Potrivit unui institut de specialitate, în 2012, unul dintre cele mai folosite cuvinte a fost apocalipsa, poate şi datorită acelui sfârşit al lumii, despre care unii pretindeau că ar fi fost prezis pe 21 decembrie 2012 de un calendar mayaş.
Până la urmă, al 165-lea sfârşit al lumii după căderea Imperiului Roman a devenit, cel puţin în România, un prilej de glume, unele foarte reuşite, iar potrivit uneia dintre ele, acum ne aflăm în preajma… venirii lui pe stil vechi. Dacă cel mayaş a fost primit cum se cuvine de români, adică la mişto, nu la fel se întâmplă cu apocalipsa noastră cea de toate zilele, pe care, vrem nu vrem, o trăim în viaţa de zi cu zi, ea tocându-ne mărunt precum picătura chinezească, printr-o serie nesfârşită de întâmplări, care, înseriate, nu pot fi privite decât ca făcând parte integrantă din ea. S-ar putea ca, la prima vedere, unele dintre exemplele pe care le voi da să nu fie luate în acest sens, dar dacă vor fi analizate mai atent se va dovedi că ele sunt ale apocalipsei noastre autentice. Pentru că, la ce ne putem gândi când aflăm că, de Revelion, un orbete şef de crâşmă din Podarii Craiovei are 600 de meseni, ce au plătit bani buni pentru meniu, iar el le oferă peşte stricat şi alune cu viermişori? Continuarea e demnă de filmele lui Hitchcock, şi nu cele cu Stan şi Bran, din moment ce auzim că mesenii s-au răsculat, soţiile lor s-au apucat de gătit, în timp ce ospătarii au fugit, iar dimineaţa, cioflingarul paraşutat în fruntea Protecţiei Consumatorilor la nivel judeţean invocă faptul că nu a mai găsit alimentele alterate şi că nu poate face nimic. Ce spui, Franţ? Nu cumva misiuna ta era să previi atare incidente prin control prealabil, mai ales că era vorba de 600 de persoane la masă? Dar, cum se dovedeşte pe zi ce trece, această Protecţie a Consumatorilor este o instituţie de paraziţi, numiţi doar pe pile pentru a primi salarii grase şi a nu face mai nimic, nicăieri, în ţară. Cât priveşte tupeul arătat ulterior de patronul localului, acesta se circumscrie firesc apocalipsei noastre de toate zilele, din moment ce el declară plin de trufie că tot „incidentul a fost provocat de 40-50 de beţivi şi drogaţi”. Păi unde, când şi cum a stabilit el că erau DROGAŢI? Cu ce? Ce „spate” cu mulţi epoleţi are individul ? Nu cumva funcţionează acea pilăraie vestită din Craiova şi Dolj, de care NOUA PUTERE, Ministerul de Interne şi celelalte autorităţi se feresc ca dracul de tămâie?
Dacă tot vorbim despre Ministerul de Interne şi despre Oltenia, să rămânem la aceeaşi zonă şi să reamintim incidentul şefului postului de poliţie din comuna Bobiceşti şi subalterna lui. Fantele mai făcuse mari năzbâtii în trecut, în urma cărora, în loc să fie pedepsit, a fost avansat! Dar ce se mai întâmplase în comuna cu pricina pe vremea când respectivul conducea postul de Poliţie? Păi, numai în satul Mirila, unui sătean i-au fost furate două vaci din curte, altuia i-a fost luată o vacă cu viţel imediat după fătare, unei bătrâne i-au dispărut găini cu duiumul într-o singură noapte, cetăţeanului Costică Dumnezeu i s-a furat ditamai cazanul de făcut ţuică; de Revelionul ăsta, în satul Leoteşti din aceeaşi comună, a fost furat un alt cazan mare de făcut ţuică, ce „trecuse” prin Primul Război Mondial, de cel de al Doilea Război Mondial, îl confiscaseră comuniştii în perioada colectivizării, dar nu îl topiseră, îl recuperaseră apoi urmaşii direcţi ai proprietarului, pentru ca, în plină apocalipsă românească postdecembristă, el să dispară într-o noapte sfântă. Tot în primele zile ale acestui an a dispărut de lângă Primăria Târgoviştei bustul din bronz al poetului Grigore Alexandrescu, pus acolo în 1914, care trecuse şi el cu bine atâtea vremuri grele până la apocalipsa de azi. Personal, văzând ce se întâmplă în lumea satelor, ca şi prin sectorul 6 al Capitalei, cred că Poliţia Locală este total inutilă, este o instituţie sinecură pentru tot felul de indivizi şi individe „fierbinţi”, care nu au nimic de-a face cu această foarte importantă şi respectabilă meserie. Apocalipsa românească de toate zilele are o acoperire diversă, că doar trebuie să-şi justifice numele şi capacitatea de cuprindere imensă. Din această perspectivă, am citit că, printre persoanele cu care Traian Băsescu a petrecut Revelionul, s-a aflat şi Paul de Lambrino cu soţia. În ce mă priveşte, nu mă interesează cu cine-şi petrece preşedintele ţării o atare sărbătoare, numai că, dacă e vorba de o ştire publică, ea provoacă mari probleme la nivel de stat. Ce vreau să spun? Că nici Băsescu şi nici liota lui de consilieri, unii foarte guralivi şi plini de „idei”, nu s-au gândit la implicaţiile externe ale unui atare gest, cel puţin la nivelul relaţiilor româno-engleze, într-un moment în care casa regală britanică l-a celebrat, la Londra, cu cel mai mare fast pe regele Mihai! Aici nu e vorba dacă eşti regalist sau nu, ci de o realitate foarte profundă, cu implicaţii imense.
Pe urmă, nu-mi dau seama nici dacă Băsescu şi ai lui ciraci ştiu, de pildă, că, în Mare Britanie, seviciile secrete sunt ale Majestăţii Sale, cum nu cunosc dacă el şi ei au auzit ceva despre „perfidul Albion”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.