Acad. Eugen Simion şi formalităţile primirii în Academie

Am citit şi recitit recomandarea de faţă, luată de pe site-ul Academiei Române de la rubrica Rapoarte 2012, care se referă la propunerile de noi membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare ai celui mai prestigios for cultural şi ştiinţific din ţară. Şi m-am crucit şi frecat la ochi pentru că nu-mi venea să cred ce văd. Este clar că avem în faţă un document şocant, plin de greşeli grave, impardonabile unor elevi din primele clase de şcoală. Cum se poate constata, Recomandarea este destinată Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei şi e semnată de acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, fost preşedinte al Academiei ( două mandate), profesor universitar de Literatură Română la Facultatea de Filologie din Bucureşti, îndrumător de doctorate, membru în diferite „comitete şi comiţii” de seamă. Semnătura acad. Nicolae Breban lipseşte de pe document, el dându-şi, probabil, acordul verbal, întrucât, cum îl ştim ca un scriitor foarte riguros şi cu mare grijă faţă de textele sale, nu ar fi semnat aşa ceva.

Aşadar, încă din primul rând avem de-a face cu un dezacord flagrant, uluitor pentru prestigiul autorilor şi al instituţiei – APARE VIRGULĂ ÎNTRE SUBIECT ŞI PREDICAT: „Subsemnaţii Acad. Eugen Simion şi Acad. Nicolae Breban , (!?) propunem pe Dl. Mircia Dumitrescu…” . În al doilea rând, apare limpede superficialitatea cu care este tratată această foarte serioasă problemă a documentelor ce justifică demersul respectiv : „N-a apărut, credem, o carte frumoasă în ultimii 40 de ani CRE ( în loc de CARE – n.n.)…” Este clar că Eugen Simion nu a citit textul pe care l-a semnat. În al treilea rând, cum rezultă tot din primul paragraf, autorul sfidează nonşalant normele şi Gramatica Academiei Române: „Subsemnaţii Acad. Eugen Simion şi Acad. Nicolae Breban, propunem pe Dl. Mircia Dumitrescu…”. Păi, acest cuvânt „academician” este un nume propriu, iar începutul lui trebuie scris cu majusculă în mijlocul propoziţiei, ca în cazul „D-zeu” ? La fel cuvântul „domnul”, a cărui scriere din document este similară celei din cazul „Acad”.- adică „Dl.” ?

Tot pe linia superficialităţii crase cu care, cum spuneam, este tratată problema acurateţii şi seriozităţii dosarelor primirii de noi membri în Academie, semnalăm lipsa de pe site a recomandării acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, care este anunţată în fişa candidatului respectiv. Este un accident sau, cum acad. Theodorescu se produce cu precădere oral, recomandarea a rămas în acest stadiu? Citind în diagonală şi alte documente din dosarul lui Mircia Dumitrescu constatăm că, în amintita fişă, la capitolul „Justificarea (motivarea ) propunerii”, se arată, la un moment dat, că acest grafician „semnează viziunea grafică a unor reviste culturale”, în dreptul cărora sunt trecute numele directorilor acestora. Iată ce se specifică la „Teatru Azi – director ????”.

Ciudăţenii în toată regula apar şi în documentele ce îi privesc pe unii dintre cei propuşi să fie aleşi de Secţia Filologie şi Literatură, condusă de acelaşi Eugen Simion. De pildă, în cazul lui George Banu, propus ca membru de onoare, lipseşte recomandarea despre care se anunţă pe site că ar aparţine amintiţilor Eugen Simion şi Nicolae Breban. În ce-l priveşte, „catindatul” a transmis ca „Memoriu de activitate” textul „Georges Banu, un parcours”, redactat, cum se poate bănui, în limba franceză, întrucât, în pur cosmopolitism, asemeni fotbalistului Florin Răducioiu după ce se transferase la o echipă italiană, el crede că, la Buzău, după ce s-a născut, a supt doar lapte „à la francaise”. Din „ Biografia” aceluiaşi aflăm că „În 1974 se stabileşte în Franţa”, în vreme ce în documentul ce poartă antetul Academiei Române şi prezintă „Candidatul pentru membru de onoare”, la rubrica „Adresa prezentă” scrie „Franţa 1973”.

Pe de altă parte, nu spunem o noutate, se ştie că orice nominalizare este subiectivă. Totuşi, în cazul ce poate deveni faimos datorită recomandării agramate despre care am vorbit se arată că este vorba de „cel mai important grafician român în viaţă”. Credem în opinia celor ce-l recomandă astfel, dar apare imediat întrebarea, chiar dacă s-ar putea invoca punctul de vedere al Uniunii Artiştilor Plastici : oare conducătorul secţiei respective, acad. Răzvan Theodorescu, şi ceilalţi academicieni ce fac parte din ea nu s-au gândit şi la marii pictori Sorin Ilfoveanu, Zamfir Dumitrescu sau venerabilul Dan Hatmanu, şi ei „artişti admirabili” ? Este vorba, totuşi, de repere artistice de anvergură naţională şi internaţională. Un grafician la fel de valoros este şi Mihai Mănescu, dar, la fel ca şi ceilalţi, el nu a intrat în discuţii întrucât nu ar fi colaborat direct cu Eugen Simion, care e recunoscut pentru grija cu care îi tratează pe aceştia. Un alt argument din recomandarea cu cântec este acela că Mircia Dumitrescu ar fi singurul care „a gândit, desenat şi ilustrat” cărţile frumoase din ultimii 40 de ani, dintre acestea fiind citate „cărţile lui Nichita Stănescu, marele său prieten”. Eronat total, întrucât accederea în Academie nu ar trebui legată de prietenia spirituală, cea de pahar sau de amor! Volume ale lui Nichita au fost ilustrate excepţional şi de acad. Sorin Dumitrescu şi alţii. În ce mă priveşte, transcriu aici şi nedumerirea unui reputat intelectual : „Păi, îl punem pe Mircia Dumitrescu lângă Eugen Mihăescu?”

În fine, ajungem şi la argumentul capital în viziunea celor ce-l recomandă: graficianul de faţă „a reuşit să găsească o metodă specială pentru a facsimila în condiţii exemplare manuscrisele lui Eminescu”. Finalul este, evident, apoteotic: „Cele 38 de volume (care cuprind cele 14.000 de pagini rămase de la Eminescu) publicate de Academia Română sunt, în bună parte, creaţia lui”. Aici intervine o problemă mai mult decât serioasă şi delicată: care a fost contribuţia graficianului şi care a fost a scanerului? Hai să fim serioşi, să nu credem că ne adresăm doar necunoscătorilor în materie de atare mijloace supertehnice, în care omul, fie el grafician sau, mai curând, un tehnician obişnuit, mânuieşte cum trebuie butoanele scanerului. Fără ele nu ar exista nimic! Eu aş propune să fie primit în Academie cel cu scanerul! Numai că această chestiune se supralicitează întrucât, aşa cum opinează surse din Academie, prin cooptarea lui Mircea Dumitrescu în marele for, se vrea să se dea acoperire artistică celebrei afaceri a „Caietelor lui Eminescu”, despre care, la ora respectivă, se spunea că ar fi costat o căruţă de bani, iar cel care ar fi fost beneficiarul principal – acad. Eugen Simion.

Cum s-a ajuns ca acest grafician să fie acceptat în Secţia Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei ? Surse informate pretind că la mijloc ar fi un clasic târg fanariot : dacă, în toamnă, referitor chiar la primirile de noi membri scriitori în AR, Eugen Simion îl critica în „România Literară” pe Răzvan Theodorescu ( iar pe subsemnatul îl făcea „cirac”de-al acestuia pentru că prezentasem scrisoarea deschisă a lui Nicolae Manolescu în problema respectivă), acum cei doi ar fi făcut o înţelegere în dulce stil dâmboviţean. Cercuri al Academiei ce doresc să-şi menţină anonimatul susţin că ea ar consta în alegerea lui Mircia Dumitrescu în Academie, în schimbul susţinerii de către Eugen Simion a candidaturii lui Răzvan Theodorescu la preşedinţia acesteia. Numai că, aceleaşi surse, ce nu au preocupări umaniste, şocate de documentul cu pricina, au declarat că vor vota împotrivă. În final, cred că Prezidiul Academiei şi înşişi academicienii nu vor lua în seamă atare documente, precum această Recomandare, care compromit prestigiul instituţiei şi reputaţia celor mai mulţi dintre membrii ei, indiferent de vechime sau profil.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.