin cel mult 500 de cuvinte.

Înfiinţarea acestei academii are rolul unei foi de temperatură pentru starea societăţii româneşti. Oprea acordă titluri de doctor, conduce guverne, le face şi le desface, trage sforile cu serviciul său secret şi înfiinţează o academie. Am putea zice că ţara a intrat în epoca mediocrilor cu grade. În asemenea încropeli este semnul indiscutabil al decăderii elitelor româneşti. Am trăit nişte ani dominaţi de Vadim, Becali şi Dumitru Dragomir etc., cu tot felul de cârnăţari şi analfabeţi instalaţi ca miniştri, cu eroi de mucava şi maimuţe revoluţionare. Acum, în loc să ne mai scuturăm şi să ne mai adunăm niţel, ne lăsăm încălecaţi de Gabriel Oprea, de Victor Ponta, de Vasile Blaga, de Elena Udrea şi alţii de acelaşi nivel. Lista este enormă şi poate include o mare parte dintre persoanele publice ale acestor vremuri.

De mirare că acestea nu şi-au făcut academiile lor şi n-au lansat încă strategii pentru securitatea gâştelor pierdute pe izlazuri sau prin emisiunile de televiziune.