Cărţi incitante despre cutremurătoare poveşti de iubire şi prietenie

“Lebedele de pe Fifth Avenue”, bestseller “New York Times”

A fost lansat recent romanul Lebedele de pe Fifth Avenue de Melanie Benjamin, inspirat din întâmplări reale petrecute în înalta societate newyorkeză a primelor decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, avându-l în prim-plan pe Truman Capote alături de muzele sale, dintre care se detașează Babe Paley, cu tragica ei splendoare.

Întâmplarea așează față în față două personalități pe care totul le desparte. Pe de o parte, Babe Paley, simbol al eleganței de la jumătatea secolului trecut, soția unui magnat al radioului și al televiziunii americane, iar pe de alta, Truman Capote, pe atunci un tânăr efeminat, nu lipsit de un farmec languros, care bătea la porțile consacrării. Datorită lui Babe, acesta e adoptat de cercul restrâns al unor frumuseți recunoscute ale epocii. Fascinația se naște numaidecât între noul venit și seducătoarele „lebede“, așa cum le numește scriitorul. Pe măsură ce prieteniile se încheagă, tainele se dezvăluie, și, odată cu ele, zvonuri despre cei din afara grupului. Secretele lui Truman sunt născocite. Ale lebedelor sunt trunchiate. Dornic de povești despre o lume pe care doar o bănuiește și care îi sugerează grabnic scrierea Micului dejun la Tiffany, el provoacă, ascultă, adaugă din imaginație și așterne pe hârtie. Odată cu primele sale reușite literare, pofta de succes îi sporește până la megalomanie. Tainele adunate par să fie o marfă prețioasă, însă darea lor în vileag se vădește distrugătoare atât pentru trădător, cât și pentru lebedele lui înșelate. Relația dintre Truman și Babe e împroșcată cu noroi. Fusese oare pentru amândoi o iubire imposibilă, plină de delicatețe, așa cum păruse, ori numai un produs al ficțiunii strecurate printre nenumărate întâmplări petrecute odinioară? Citind această carte tulburătoare, bine documentată, e aproape cu neputință să te desprinzi, fie și o clipă, din tăvălugul care poartă protagoniștii spre singurătate și moarte.

„Lectura Lebedelor de pe Fifth Avenue este asemenea unei participări la o petrecere unde se servește șampanie și, pe tavă, secretele somptuoase ale elitei newyorkeze. Eleganța «lebedelor» nu e întrecută decât de eleganța scrisului lui Melanie Benjamin, captivant prin simplitate și rafinament”, scrie Vanessa Diffenbaugh, autoarea romanului Limbajul florilor.

„Ciudata și fascinanta relație dintre Truman Capote și «lebedele» sale – Babe, Slim, Gloria și celelalte stele ale perioadei ilustrând ca o radiografie lumea lor – este transfigurată și înfățișată cu măiestrie în acest roman, în care fiecare personaj are un comportament detestabil, deși nu lipsit de amuzament. Meritul lui Melanie Benjamin constă în faptul că reușește să stârnească empatia cititorilor atât pentru aceste femei care dețin putere, grație și frumusețe, cât și pentru Truman Capote”, apreciază Sara Gruen, autoarea romanelor Apă pentru elefanți și La marginea apei.

Născută pe 24 noiembrie 1962 la Indianapolis, Melanie Benjamin a studiat la Indiana University at Indianapolis. În 1988 s-a căsătorit cu Dennis Hauser, au împreună doi copii și locuiesc la Chicago. Cu numele Melanie Hauser a publicat povestiri în In Posse Review și The Adirondack Review, una câștigând în 2001 un concurs de proză scurtă al Radioului Public din Chicago, și două romane. Cu pseudonimul Melanie Benjamin a semnat mai multe romane istorice. Al treilea roman al său, Alice I Have Been, apărut în 2010, a fost bestseller național. În 2011, a publicat romanul The Autobiography of Mrs. Tom Thumb, iar în 2013, The Aviator’s Wife, bestseller internațional aflat în curs de ecranizare. Lebedele de pe Fifth Avenue (The Swans of Fifth Avenue; Humanitas Fiction, 2018) a apărut în 2016, fiind, asemenea romanului anterior, bestseller New York Times și USA Today. Cel mai recent roman al lui Melanie Benjamin, din ianuarie 2018, The Girls in the Picture, aduce în prim-plan prietenia dintre două femei legendare ale Hollywoodului timpuriu: scenarista Frances Marion și actrița Mary Pickford.

“Putere şi sânge. O aventură indiană”

Ce au în comun Anne şi Mary Boleyn cu două prinţese indiene din epoca de glorie a Imperiului Mogul? Cu siguranţă, dorinţa de putere – atât de puternică, încât le face să nu mai ţină cont de nimic, nici măcar de legăturile de sânge. Sunt surori rivale. În Anglia, Anne a făcut tot ce a putut ca să devină soţia regelui Henric al VIII-lea, fără să ţină cont că acesta era amantul surorii ei Mary. În India, Roshanara şi-a sprijinit fratele mai mic să ajungă pe tron şi a uneltit ca s-o îndepărteze de la putere pe sora lor, Jahanara. Interesată de relaţia dintre surori în general şi cu precădere de cea dintre prinţesele indiene, Aurora Liiceanu face o incursiune în istoria Imperiului Mogul, în care conducători luminaţi, prinţi însetaţi de faimă şi femei seducătoare sunt protagoniştii unor fascinante poveşti de iubire şi ură, loialitate şi trădare.

Din cuprins: Jahanara şi Roshanara: surori duşmance • Povestea lui Akbar • Prinţesa cu trup de trandafir: Gulbadan • Anarkali: o iubită care poate a existat, poate nu • Marele jaf al averii mogule şi aventura unui diamant • Iubire nepermisă şi sînge amestecat • O prinţesă şterge praful istoriei

Aurora Liiceanu, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare şi a predat psihologie la diferite universităţi din Bucureşti, dar şi la UQAM (Canada) sau EHESS (Franţa). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeaşi autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru poveşti (2010, 2011), La taifas (2010, 2012, 2016), Viaţa nu-i croită după calapod (2011), Cuvinte încrucişate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii (2013), Legături de sînge. Povestea Ioanei (2013), Soacre şi nurori. La cine este cheia? (2014), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îţi şopteşte la ureche. Primele iubiri (2015, 2016), Ea şi El. Biografia unei relaţii (2016) şi Madlena (2017).

„Sylvie şi Bruno”, traducere în premieră din opera lui Lewis Carroll

Editura Polirom a publicat în această săptămînă romanul Sylvie şi Bruno, al scriitorului englez Lewis Carroll, autorul uneia dintre cele mai îndrăgite și mai faimoase povești ale lumii: Alice în Țara Minunilor.

Sylvie şi Bruno – apărut pentru prima oară în limba română – cuprinde ilustraţii de Harry Furniss și este publicat în colecția „Junior” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), în traducerea Veronicăi D. Niculescu.

Romanul împleteşte două poveşti: una se derulează în lumea reală, iar cealaltă într-un tărîm de vis. Fermecător şi doldora de momente fanteziste, poezie şi jocuri de cuvinte, el descrie aventurile bizare ale fraţilor Sylvie şi Bruno în Ţara Basmelor. La graniţa dintre realitate şi vis se naşte o poveste originală, care nu se aseamănă cu nimic – nici măcar cu Alice în Ţara Minunilor.

Sylvie şi Bruno – cel din urmă roman al lui Lewis Carroll, publicat pentru prima oară în 1889 –  îi poate bucura deopotrivă pe copii şi pe adulţi.

“În topul cărților mele favorite, din toate cele pe care le-am tradus, la o distanță mare de orice altceva, se află Foc palid al lui Nabokov și Watt al lui Beckett. Și pentru că era nevoie de încă una, ca să fie trei, ca-n povești, a apărut Sylvie și Bruno de Lewis Carroll.

Cartea asta e cel mai frumos lucru care mi s-a întîmplat anul trecut, și iarăși e o traducere pe care i-o datorez lui Bogdan-Alexandru Stănescu. Pentru că unele lucruri, oricum ai lua-o, le datorezi.

Cartea care apare în colecția „Junior” a Editurii Polirom este o splendoare de împletitură între realitate și vis, cu proză și poezie. Un capitol întreg e scris în versuri cu ritm și rimă – iar traducerea acestuia a fost marea mea plăcere a anului trecut.

Cu asemenea cărți îți amintești de ce ai plecat de pe un drum și-ai ajuns pe altul. E bucurie pură aici. Sper să ajungă și la voi, cititorii”, mărturiseşte Veronica D. Niculescu.

Lewis Carroll, pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson (1832-1898), a fost un logician, matematician, fotograf și scriitor englez.

A studiat la Christ Church College, Oxford, unde mai târziu a și predat. Acolo a cunoscut-o pe Alice Liddell, fiica decanului, cea care îl va inspira să scrie Alice în Țara Minunilor (publicată în 1865, cu ilustrații de Sir John Tenniel) și Alice în Țara din Oglindă (1871), care îi vor aduce o faimă colosală; astfel, la moartea autorului, cele două titluri deveniseră cele mai populare cărți pentru copii din Anglia, iar la 100 de ani de la nașterea lui Lewis Carroll, unele dintre cele mai faimoase din întreaga lume.

A mai publicat volumul de poeme Phantasmagoria and Other Poems (1869), poemul The Hunting of the Snark (1876), considerat o capodoperă a literaturii absurdului, romanul Sylvie și Bruno (1889), povestiri, tratate matematice și de logică.

“Copiii ghetoului. Numele meu este Adam”

Un roman de Elias Khoury, finalist la International Prize for Arabic Fiction 2017, apărut la Polirom în traducere din limba arabă și cu note semnate de Nicolae Dobrișan.

Adam Dannun imigrează la New York încercând să fugă de o dragoste distrusă de traumele psihologice provocate de ocupaţia israeliană. Lucrează într-un restaurant unde prepară falafel şi începe să scrie un roman de dragoste al cărui protagonist este Waddah al-Yaman, un celebru poet arab din vremuri apuse. Dar odată ce firul poveştii se desfăşoară, îşi fac apariţia întâmplări mai vechi din copilărie, din ghetourile pe care armata israeliană, după ce a evacuat mare parte din Lod, le-a construit pentru cei rămaşi în oraş. Personajele din poveste devin oameni din lumea reală, iar istoria dramei trăite în ghetourile palestiniene se contopeşte cu încercările naratorului de a se elibera de o identitate care nu mai e doar a lui.

„Elias Khoury e un artist care dă glas exilurilor cu rădăcini adânci şi refugiaţilor fără scăpare, graniţelor frânte, identităţilor în schimbare şi durerilor care nu mai pot aştepta”, afirmă Edward Said.

„O carte plină de forţă, o proză frumos construită, cu un ritm numai al ei”, apreciază cronicarul de la The Independent

„Elias Khoury a scris un roman monumental, într-un anume sens, deschizător de drumuri”, consideră The Guardian

Elias Khoury s-a născut la Beirut în 1948. A lucrat în presă între 1975 şi 1997 şi a îngrijit rubrica de cultură a ziarului Al-Safir (1981-1991), a revistei Al-Karmel (1981-1983) şi a suplimentului literar al ziarului Al-Nahar (1992-2008). A fost profesor invitat la Columbia University, New York (1980-1982) şi global distinguished professor la New York University (2001-2014).

Elias Khoury a scris nuvele, romane, eseuri de critică literară şi piese de teatru. Romanul Poarta soarelui a fost desemnat cea mai bună carte a anului 2002 de Le Monde Diplomatique, The Christian Science Monitor şi The San Francisco Chronicle. Romanul Ca şi când ea ar fi dormit a primit Arabic Novel Prize 2008. Elias Khoury a fost nominalizat la International Prize for Arabic Fiction 2017.

Ecranizarea thrillerului psihologic “Evadarea din mlaștină”, cu Alicia Vikander în rolul principal

Website-ul american deadline.com a anunțat că Evadarea din mlaștină, un thriller psihologic excepțional, va fi ecranizat. Alicia Vikander va juca rolul principal. Supranumită “suedeza de aur a Hollywoodului”, Alicia Vikander (28 de ani), va juca rolul Helenei Petterier, o tânără care, aparent, duce o viață obișnuită alături de soțul ei și de cele două fete ale lor. Însă ea ascunde un secret copleșitor: este rezultatul relației dintre o adolescentă captivă și răpitorul ei. La 12 ani, Helena reușește să scape de tatăl ei care a izolat-o în mijlocul unei mlaștini. A învățat să citească de la mama ei, din câteva reviste “National Geographic”. Până la 12 ani, nu a fost la școală, nu a știut ce înseamnă să ai electricitate sau apă curentă. Până atunci, singurii oameni pe care i-a cunoscut au fost mama și tatăl ei. Nu prea își înțelegea mama, dar își diviniza tatăl, de la care a învățat să vâneze, să se ferească de pericole, să supraviețuiască în condiții dificile.

„Când suntem mici, nu ne judecăm părinții, nu îi catalogăm drept buni, răi, diabolici. Îi iubim pentru că sunt părinții noștri. Întotdeauna am fost fascinată de cei care au supraviețuit unei relații abuzive cu părinții lor și care au reușit să-și construiască o viață. Așa este Helena, personajul cărții: la început, ea își iubește tatăl necondiționat, însă atitudinea ei se schimbă în timp“, spune autoarea.

Când află că tatăl ei a evadat din închisoare, Helena știe că viața familiei ei este în pericol și că e de datoria ei să o apere.

Evadarea din mlaștină, de Karen Dionne, apărută anul trecut în România și în alte țări, este, la câteva luni de la publicare, printre cel mai bine vândute cărți la nivel internațional.  Norvegianul Morten Tyldum va semna regia filmului produs de Black Bear Pictures și Anonymous Content.

Actrița suedeză Alicia Vikander a devenit cunoscută în 2012, datorită rolului jucat în filmul Anna Karenina, regizat de Joe Wright. În 2016, ea a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Daneza. Filmările pentru Evadarea din mlaștină (titlul original: The Marsh King’s Daughter) sunt programate pentru vara aceasta.

David Grossman este laureatul prestigiosului “Israel Prize for Literature 2018”

Născut în 1954, David Grossman este unul dintre cei mai importanţi autori israelieni, cunoscut comentator al politicii Israelului faţă de Palestina şi militant pentru recunoaşterea Palestinei ca stat.

A studiat filosofie şi teatru la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar după ce şi-a încheiat stagiul militar obligatoriu, a lucrat la postul de radio Vocea Israelului. A publicat mai multe cărţi de ficţiune şi câteva de reportaje şi interviuri.

Dintre romanele sale menţionăm Copii în zigzag (1994), Cineva cu care să fugi de acasă (2000, în pregătire la Editura Polirom), Până la capătul pămîntului (2008) şi Căderea din timp (2014), ultimele două fiind deja apărute la Polirom.

David Grossman este primul scriitor israelian laureat al prestigiosului Man Booker Prize, ediția 2017, pentru romanul Un cal intră într-un bar (Polirom, 2015).

Printre numeroasele distincţii primite de autorul israelian, se mai numără Premiul Bernstein pentru roman (1985, 1993), Premiul Sapir (2001), Premiul Bialik pentru literatură (2004), Premiul JQ-Wingate (2004, 2011), Premiul Médicis étranger (2011).

David Grossman este Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice Leuven din Belgia şi Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu acordat de Ministerul Culturii din Franţa. Cărțile sale sînt traduse în 42 de limbi.

Un cal intră într-un bar, câştigătorul prestigiosului Man Booker International Prize, ediţia 2017, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu:

Cel mai trist om din lume e clovnul, se ştie. Şi când clovnul se apucă să râdă de el însuşi şi de viaţa lui cea tristă, lumea din jur e nelămurită: ar trebui să râdă împreună cu el? Să ceară banii înapoi pe bilet? Să-l huiduie gros? Cu Dovală Gi, comediantul care face stand-up în romanul lui David Grossman, nu râde mai nimeni – poveştile lui, amintiri înspăimântate ale celei mai lungi călătorii pe care a făcut-o copilul care a fost îngheaţă zâmbetul pe buze şi ţintuiesc spectatorul pe scaunul incomod al barului unde a venit ca fraierul, aşteptându-se la nişte bancuri. Un cal intră într-un bar nu e nici pe departe o carte care se citeşte dintr-o singură suflare, cum spune Dovală bancurile cu melcul, ţestoasa şi papagalul. Dimpotrivă: din când în când, tristeţea peste care s-a lipit strâmb masca hohotului de râs e copleşitoare, dătătoare de ghem în stomac şi pauză de lectură.

Romanul Până la capătul pămîntului  – traducere din limba ebraică şi note de Ioana Petridean – a fost distins în 2009 cu Premiul Albatross, acordat de Fundaţia Günter Grass din Germania, şi în 2011 cu premiile Médicis Étranger şi JQ Wingate.

Plasat în contextul contemporan al confruntărilor dintre israelieni şi palestinieni, Până la capătul pămîntului este o cutremurătoare poveste despre iubire şi prietenie, în care istoria intervine mereu cu brutalitate în destinul indivizilor. Personajul central al cărţii, Ora, o femeie proaspăt despărţită de soţ, pleacă într‑o excursie prelungită prin Israel însoţită de iubitul ei din tinereţe, Avram. Pentru Ora excursia este însă mai degrabă o fugă din realitate: fiul ei, Ofer, a plecat într‑o misiune de luptă, iar femeia este convinsă că atât timp cât ea nu află nici o ştire din lumea reală, băiatul ei este în siguranţă. Pe parcursul excursiei, cei doi vechi iubiţi rememorează şi reconstruiesc ciudatul triunghi conjugal ce le‑a marcat destinul, precum şi momentele de răscruce ale vieţii lor într‑o lume unde războiul pare a fi o realitate permanentă.

Căderea din timp – traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu – este un amplu şi tulburător poem „pe mai multe voci”.

Se spune că timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată. Unul dintre eroii cărţii pleacă în căutarea a ceea ce a pierdut, sperând să regăsească acel ceva acolo, undeva, în afara timpului. Lunga pribegie „dincolo” este, pentru autorul cărţii, prilejul unei răscolitoare meditaţii asupra vieţii şi o răvăşitoare mărturie de iubire părintească. Cartea este un recviem străbătut de credinţa în forţele nesecate ale vieţii şi ale căldurii omeneşti adevărate.

Ernest Wichner nominalizat la Premiul Târgului de Carte de la Leipzig

Târgul de Carte de la Leipzig (15-18 martie 2018) a anunţat nominalizările pentru premiile oferite la secţiunile beletristică, nonficţiune/eseu şi carte străină ‒ traducere. Pentru versiunea în limba germană a romanului America de peste pogrom / Oxenberg & Bernstein, semnat de Cătălin Mihuleac, Ernest Wichner a fost nominalizat la categoria Carte străină – traducere.

Juriul prezidat de Kristina Maidt-Zinke (jurnalist, critic literar şi muzical ‒ colaborator al publicaţiilor Süddeutsche Zeitung şi DIE ZEIT) va desemna câştigătorii în data de 15 martie. Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc începând cu ora 16.00 la Târgul de Carte de la Leipzig, când România va fi ţară invitată.

Oxenberg & Bernstein / America de peste pogrom a apărut în 2018 în limba germană la editura vieneză Paul Zsolnay, cu sprijinul CENNAC, fiind finanţat prin programul TPS al Institutului Cultural Român. În România, volumul a fost publicat în 2014 la editura Cartea Românească şi în 2017 la editura Polirom.

Versiunea în limba germană a romanului a fost elogiată în presă de critica de specialitate. La începutul lui 2018, în publicaţia austriacă Die Presse, a apărut o cronică semnată de Gabriel Rath care consideră volumul Oxenberg & Bernstein cea mai bună carte a anului 2018: „Mii de volume vor fi publicate în acest an, însă va fi dificil să găsești unul care este la fel de remarcabil (…). Odată începută lectura cărţii, nu te mai poţi dezlipi. Fiindcă romanul lui Mihuleac îţi oferă totul: te face să râzi, dar și să plângi, îţi dă de gândit și te aduce la disperare (…)”

Ernest Wichner a mai fost nominalizat în anul 2014 la Premiul Târgul de Carte de la Leipzig pentru traducerea romanului Cartea şoaptelor (editura Polirom, 2009, 2012) de Varujan Vosganian, care a fost publicată în limba germană în 2013 la editura Paul Zsolnay. În anul 2005, Daniel Bănulescu şi Ernest Wichner devin laureaţii Premiului European de Poezie, acordat de oraşul Münster.

Traducătorul s-a născut în Guttenbrunn, România. Locuieşte şi lucrează din anul 1975 în Germania şi a fost director al Literaturhaus Berlin în perioada 2003-2017. A publicat o serie de volume de poezie, cele mai recente fiind bin ganz wie aufgesperrt (Heidelberg, 2010) şi Neuschnee und Ovomaltine (Berlin, 2010). Ernest Wichner a realizat numeroase traduceri din limba română în limba germană, printre care opere de Max Blecher, Mircea Cărtărescu, Liliana Corobca, Nora Iuga, Norman Manea, Varujan Vosganian şi alţii.

“Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană”

“Mai mult decât un jurnal de călătorie în Cuba, Hotel Ambos Mundos este un eseu antropologic pe înţelesul tuturor, în care descoperim lucruri esenţiale mai ales despre lumea noastră europeană şi despre fiecare dintre noi.

Luni, 19 februarie, de la ora 18:00, Editura Polirom vă invită la Clubul Ţăranului din Bucureşti la o discuţie pe tema celui mai recent volum semnat de renumitul antropolog Vintilă Mihăilescu, Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană.

Invitaţi, alături de autor: Corina Iosif, Sorin Antohi şi Vasile Dâncu.

Într-o primă instanţă, excursia în Cuba îi dă prilejul lui Vintilă Mihăilescu să observe viaţa oamenilor obişnuiţi în această ţară a contrastelor, dar şi să propună o tipologie plină de umor a turiştilor care o vizitează. Pornind de aici, Cuba devine însă doar oglinda în care autorul încearcă să descifreze particularităţi ale lumii occidentale şi pretextul unor reflecţii în care antropologia se întrepătrunde cu istoria, literatura şi filosofia. În final, textul se transformă într-o profesiune de credinţă ce pledează pentru o antropologie care reconsideră rolul duratelor lungi în istorie şi societate.

Din cuprins: Turişti, all inclusive • Celălalt corp • Ţigara şi Moartea • Sepúlveda şi Las Casas. Realismul magic al duratelor lungi • Comunism pentru cine şi împotriva cui? Castro şi Batista • Estrella solitaria: Che Guevara • În căutarea Poveştii • Un crez: In fiction we trust! • Un principiu moral: Să nu dispreţuieşti!

Vintilă Mihăilescu este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 până în 2010 a fost directorul general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000.

A mai publicat: Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinaţia diferenţei (1999), Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sto je bila (Belgrad, 2002), Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani (2010).

De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică (ed. I-II, 2013), Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014), Apologia pîrleazului (2015) şi De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc (coord., 2017).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.