După această cea mai lungă zi, urmărită cu sufletul la gură pe continentele lumii şi pe care, personal, din punctul de vedere al impactului mediatic, o asemuiesc cu momentul 21 iulie 1969, 4 h17 min, în care astronautul Buzz Aldrin a pus, primul, piciorul pe Lună, iar din cel politic cu căderea regimurilor comuniste din Europa şi prăbuşirea URSS, întrebarea principală este dacă Uniunea Europeană va rezista după ce Marea Britanie a votat pentru Brexit.
Înainte de a schiţa prime observaţii şi opinii aş spune că rar mi-a fost dat să aud un cor al bocitoarelor precum în aceste ore, la Bucureşti. Persoane care folosesc doar sloganuri, fără acces la istoria, mai veche şi îndeosebi recentă a Marii Britanii, somau alegătorii din această ţară să facă ce vor aceşti inşi oploşiţi prin diverse studiouri, care credeau că, cu cât sunt mai vocali şi folosesc un ton cominatoriu, cu atât sunt mai inteligenţi, culţi în cap şi băgaţi în seamă de telespectatori. Vax albina!, cum ar fi zis un mare actor comic român.
Cred că aşa-zisa surpriză produsă de cetăţenii britanici prin votul pro-Brexit provine din faptul că mulţi de pe continent au ignorat datele esenţiale ale acestui popor. În primul rând aş evoca faptul că, proaspăt ziarist la revista de politică externă LUMEA, am trăit din plin evenimentele care au precedat aderarea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Piaţa Comună. Dintr-o atare perspectivă aş aminti, între atâtea articole care au precedat evenimentul, pe cel antologic publicat la ora respectivă, care trecea riguros în revistă ce câştigă şi ce pierde această ţară prin pasul respectiv. Aş mai adăuga un element esenţial, după părerea mea: nu doar geografic, ci şi politic, la ora aceea, ca şi ulterior în diferite forme, Marea Britanie era o insulă ce se alătura continentului. Odată cu trecerea anilor, acest adevăr indubitabil s-a resuscitat convingător din momentul în care guvernul britanic şi-a justificat diferitele decizii din toate domeniile, spunând sec: „Aşa ni se cere de la Bruxelles!”.
Sociologii, istoricii şi politologii vor analiza pe larg impactul devastator, de picătură chinezească, produs de acest lucru, pe care ultimii ani l-au acutizat, ducându-l într-un fel la paroxism. Ar trebui amintită aici, ca un reper, criza din Grecia, în care atunci toată presa britanică s-a situat răspicat de partea elenă, incriminând-o dur pe Angela Merkel pentru inflexibilitatea ei în ce priveşte austeritatea impusă elenilor. Sunt elemente care, uşor – uşor, au degradat imaginea stenică a UE şi, la fel ca în cazul NATO după nefericita idee a preşedintelui George W. Bush de a invada Irakul, când au apărut falii de neimaginat în viaţa Alianţei Nord-Atlantice, şi în viaţa Uniunii, cu timpul s-au evidenţiat tot mai dese fisuri. Ieri, aici, am publicat lunga listă a unor referendumuri din ţări ale UE în care, în decurs de 44 de ani, s-a zis NU unei decizii sau alteia a Uniunii, fie că a fost vorba de Tratate, Constituţia Europeană unică, zona euro etc.
Din păcate, la Bruxelles, a dominat un stil heirupist, nerealist şi fără luciditate, care nu a luat în calcul impactul imediat şi de perspectivă al acestor referendumuri. Pe urmă, ne convine sau nu, foarte mulţi dintre liderii europeni nu au fost şi nu sunt la înălţimea gravelor probleme care au apărut frecvent în faţa UE, s-a cultivat un fel de păsuire şi de punere a lor sub preş. Evenimentul pe care-l socotesc fatal din această perspectivă este criza migranţilor, în care rolul amintitei Angela Merkel a fost profund nefast, iar cel ezitant al liderilor UE este evidenţiat de cele peste 20 de summituri în care au dezbătut această acută probleme, dar cu rezultate submediocre. Apoi cum să vii să adopţi stilul diktatului în cazul unui popor, cel britanic în cazul de faţă, cu un trecut legendar, cu istoria sa de cel mai mare imperiu colonial, chiar dacă invoci imperativele lumii de azi? În fine, dar nu în ultimul rând, deşi mă poate acuza de stângism orice clapon politic, nu pot să nu introduc în ecuaţie un element sensibil pe care-l socotesc primordial când vorbim de subconştientul fiecărui britanic: chiar credeţi că s-au uitat pagubele, jalea şi sutele de mii de vieţi pierdute de ei în ultima conflagraţie mondială din cauza barbariei hitleriste şi nu se tresare la ideea că, în UE, nemţoaica Angela Merkel dictează impasibilă?
Se vor face tot felul de scenarii despre evoluţia ulterioară a UE. Ieri spuneam că votul britanic are loc într-un climat eurosceptic crescând în toată Uniunea Europeană, aşa că şocul seismic provocat de Brexit face foarte firească întrebarea dacă Uniunea va supravieţui acestei dezavuări venite dintr-un stat pilon? Întrebarea este pe toate buzele, nu doar la Bruxelles, ci în toate marile cancelarii ale lumii. Politicieni sau ziariştii sunt convinşi că, chiar dacă totul nu va fi bulversat de azi pe mâine, Brexitul – primul din istoria Uniunii – va duce la schimbări fundamentale într-o Uniune aflată acum mai curând la îndemâna euroescepticilor (după cum nota France Presse), aflată într-o policriză: migranţi, letargie economică, terorism etc. Tranşant şi demn de evidenţiat mi s-a părut avertismentul lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului Europei: „Mă tem că un Brexit ar putea marca nu numai debutul distrugerii UE, dar şi al civilizaţiei occidentale”, declara el în „Bild”, cel mai citit cotidian german. Potrivit lui, Brexitul va „încuraja” toate forţele radicale anti-UE din Europa, dar şi „duşmanii exteriori, care vor bea şampanie”. France Presse spunea că, deşi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, se arăta mai puţin apocaliptic şi nu considera că UE este în „pericol de moarte”, recunoştea că trebuie trase învăţămintele din Brexit. „Nu cred că UE va dispărea brusc. Dar, pe termen lung, se poate asista la lentul ei declin şi la emergenţa a ceva diferit”, a prezis Chris Bickerton, specialist în UE de la Universitatea Cambridge, care prevede o derivă spre o Uniune „mai flexibilă”, una „ad-hoc”.
Oricum, este limpede că urmează zile foarte dificile şi că se intră în ape foarte tulburi. Dincolo de toate, mi se pare straniu, inadmisibil şi total condamnabil că nimeni dintre liderii şi experţii integrării europene nu a evocat măcar în trecere ideea unui eşec, precum acest extraordinar de complicat Brexit. Ca urmare, cred că este foarte judicioasă ideea lui Janis Emmanouilidis, de la Centrul de Politică Europeană din Bruxelles, care spunea că „UE se află într-o spirală negativă”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.