Obama sau Romney la Casa Albă?

Al 57-lea scrutin prezidenţial american, ce are loc marţi, 6 noiembrie, ar trebui să răspundă la o întrebare-cheie: primul preşedinte de culoare va câştiga un nou mandat sau la Casa Albă va ajunge primul american mormon? În principiu, aşa ceva ar trebui să se afle după aceste alegeri, dar, după cum stau lucrurile acum, când analiştii sunt categorici, ei vorbind despre cea mai aprigă competiţie prezidenţială din istoria SUA, nu se exclude un scenariu de coşmar. Acesta ar consta în faptul că niciunul dintre cei doi competitori – actualul preşedinte Barack Obama şi adversarul său Mitt Romney – nu ar avea de partea sa minim 270 de mari electori, devenind astfel preşedinte, ci între ei s-ar consemna egalitate perfectă, ceea ce ar face ca impasul să fie depăşit printr-un subterfugiu al Constituţiei. Ea prevede ca într-o situaţie limită ca aceasta – care s-a mai consemnat în anii 1800, 1824 şi 2000 – Camera Reprezentanţilor, ce va fi reînnoită 100%, să aleagă preşedintele, iar Senatul să desemneze vicepreşedintele. Cum Camera Reprezentanţilor ar urma să fie controlată de republicani, automat aceştia îl votează pe Mitt Romney, iar Senatul, care se reînnoieşte cu o treime, ar putea fi controlat de democraţi, ceea ce i-ar asigura vicepreşedinţia lui Joe Biden.

Scenariul respectiv a fost prezentat de „Time” şi „New York Times” şi este considerat complicat de foarte mulţi publicişti, dar nu imposibil. Am asista astfel la o coabitare, cum s-a mai întâmplat o singură dată în istoria SUA: în 1796, John Adams, candidat federalist, a fost pe primul loc, cu 71 de mari electori, iar „republicanul-democrat” Thomas Jefferson, cu 68 de voturi, a ocupat poziţia a doua, devenind vicepreşedinte. Cel din urmă şi-a consacrat mandatul criticând mereu politica lui John Adams. În final, duelul lor a condus la al 12-lea amendament al Constituţiei SUA, care a stabilit procedurile electorale începând din 1804 şi a creat „ticket”-ul format dintr-un candidat la preşedinţie şi unul la vicepreşedinţie, ce aparţin aceleiaşi tabere politice. Or, în contextul actualei confruntări electorale, nu este deloc exclus ca, după 207 de ani, acest mecanism care a evitat ca administraţia federală să fie divizată să nu mai funcţioneze. Cu alte cuvinte, dacă prezidenţialele din 2012 urmează o cale identică, paralizia politică pe care o va antrena va avea repercusiuni asupra climatului economic american, şi nu numai asupra lui. De altfel, de mai multă vreme, staff-urile de campanie ale celor doi candidaţi şi-au recrutat echipe întregi de avocaţi, ce pregătesc orice litigiu post-electoral într-un context deja încordat de contestaţii ale regulilor electorale din zece state.

Până se va ajunge – dacă se va ajunge – la aşa ceva, să semnalăm aici câteva motive datorită cărora Obama ar putea pierde alegerile. Evident, dat fiind contextul, unele dintre motivele perdante pentru Obama devin câştigătoare pentru Romney. În 2012, „Obamomania” din 2008, cu acele fete în bikini şi militanţii tineri entuziaşti, nu mai are aceleaşi dimensiuni. Demobilizarea lor este proporţională cu valul de speranţe create acum patru ani de insolitul candidat care, ajuns preşedinte, a realizat unele dintre proiectele promise, dar a eşuat în altele. Cât priveşte economia – călcâiul lui Ahile pentru orice candidat prezidenţial -, nu l-a jutat mai deloc. Şomajul a coborât sub 8% în august, dar statisticile spun că, după 1945, niciun preşedinte care a vrut un nou mandat şi s-a confruntat cu un atare procent al şomajului nu a fost reales! Romney a fost subestimat la începutul campaniei electorale, fiind considerat un adversar uşor. Dar, după ce şi-a radicalizat discursul şi a şi câştigat prima dezbatere televizată, diferenţa din sondaje a dispărut, iar candidatul republican a preluat chiar conducerea la un moment dat. În ce priveşte banii din spoturile televizate, Obama s-a aflat în urma adversarului său, acestea inundând eranele statelor-cheie până în ultima zi a campaniei. Spre deosebire de 2008, Obama nu a mai beneficiat de sprijinul celor de pe Wall Street, care s-au îndreptat spre Romney.

Pe de altă parte, Obama ar putea beneficia de pe urma uraganului Sandy, care a blocat ascensiunea lui Romney în sondaje şi l-a artătat pe preşedinte în exerciţiul funcţiunii, sigur pe sine şi eficient. De altfel, guvernatorul statului New Jersey, Chris Christie, a omagiat „munca formidabilă” a preşedintelui. La fel a făcut primarul New Yorkului, Michael Bloomberg, iar cei doi sunt republicani cu greutate! Apoi printre categoriile electorale-cheie, femeile şi latino sunt două segmente ce votează majoritar cu Obama. De altfel, votul hispanicilor este crucial în state-cheie, ca Florida, Colorado şi Nevada, unde ei sunt foarte numeroşi. Şi în cazul votului anticipat, Obama poate avea câştig de cauză, dat fiind că acest procedeu lansat în unele state încă din septembrie este favorabil prin tradiţie democraţilor. Campania lui Romney a fost mai bună ca a lui Obama, dar el nu a ridicat ceaţa asupra personalităţii sale şi nici misterul privind religia sa mormonă. În context ar mai trebui spus un lucru foarte important: în favoarea lui Romney s-a pronunţat premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, deşi, prin tradiţie, tabăra democrată americană are de partea sa lobbyul evreiesc! Cum spuneam, şi cei din Wall Street l-au preferat tot pe Romney. În fine, să notăm că, vineri, „Vocea Rusiei” îl dădea câştigător pe Obama, cu 55%! Avem de-a face, deci, cu o dispută politică imprevizibilă, cu final deschis! Este şi motivul pentru care nu ne hazardăm în pronosticuri.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.