Am citit şi recitit recomandarea de faţă, luată de pe site-ul Academiei Române de la rubrica Rapoarte 2012, care se referă la propunerile de noi membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare ai celui mai prestigios for cultural şi ştiinţific din ţară.

Pentru a risipi orice nedumerire, precizez că sunt creştin ortodox, botezat în Biserica din satul natal, şi, datorită şansei de a ajunge în locurile Sfinte, botezat chiar şi în râul Iordan, iar recentele evenimente ce au privit Biserica Catolică m-au interesat dintr-o dublă perspectivă.

Charles de Pechpeyrou a fost primul ziarist care a anunţat lumii retragerea Papei Benedict al XVI-lea, la 11 februarie.

Dacă ar fi să dăm crezare unor surse informate din Moscova şi de la Washington, cât şi unor analişti bine creditaţi, în ultimul timp se constată o importantă concertare ruso – americană în ce priveşte probleme cruciale internaţionale, asupra cărora părţile aveau viziuni diferite.

„Avem demnitate şi onoare. Poporul ne-a încredinţat puterea, azi noi i-o dăm înapoi (…). Nu voi participa la o guvernare în care poliţia bate oamenii şi în care ameninţările cu proteste înlocuiesc dezbaterea politică” sunt declaraţiile răspicate făcute nu de preşedintele Traian Băsescu ori de premierul său de suflet Emil Boc în urma amplelor demonstraţii de la Bucureşti, din ianuarie-februrie 2012, ci de premierul Bulgariei, Boiko Borisov.

Acum, când Budapesta a făcut noi paşi provocatori în escaladarea unui aşa-zis conflict cu România din cauza Transilvaniei, socot că este bine-venit să amintim, între altele, unul dintre momentele memorabile ce au marcat această dispută artificială.

Principala idee pe care o reţin după alocuţiunea rostită de preşedintele României luni, la primirea şefilor de misiuni diplomatice acreditaţi la Bucureşti, este aparent paradoxală şi anume că ne aflăm în faţa unui Băsescu ce-l contrazice pe… Băsescu!

Editura Academiei Române a întâmpinat cum se cuvine împlinirea a 163 de ani de la naşterea poetului nostru naţional – 15 ianuarie -, dată care a devenit şi ZIUA CULTURII ROMÂNE, prin lansarea volumului „Poesii de Mihail Eminescu”; ediţie critică, studiu introductiv, comentarii filologice şi scenariul probabil al ediţiei princeps de N. Georgescu.

Potrivit unui institut de specialitate, în 2012, unul dintre cele mai folosite cuvinte a fost apocalipsa, poate şi datorită acelui sfârşit al lumii, despre care unii pretindeau că ar fi fost prezis pe 21 decembrie 2012 de un calendar mayaş.

Potrivit agenţiei France Presse, conflictul sângeros care se eternizează în Siria, tensiunile din Orientul Mijlociu şi realegerea preşedintelui american Barack Obama au dominat actualitatea internaţională în 2012. În cele ce urmează prezentăm o cronologie a evenimentelor anului 2012.

După primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2004, crezându-se pe cai mari cu cele 40,9% din voturi, faţă de 33, 92% ale lui Traian Băsescu, Adrian Năstase şi „luminaţii” săi din partid au ţinut să anunţe public că au făcut alianţă cu UDMR pentru manşa secundă.

Cu peste trei decenii în urmă am găsit în podul unei case din Bucureşti o hartă în culori cu obiectivele turistice din România Mare, pe care am pus-o pe biblioteca lipită de zidul holului de la intrarea locuinţei, drept care, când venea cu botezul de Crăciun şi Paşte, preotul o stropea cu busuioc, apoi îşi lipea fruntea de ea, rămânând secunde lungi într-o firească rugăciune, şi încheia invariabil „Doamne ajută să fie la fel!”.

Imediat după scrutinul prezidenţial american, cunoscuţi cu opinii luminate s-au declarat dezamăgiţi că nu a câştigat Mitt Romney, întrucât, spuneau ei, acesta ar fi numit un nou ambasador la Bucureşti în locul lui Mark Gitenstein, care nu a făcut mai nimic în planul bilateral româno-american.

Sunt numeroşi cei ce văd în Angela Merkel, actualul cancelar al Germaniei, regina fără coroană a Europei, scrie ziarul parizian „Le Monde” într-un amplu studiu consacrat acesteia şi semnat de sociologul şi filosoful german Ulrich Beck.

Al 57-lea scrutin prezidenţial american, ce are loc marţi, 6 noiembrie, ar trebui să răspundă la o întrebare-cheie: primul preşedinte de culoare va câştiga un nou mandat sau la Casa Albă va ajunge primul american mormon?

Împlinirea a 50 de ani de la momentul de vârf al Războiului Rece reprezentat de criza rachetelor din Cuba constituie un prilej deosebit atât pentru a face noi dezvăluiri despre acest eveniment, când numai datorită şansei, întreaga omenire „a ratat la mustaţă” apocalipsa nucleară, cât şi pentru ca oamenii politici şi statele lor să tragă învăţămintele de rigoare de pe urma unor situaţii cu implicaţii copleşitoare pentru destinul planetei.

Cu doar câteva zile înainte ca Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, şi alţi apropiaţi de-ai lui din sânul aceluiaşi Executiv să vină la Bucureşti, la reuniunea familiei lor politice, CE a fost zguduită de scandalul Dalli, iar aceşti lideri paneuropeni în frunte cu şeful lor au vrut să scape cât mai rapid de el.

Pe măsură ce se scurg zilele şi se apropie alegerile parlamentare, USL pare că a intrat în vrie, bâlbele şi lipsa de experienţă politică şi, deopotrivă, de fler a liderilor săi devenind tot mai manifeste, cu implicaţiile nefaste de rigoare atât pentru alianţă, cât şi pentru ţară, date fiind aşteptările la nivel popular în ce-o priveşte.

Misterul surprinzătoarei unităţi de nezdruncinat dintre preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Ponta în cazul achiziţionării acelor avioane multirol F-16 second-hand din sora noastră de gintă latină – Portugalia – s-a lămurit mai repede decât credeam.

Faptul că unii eurodeputaţi ai PDL au votat împotriva lui Leonard Orban, candidatul propus de Guvernul Ponta să ocupe postul cuvenit ţării noastre în Curtea Europeană de Audit, nu m-a surprins deloc întrucât sunt convins, de mai multă vreme, că respectivii nu mai au nimic sfânt, chiar dacă este vorba despre interesele externe ale României sau poate cu atât mai mult.

Marile personalităţi ale unui popor şi-au demonstrat calităţile de necontestat atât în viaţa de zi cu zi şi, mai ales, în momentele de cumpănă ale naţiunii lor, în acele clipe în care rolul benefic al acestora este – şi trebuie să fie! – mai vizibil ca oricând.

Se spune că viaţa ne oferă mereu cele mai şocante şi neaşteptate surprize, drept care trebuie să fim pregătiţi pentru orice, oricând.

M-am tot gândit cu ce teze va ieşi Traian Băsescu în prima sa apariţie publică după revenirea la Palatul Cotroceni – aşa cum s-a produs ea – şi am şi făcut un punctaj, spre a-l confrunta cu ceea ce se va întâmpla ulterior.

Luni, sub semnătura lui Paul de Backer, fost conferenţiar la ENA ( Şcoala Naţională de Administraţie; este cea mai importantă instituţie de învăţământ  de specialitate din Franţa, creată spre a „democratiza” accesul la înalte funcţii din administraţia publică-n.n.), acum preşedinte-director general la Solex-Zenith PLC (Londra), cunoscutul ziar francez LE MONDE a publicat un articol cu titlul semnificativ „Dna Merkel şi dl. Schauble au memoria scurtă”.