Carte poștală trimisă dintr-un lagăr german, ajunsă la destinație după 82 de ani. Cui i-a fost adresată

Aflat într-un lagăr din Germania, Orlando Dell’Andrea i-a scris o carte poștală soției sale, pe nume Carmela. Mesajul a ajuns la destinație după 80 de ani.

Carte poștală trimisă dintr-un lagăr german, ajunsă la destinație după 82 de ani. Cui i-a fost adresată

Cartea poștală care a ajuns la destinație după 82 de ani FOTO Captură Corriere della Sera

Aflat într-un lagăr din Germania, Orlando Dell’Andrea i-a scris o carte poștală soției sale, pe nume Carmela. Mesajul a ajuns la destinație după 80 de ani.

O carte poștală trimisă dintr-un lagăr din Germania a ajuns la destinație la o distanță de 82 de ani. Un rol semnificativ în această poveste îl are un cercetător pasionat de colecționarea antichităților.

Povestea cărții poștale trimise din lagărul german a fost relatată de Corriere della Sera. Publicația susține că această carte poștală a fost descoperită de un colecționar de antichități într-o piață de vechituri.

Analizând mesajul de pe spatele cărții poștale, acesta a descoperit că expeditorul se numește Orlando Dell’Andrea, iar cea care ar fi trebuit să o primească este Carmela, soția sa.

Bărbatul, pe numele său Pasquale Alessandro Campo, a postat un mesaj pe rețelele sociale în speranța că-i va descoperi pe urmașii expeditorului.

„Căutăm membrii familiei sau descendenții unui militar internat, Orlando Dell’Andrea, originar din cătunul L’Andria, comuna Selva di Cadore; suntem în posesia unor documente poștale originale care i-au aparținut”, se arată în respectiva postare.

Carte poștală trimisă din lagăr și conexiunea cu familia

Mesajul a fost citit de Martina Pallua, strănepoata lui Orlando Dell’Andrea. Aceasta și-a dat seama că este vorba despre străbunicul ei. Ea a luat legătura imediat cu Pasquale Alessandro Campo, istoric și colecționar de antichități. Acesta își dedică munca de cercetare pentru identificarea urmașilor militarilor italieni închiși în lagărele de prizonieri.

Mai mult, el achiziționează cărți poștale și scrisori din târgurile de antichități, apoi reconstituie poveștile din spatele acestor mărturii ale trecutului.

Mesaj din lagărul german

Străbunicul Martinei Pallua, Orlando, i-a scris soției sale pe data de 5 iunie 1944. Acesta i-a oferit detalii despre situația sa, precizând că fratele său, Arnaldo, se află pe front.

„Nu te îngrijora, nu-ți face griji pentru mine; mă voi descurca, așa cum fac mereu. Sărutări nenumărate și gânduri bune ție și micuților noștri dragi. Orlando”, i-a scris Orlando Dell’Andrea soției sale.

Martina a povestit faptul că nu și-a cunoscut niciodată străbunicul. Orlando Dell’Andrea a murit cu 3 ani înainte de nașterea sa. În schimb, a cunoscut-o pe Carmela, străbunica ei.

„Eram complet singură, rămasă acasă cu doi copii mici și un soț plecat la război, fără să știu dacă se va mai întoarce vreodată”. Familia locuia în Selva di Cadore, în Dolomiți, la o altitudine de aproximativ 1.400 de metri. Iernile aspre și munca istovitoare făceau ca viața de zi cu zi să fie, oricum, o luptă continuă”, își amintește astăzi femeia.

Din fericire, Orlando a reușit să se întoarcă acasă în primăvara anului 1945, după două tentative de evadare din lagăr.

Reîntoarcere în satul străbunicilor

Martina a intrat în posesia cărții poștale pe 13 octombrie, când a decis să revină în Selva, după mai bine de 10 ani petrecuți în Santa Lucia di Piave.
„Mi-a oferit șansa de a-i reface pașii și de a-i descoperi istoria personală”, a spus Martina cu privire la documentul care a ajutat-o să-și descopere rădăcinile.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.