Se încheie o perioadă cruntă. Nu am aflat câştigătorul bătăliei pentru Cotroceni şi nici nu am informaţii lămuritoare. Dar, indiferent cum se încheie această bătălie agresivă, obraznică, rudimentară, limitată la persoanele celor doi şi foarte puţin legată de marile nevoi ale României, un lucru se desprinde dintre toate.
Urâtă dezbatere. Şi fără idei. Răfuială banală între bărbaţi. Şi nepregătită. Păruială de combatanţi în faţa a patru cucoane care n-au sporit decât decorul.
Victor Ponta n-a tremurat nici o secundă să se alieze cu cel care l-a făcut troacă de porci. A reproduce toate jignirile lui Vadim Tudor la adresa primului ministru ar înseamna să agresăm calculatorul, hârtia și bunele maniere.
Nimeni n-are de ce se plânge. Are ce merită. Și merită cam cât s-a străduit. Cam asta mi se pare concluzia acestui tur de alegeri prezidențiale.
Scandalul Hrebenciuc, arestările de rigoare şi diverse atacuri la prezidenţiabili au ecranat oarecum vestea că Dragnea şi Ghiţă ar plănui să preia împreună conducerea PSD-ului.
Mărturisesc că mie îmi place. Privesc captivat la banda de sus a micilor ecrane, pe care dimineaţa începe să curgă numărul locurilor percheziţionate iar pe la amiază curge lista invitaţilor la DNA.
Dezvăluirea făcută de Traian Băsescu la Realitatea TV nu aduce vești noi. Nu este nici o surpriză. Afirmația a fost făcută de mulți alții cu mult înainte. Devoalarea lui Ponta este însă o procedură surprinzătoare.
Moartea profesorului Florin Tudose bate în cuie un portret nemilos făcut lui Victor Ponta.
Îmi amintesc perfect cum, într-o emisiune la Antena 3, Victor Ponta a promis că va analiza conţinutul articolului 276 din Codul Penal şi, dacă lucrurile vor confirma spusele jurnaliştilor, el va iniţia o ordonanţă de guvern.
Mai zilele trecute, o cunoştinţă mai veche mă invita ”să dăm o mână de ajutor DNA”, fiind între puţinele instituţii care îşi fac treaba.
Din ce în ce mai grosolană insistenţa cu care madam se vâră în ochii românilor. Ba că are de sărit, ba că are de cântat, de dansat, de îmbrăcat, de înotat de aia şi de ailaltă.
Pe zi ce trece, ancheta în afacerea Microsoft ridică vălul de pe instituţiile româneşti şi de pe clasa politică. Şi ne arată starea de corupţie generalizată.
Cea de-a treia mare festivitate de lansare a lui Victor Ponta poate fi socotită contradictorie. Seamănă cu cea de la Craiova, unde inundaţiile au înecat evenimentul.
Primele episoade ale serialului satiric ”Frizeria politică” au fost deja filmate. Luni dimineață, cotidianul.ro va difuza primul episod dedicat Monicăi Macovei.
Pe zi ce trece, oraşul rupe din noi. Copitează, scuipă, pute, loveşte, urlă şi ne înghite ca pe o mâncare nefiartă. Oamenii îşi taie calea şi se ameninţă cu ce apucă.
Ceva nu-i în regulă cu CNA-ul ăsta! De câţiva ani buni, zoaiele, tonul minor, agramatismele şi înjurăturile inundă România prin televiziuni iar instituţia noastră de veghe se macină în ambâţuri personale sau în dispute politice mascate.
Preşedintele derutei româneşti, pişicher cum este, încearcă să ciupească un pic de glorie. Pe povârnişul finalului de mandat şi în criză cumplită la inventarul de contribuţii meritorii, Traian Băsescu scoate din pălărie o poveste inventată numai de el.
Între suspendarea lui Traian Băsescu şi votul pentru alegerea lui Victor Ponta ce aleg? Nici una din variante!
Prin luna februarie a acestui an, din discursurile unor politicieni a început să zboare păsărica numită USD. Adică o alianţă neclocită bine, ieşită din ou peste noapte şi gata să încerce a lua locul USL-ului.
Televiziuni de bandă-ngustă au relatat pe larg despre protocolul ţărăniştilor cu Elena Udrea. Eveniment, eveniment, strigau ele ilustrând cu imagini semnarea unei hârtii bune de şters la gură un căţel care a vomit de silă.
Ce mult trebuie să sufere un alegător care îşi vede idolul luat la palme în văzul tuturor! Parcă le-ar încasa el însuşi. Ce cumplită trezire la realitate trebuie să îndure cel care l-a admirat pe un prost sau pe un ticălos, socotindu-l înţelept sau prea cinstit. Un asemenea sentiment am trăit mai zilele trecute când […]
Mă şi vedeam orbecăind printr-un sat săsesc ocupat de ţigani şi moldoveni şi întrebând cu disperare de un castel. Cu un asemenea gând am intrat în Buneşti şi am întrebat de Castelul Popii.
Există o generaţie de adulţi legată de Costineşti cu un soi de lanţuri ale memoriei. Se întorc în gând şi mulţi dintre ei se întorc şi la propriu, de parcă şi-ar căuta anii tinereţii şi prietenii de atunci.
Nu ne ajung nenorocirile pe care ni le-a produs Traian Băsescu. Ne-a băgat-o pe gât şi pe Coana Joiţica.
Nivelul scăzut al limbajului, inclusiv al comportamentului celor doi, ne arată cam cu cât sub genunchiul broaştei a coborât ambâţul politicii româneşti.
Luni, Curtea de Apel Bucureşti judecă un nou termen în dosarul supranumit ICA. Patronul Antenei 3 se apropie de finalul unei abile curse cu nenumărate obstacole.
