Dimineaţa devreme, pe nemâncate, într-o emisiune de televiziune în care nici crainicii nu aveau ochii deschişi, am auzit o tele-tută întrebând o fetiţă: „Ai de gând să pleci din ţară?”.

Nu cred că există multe televiziuni, ziare sau radiouri care să fi trăit o asemenea criză, rezultat al ”strădaniilor” proprietarilor, al jurnaliştilor şi, în egală măsură, al lucrăturii adversarilor de moarte ai acestora.

Spre sfârşitul anului 2010 am încercat primul inventar al principalelor performanţe din România şi al numelor care şi-au pus semnătura pe acestea. Şi atunci, ca şi acum, România avea aerul unui brand excesiv negativ.

Îmi aduc aminte de câteva drumuri prin Orientul Mijlociu. Drepte ca raza soarelui, calde, egale, nesfârşite. Mersul maşinii semăna cu un fâşâit de vânt pe buzele nisipului.

Decizia de evacuare a Antenei 3 este ultima fază a unui război politic. Să elibereze clădirile în cinci zile seamănă cu evacuarea premergătoare demolărilor.

Mai zilele trecute, ştirea privind alocarea de resurse suplimentare de SUA în vederea contracarării ameninţărilor în Europa de Est a fost considerată de ambasadorul României la Washington ”o veste bună”.

Conduceam liniștit spre Morăreștii de Vâlcea, cu gândul la merele de pe marginea drumului. Doar mașinile de poliție ce îmi mai stricau starea de reverie.

Ce arde acum în România? Faptul că ne-am risipit resursele sau le-am vândut pe nimic? Interesează pe cineva premisele pentru un viitor nefericit?

Există în lumea intelectualilor prețioși și mai ales a intelectualilor băsiști o ostilitate fățișă față de Antena 3. Este vorba de un soi de dispreț direct, pe față, la pachet.

Am ales să republicăm tablete şi articole din publicistica lui Tudor Arghezi din nenumărate raţiuni. În primul rând, pentru a apăra jurnalistica şi limba română.

Un nene plin de morgă, deşi păzea doar un loc de parcare în faţa clădirii Finanţelor Publice (sector 1), îmi făcea semn să îmi văd de drum. Locul liber nu era pentru mine! Ce să fac?

Ion Stan a fost condamnat la 2 ani cu executare. Povestea cu flagrantul legat de mită a căzut.

Luni, la ÎCCJ, s-a judecat recursul deputatului Ion Stan. Complet de cinci judecători, cu Livia Stanciu în mijloc și cu o sală plină de domni în vîrstă, cei mai mulți pensionari…

De ani și ani urmăresc cu atenție manifestările dedicate Unirii de la 1859. Au importanța și poezia lor, au și valoarea unei foi de temperatură.

Peste tot numai Buşoi. Buşoi pe panouri, Buşoi pe net, Buşoi la Antena 3 şi la RTV, Buşoi în asociaţie, Buşoi la consolidarea blocurilor.

Campionii opiniei şi ai datului cu părerea au sărit în capul Elisabetei Lipă, ministru al guvernului Cioloş de la MTS.

Urmăresc evoluţia cazului Ion Stan (PSD) din momentul în care el nu era un dosar penal. Am început să-l privesc cu atenţie şi interes de când fostul şef al Comisiei de control al SRI a făcut câteva declaraţii politice de natură să şocheze.

Mică şi aiurită comună aceşti Bucureşti în care mi-a ajuns la ureche o presupusă dispută din familia Pandele. Cică doamna, madam Pandele, ar dori să candideze pentru Primăria Capitalei iar domnul Pandele nu şi nu.

Dacă nu aţi trăit niciodată senzaţia unui plonjon prin două secole şi, pe deasupra, nu vă înmoaie obiectele care par a pluti prin tunelul timpului, nu merită să continuaţi lectura…

Am pierdut culoarea verde a stopului murdar şi am rămas cu privirea lipită de blocul de la Scala. Doamne, cum au trecut anii!? Şi ce urât s-a făcut blocul cel nou!?

Cam câţi bani credeţi că ar da Borcea, Neţoiu sau Fenechiu să plece acasă din penitenciar cu o lună mai devreme? Greu de calculat!

La miezul nopţii, de Anul Nou, am îngheţat de frig ca să aflu un lucru banal: va fi un spectacol de artificii sau am intrat într-o lungă tăcere de biserică săsească părăsită?

Să-mi fie iertată percepția, dar ceața m-a chinuit zile întregi în această iarnă. Efectele ei cu adevărat metaforice asupra felului în care percepem conturul lucrurilor m-a dus la această inevitabilă comparație. În fapt, trăim într-un soi de ceață continuă…

Întoarcerea lui Ştefan Râmniceanu a impresionat peste măsură. O mega-expoziţie la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, un muzeu uriaş dedicate artei sale şi, în aceste zile, un album substanţial, în două volume.