Avertismentul SUA: de la apărare colectivă, la apărare selectivă

Dacă aliații europeni se distanțează de valorile occidentale tradiționale promovate de administrația Trump, atunci NATO nu va fi o alianță a valorilor, ci una geografică și tranzacționistă, situație în care Ucraina și anumite state membre, vor conta mult mai puțin pentru SUA decât altele, sugerează un eseu publicat de Departamentul de Stat al Statelor Unite, sub titlul ”Nevoia de aliați civilizaționali în Europa”, semnat de Samuel Samson, consilier la Biroul pentru Democrație și Drepturile Omului. Or, evoluția Uniunii Europene către liberalismul globalist, în dauna valorilor tradiționale și derapajele antidemocratice din mai multe state europene semnalează exact această ruptură.

Relația apropiată dintre Statele Unite și Europa trece dincolo de geografie si politicile tranzacționiste. Ea reprezintă o legătură creată prin cultură comună, credință, legături de familie, ajutor reciproc în vremuri grele și, mai presus de toate, prin moștenirea civilizațională occidentală.

Parteneriatul nostru transatlantic este susținut de tradiția vestică a dreptului natural, a eticii și suveranității naționale. Este o tradiție care vine din Atena și Roma, prin creștinismul medieval, până la dreptul comun englez și, în fine, până la documentele fondatoare ale Americii.

Această legătura dintre Europa si Statele Unite este motivul pentru care vorbim deschis atunci când avem îngrijorări – și de aceea administrația Trump trage semnalul de alarmă în Europa. Când vicepreședintele Vance s-a adresat la Conferința de Securitate de la Munchen, el a spus limpede de ce face asta: ”Mă îngrijorează amenințarea care vine din interior, renunțarea Europei la unele dintre valorile sale fundamentale – valori împărtășite cu Statele Unite”.

După două războaie mondiale devastatoare, statele europene au încercat să prevină noi catastrofe creând structuri supranaționale care să aducă națiunile mai aproape unele de altele și să permită angajamente diplomatice și economice mai puternice. Cei care au propus această nouă ordine, inclusiv partide pro-creștine și pro-democrație, au urmărit o mare transformare – o lume care să treacă dincolo de diviziunile naționale și să deschidă o eră a păcii fără precedent. Trecând peste ancorele naționale, cultură, tradiție, liberalismul global a promis ceea ce Francis Fukuyama a numit ”sfârșitul istoriei” – ultima inovație a vieții politice.

Astăzi, această promisiune începe să nu mai țină. Avem în schimb de-a face cu o campanie agresivă împotriva civilizației occidentale însăși. În Europa, guvernele au transformat instituțiile politice în arme împotriva propriilor cetățeni și împotriva moștenirii noastre comune. Departe de a întări principiile democratice, Europa a devenit un focar al cenzurii digitale, al migrației în masă, al restricțiilor impuse libertății religioase și al multor altor atacuri împotriva autoguvernării democratice.

Aceste tendințe îngrijorătoare s-au accentuat în ultimii ani. În Marea Britanie, poliția arestează creștini pentru că se roagă în fața clinicilor unde se fac avorturi. În Germania, guvernul a pus la cale un sistem elaborat pentru a monitoriza și cenzura opiniile online, sub masca combaterii dezinformării și prevenirii insultelor. Când își exprimă îngrijorările legitime legate de impactul economic și social al globalizării sau îi critică pe politicieni, cetățenii germani riscă să fie amendați, catalogați drept radicali sau chiar se trezesc cu locuințele percheziționate de forțele de ordine. Legea serviciilor digitale din UE, aprobată pentru a-i feri pe copii de conținutul online periculos, este folosită în schimb pentru a închide gurile printr-o moderare de tip orwellian a exprimării. Niște organizații presupus independente au ajuns să facă poliție cu companiile social media, inclusiv cu platforme americane precum X, și amenință cu amenzi uriașe pentru neaplicarea regulilor stricte ale limbajului.

Acest mediu restrânge și alegerile din Europa. Așa cum a spus recent secretarul de Stat Marco Rubio, Alternativa pentru Germania a fost catalogată drept partid extremist de serviciile secrete germane, ceea ar putea duce la excluderea din procesul electoral. Candidata prezidențială din Franța Marine Le Pen a fost acuzată de deturnare de fonduri și, trecând peste procedura standard, i s-a interzis să mai candideze. Restricțiile s-au observat și în România și Polonia, împotriva unor anumite partide și politicieni. În același timp, state creștine precum Ungaria sunt catalogate drept autoritare și împotriva drepturilor omului.

Americanii cunosc aceste tactici. O strategie similară a cenzurii, demonizării și transformării birocrației în armă a fost utilizată împotriva președintelui Trump și a susținătorilor săi. Asta arată că proiectul liberal global nu ajută democrația. Mai degrabă, el calcă democrația în picioare, împreună cu moștenirea occidentală, în numele unei clase guvernante decadente căreia îi este teamă de propriul popor.

Îngrijorările noastre nu sunt partizane, ci principiale. Suprimarea exprimării, facilitarea migrației în masă, limitarea libertății religioase și subminarea alegerilor democratice amenință fundamentul parteneriatului transatlantic. O Europă care își înlocuiește rădăcinile spirituale și culturale, care tratează valorile tradiționale ca pe niște relicve periculoase și care centralizează puterea în niște instituții care nu pot fi trase la răspundere este o Europă mai puțin capabilă să facă față amenințărilor externe și decăderii interne. Di acest motiv, pentru a ajunge la pace în Europa și în restul lumii este nevoie nu de respingerea moștenirii noastre culturale comune, ci de reînnoirea ei.

Secretarul de Stat Rubio a spus că Departamentul de Stat va acționa întotdeauna în interesul național al Americii. Derapajul antidemocratic al Europei nu are impact doar asupra cetățenilor europeni, ci afectează și securitatea economica a Americii, legăturile economice, împreuna cu dreptul la liberă exprimare al americanilor și al companiilor americane.

Speranța noastră este că Europa și SUA vor păstra moștenirea occidentală și că statele europene vor înceta să mai transforme guvernele în armă împotriva celor care încearcă să apere această moștenire. Nu vom fi mereu de acord asupra tacticilor și scopurilor, însă ar fi un pas înainte pentru Europa dacă ar garanta protecția liberei exprimări politice și religioase, daca și-ar proteja frontierele și ar asigura alegeri libere.

SUA rămân angajate pentru un parteneriat puternic cu Europa și pentru a lucra împreună pentru obiective comune de politică externă. Însă acest parteneriat trebuie să se bazeze pe moștenirea noastră comună, nu pe conformismul globalist. Relația noastră este prea importantă, istoria noastră este prea valoroasă și mizele internaționale sunt prea mari acum pentru a permite ca acest parteneriat să fie subminat. De aceea, de ambele părți ale Atlanticului, trebuie să păstrăm cultura noastră comună, asigurând că civilizația occidentală rămâne o sursă de virtute, libertate și de prosperitate pentru generațiile următoare.

După al Doilea Război Mondial, SUA au încercat să instituționalizeze pacea în Europa (Ambrose Evans-Pritchard scria, în The Telegraph, că Declarația Schuman, textul fondator al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, a fost redactată în mare parte de secretarul șefului diplomației americane, Dean Acheson, că Jean Monnet a fost ochii și urechile președintelui Roosevelt în Europa și că președintele Truman a amenințat că va suspenda Planul Marshall dacă Franța nu se va reconcilia cu Germania). Acest proiect european a fost aplicat și mai puternic după Războiul Rece, însă a dat naștere unor instituții supranaționale super-gonflate care rivalizează acum în plan comercial cu SUA.

Se poate spune că eseul publicat de Departamentul de Stat semnalează o încercare a SUA de a desface ceea ce au făcut in Europa, de a dezinstituționaliza continentul, de a nu mai discuta cu UE, preferând să întărească legăturile cu statele pro-americane și eurosceptice din cadrul UE. Ceea ce începe să facă Departamentul de Stat nu mai este retorică de dragul retoricii, pentru că ea este însoțită de amenințări concrete cu tarife usturătoare și mai ales de avertismentul unei restrângeri a umbrelei de securitate a SUA.

Fostul secretar general NATO Jens Stoltenberg a vorbit deserori despre ”NATO ca alianță a valorilor”. Dar care valori, se întreabă Departamentul de Stat al lui Trump? Poliție politică, poliția limbajului, restrângerea libertății de exprimare, marginalizarea creștinilor, deschiderea la imigrație în masă, negarea moștenirii greco-romane? Este însă la fel de legitim ca și statele europene sau Comisia Europeană să se întrebe ce valori apără administrația Trump. Poliția liberei exprimări în universități, împotriva protestelor pro-palestiniene? Nesocotirea deciziilor justiției împotriva decretelor prezidențiale, adică nesocotirea unor prevederi ale Constituției SUA?

Până la urma, ceea ce pare să transmită Departamentul de Stat prin cuvinte atent alese despre ”valori” și ”moștenire” este că alianța nord-atlantică tinde să se transforme dintr-o organizație de apărare colectivă într-o organizație de apărare selectivă, în care SUA vor fi aproape doar de ”aliații civilizaționali” la care face referire titlul eseului Departamentului de Stat.

Administrația Trump sugerează că, dacă Europa și SUA încep să nu mai împărtășească aceleași valori, asta poate însemna, după cum scrie istoricul Sumantra Maitra pentru The American Conservative, că NATO se va baza mai mult pe interese geografice și geopolitice, mai degrabă decât pe aceste ”valori”. În acest caz, Ucraina (poate și anumite state membre NATO) ar conta mult mai puțin pentru SUA decât alte state aliate. Dacă epoca MAGA nu se va încheia odată cu al doilea mandat Trump, pentru aliații europeni ai NATO urmează o alegere grea, riscantă și nu mai puțin costisitoare între globalismul liberal al UE și valorile Americii lui Trump, totul sub presiunile Rusiei pentru modificare arhitecturii de securitate în Europa.

În acest context, America nu trebuie să acționeze ”revoluționar” precum UE, mai atrage atenția The American Conservative. ”Acestea fiind spune, este important de știut că istoria ne arată că revoluțiile sunt exportate cel mai bine prin exemplu, nu prin impunere din afară. Impunerea duce la crearea unor coaliții care i se opun. Dacă SUA se vor opune consolidării UE ca superputere, va fi un impuls firesc și va fi urmat de o contrabalansare naturală. Politica se va îndrepta spre ”divide et impera”. Dar dacă SUA vor încerca să impună valorile americane în Europa,  atunci o bună parte dintre europeni se vor gândi că America este o putere revoluționară precum iacobinii sau bolșevicii, un dușman care vrea să genereze haos social.

În politica externă, echilibrul în era multipolarității este cea mai mare virtute. Este esențial ca diplomații să țină minte asta”.