Cea de a 34-a ediţie a celebrului „Carré Rive Gauche”, locul de întâlnire al galeriştilor şi anticarilor din arondismentul VII al Parisului, a vibrat anul acesta în roşu, de la corai la vermillon şi purpură. Roşul este asociat vieţii, senzualităţii, dorinţei, dar şi îndrăznelii, lucrului interzis sau sofisticării. Galeriştii l-au ales ca temă cromatică, de la logoul manifestării la decoraţie şi mai ales la o selecţie de obiecte de multe ori uimitoare.
O sută de galerii şi-au expus cele mai frumoase piese de arheologie, design, pictură sau bijuterii la acest rendez-vous şic, cel mai frecventat din lumea artelor.
Karl Lagerfeld, care are o librărie în vecinătate, pe rue de Lille, este prezent întotdeauna şi nu numai ca să privească. Anul acesta, el şi-a ales două taburete în lac roşu Negoro de la „Galeria Bazin” şi o guaşă de Kupka. De-a lungul existenţei sale, stilistul declară că şi-a creat peste 30 de interioare, de la cel de secolul al XVIII-lea la Art Deco, trecând prin Secessionul vienez sau perioada Memphis. În afara cărţilor care rămân punctul fix, îi place să schimbe des decorul, fiind interesat, în ultima vreme, numai de designul de mobilier.
Marcel Breuer, Fotoliul B3 Wassily
O altă personalitate pentru care „Le Carré Rive Gauche” reprezintă un popas de neocolit este scriitoarea Christine Orban, autoare-fetiş la Editura Albin Michel, atrasă aici atât de piesele expuse, cât şi de atmosfera locului. În plus, în acest cartier al anticarilor şi al editorilor, Christine Orban şi-a lansat prima carte, de aici şi-a cumpărat primul obiect de artă. De această dată, a descoperit la Galeria „Mandalian-Paillard” fotoliul B3 „Wassily”, de Marcel Breuer, care i-a atras atenţia prin rigoarea şi modernitatea lui, şi o acuarelă de Kupka, artist pe care îl admiră şi ale cărui guaşe le colecţionează de ani de zile. Dacă fotoliul va ajunge acasă, acurela va fi expusă pe peretele biroului său. Scriitoarea franceză achiziţionează obiecte de artă fără preferinţă pentru o anume perioadă şi fără a urmări tendinţele modei. Piesele trebuie să-i placă şi să se potrivească cu interiorul ei. S-au adunat, de-a lungul anilor, în reşedinţa ei, exemplare de artă primitivă, de artă modernă, lucrări semnate de contemporani, piese din secolul al XVIII-lea, o bibliotecă monumentală din secolul al XIX-lea, cutii din scoici, pietre în formă de inimă, sute de cărţi şi suvenire… „Obiectele povestesc istoria unei vieţi. Nu m-aş despărţi pentru nimic în lume de biroul meu pe care am scris deja 19 romane”, declara Christine Orban jurnalistei Ann Rogier. Atrasă în primul rând de estetica obiectului, nu renunţă niciodată când îi place o piesă de artă şi nu are linişte până când nu o obţine. După ce i s-a furat o piesă din colecţie, sentimentul dat de lipsa ei i-a inspirat romanul „Colecţionarul”. Visează acum la o sculptură de Gormley, la o masă de Carlos Motta şi la un birou semnat Charlotte Perriand.
Din altă zonă profesională, Myriam Kournaf, directoarea hotelului „Montalambert”, aflat în aceeaşi zonă, se declară norocoasă că are posibilitatea să rătăcească pe străzile minunate ale cheiului Senei şi să admire exponatele galeriştilor şi anticarilor, cu eclectismul, originalitatea, farmecul şi buna lor dispoziţie. O pânză de Helmut Koller, intitulată „Bizonul”, pe fond roşu, i-a reţinut atenţia, cu atât mai mult cu cât este pasionată şi de civilizaţia indienilor din America. De fapt, recunoaşte că nu colecţionează decât pantofi, dar că iubeşte pictura şi şi-ar dori „Flowers” de Andy Warhol.
Helmut Koller, Bizonul
În ceea ce priveşte culoarea dominantă a salonului, roşul, dacă Lagerfeld îl aseamănă cu focul şi îi apreciază capacitatea de a opri privirea, pentru Christine Orban el este culoarea sângelui, este elitist şi violent în acelaşi timp, amintind de diavol şi de Scufiţa Roşie, iar pentru Myriam Kournaf, trezeşte asociaţii cu buzele actriţei Penelope Cruz, cu Spania senzuală a dansatorilor din Sevilla… dar este o culoare pe care n-ar purta-o niciodată.
Desigur, primarul arondismentului VII, Rachida Dati, este mândru de acest careu de galerii şi anticariate, aşezat pe locul unde altădată se afla grădina Reginei Margot. Un fotoliu de birou, marca „Philippe Guegan”, sobru, elegant, ale cărui braţe sculptate i-au dat certitudinea echilibrului şi forţei, dar a confortului, şi o comodă semnată „CC. Saunier”, marchetată, cu furnir de lemn de trandafir, au fost alegerile ei la „Carré Rive Gauche”. Desenul clar al marchetăriei, bronzul cizelat şi aurit, cu nota lui clasică şi misterioasă, sertarele înlocuite de o masă de scris fac din el o piesă frumoasă şi utilă în acelaşi timp. Deşi este mai curând amatoare decât colecţionară, cumpărând în funcţie de propriul gust şi de posibilităţile financiare, şi-ar dori tabloul „Nunta din Caana”, de Veronese.
