Lichidatorului defunctei Astra Asigurări, compania lui Dan Adamescu, care în urmă cu câțiva ani deținea primul loc pe piața autohtonă de asigurări, este aproape de a realiza transferul a ceea ce a mai rămas din portofoliul de contracte al Astra, în valoare de aproximativ 50.000 de euro cu TVA.
Conform Profit.ro, cei doi ofertanți sunt societățile Allianz Țiriac și Omniasig VIG.
Avocatul și practicianul în insolvență Gheorge Piperea susține că această știre a rămas pe nedrept neobservată pentru că lichidatorul, KPMG, a reușit deosebita performanță să găsească un cumpărător pentru contractele care mai sunt în vigoare, în condițiile același KPMG, din poziția de administrator special, a eșuat vânzarea afacerii în întregime înainte ca Astra să intre în faliment.
“Dar ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară -n.r.) nu s-a supărat, a decis să numească zisa entitate şi lichidator”, a spus Piperea, cu referire la KPMG.
Totalul datoriilor Astra Asigurări este de peste un miliard de euro (4,5 miliarde de lei), adică de 20.000 de ori mai mare decât prețul de achiziție vizat, 50.000 de euro.
“În afară de acest portofoliu (cel de contracte – n.r.), Astra Asigurări nu mai are alte active valoroase, întrucât acestea au fost externalizate din timp, înainte de administrarea specială sau, după caz, erau imobile luate cu chirie. Creanţele debitorului Astra Asigurări contra propriilor creditori (sub 100 de milioane de euro) sunt imposibil de recuperat, fiind vorba de debitori în faliment sau în pragul falimentului. Ca să vedeţi ce fel de debitori are Astra Asigurări, luaţi câteva exemple: Hotelul Rex din Mamaia, închis de mulţi ani pentru un incendiu provocat în intenţia de a încasa asigurarea, grupul de presă Medien Holding, care deţine publicaţiile România Liberă şi Academia Caţavencu, plus alte societăţi din grupul Adamescu, în insolvenţă sau pe acolo… Iar acţiunea în răspundere contra foştilor patroni ai Astra Asigurări nu are nicio şansă – toată averea acestora este sub sechestrul pus de DNA, pentru diverse fapte de arme ale unor războinici ai lumii astrale ce se respectă cu Maybach-uri placate cu aur pe interior (că să nu bată la ochiul vulgului)”, susține avocatul Piperea.
În acest dosar de faliment, două entităţi de importanță sistemică au creanţe cumulate de peste 3 miliarde de lei, iar aceste creanţe au soarta tuturor creanţelor chirografare (negarantate) – se vor stinge ca urmare a închiderii falimentului. Este vorba de o banca şi de o entitate publică.
“Entitatea publică în chestiune este menită a garanta plata asigurărilor consumatorilor, entitate deţinută şi controlată de ASF: se numeşte Fondul de Garantare a Asiguraţilor (cu ce este populată această instituţie, în stilul BNR şi al Curţii de Conturi, este o altă discuţie, de făcut cu altă ocazie).
Creanţa Fondului de Garantare a Asiguraților contra Astra Asigurări: circa 707 milioane de lei (cca. 175 milioane de euro). Dacă nu sunt active sau alte lichidităţi, această creanţă se şterge. Pierderea o vom suportă noi toţi”, spune Piperea. Conform acestuia, Fondul se ocupă cu o chestiune care ar trebui să fie excepţională (deşi, în prezent, e cam regulă în domaniul asigurărilor): dacă o societate de asigurări intră în faliment, Fondul plăteşte în locul acesteia asigurările celor care deţineau poliţe emise de societatea falită. Nu este vorba însă de efectele viitoare ale poliţei, ci de cele întâmplate înainte de faliment, adică de daunele deja constatate. Pentru viitor, deţinătorii poliţelor, deşi, probabil, aveau contracte pe termen lung, trebuie să îşi caute alt asigurător.
“Alţi bani, altă distracţie”, afirmă avocatul. Piperea spune că nu acest lucru este cel mai grav, ci altul: “Consecinţa plăţii acestor sume către asiguraţi, în locul defunctei Astra Asigurări este dublă. Dacă intră şi alte societăţi în faliment, Fondul nu prea mai are bani, aşa că este absolut necesară refacerea acestuia. Iar asta se realizează prin creşterea contribuţiei la Fond a societăţilor de asigurare rămase pe piaţă. Această creştere a contribuţiei ridică valoarea minimă a poliţelor, mai ales a celor de tip RCA (asigurări obligatorii de răspundere civilă auto) şi a celor de tip PAD (asigurări obligatorii pe case).
Costurile fiecăruia dintre cei care au o casă sau o maşină, dar mai ales, costurile transportatorilor de marfă cresc exponenţial. De aceea, transportatorii ies în stradă, ameninţând cu blocarea drumurilor naţionale şi cu îngheţarea economiei (fără transport, nu există comerţ). Pentru a se evita riscul sistemic sever ce ar rezulta de aici se pregăteşte o ordonanţă de guvern prin care aceste costuri vor fi ajustate sau suportate de guvern, din bani publici.
Pentru cei care au conceput această OUG, riscul sistemic sever nu este modul defectuos în care ASF a supravegheat şi controlat piaţa şi nici măcar neregulile cu iz penal aferente administrării speciale şi falimentului Astra, ci reacţia „imprevizibilă” a populaţiei şi a camionagiilor. De aceea, până şi în acest domeniu, şi, concret, până şi în acest caz de faliment unde ar trebui să existe nişte răspunderi penale ale celor care au cauzat falimentul, cei ce plătesc la sfârşitul zilei suntem tot noi, consumatorii şi contribuabilii, şi nu autorii fraudelor, greşelilor, ai conflictelor de interese şi ai descărcării de datorii consecutive falimentului”.
Afacerea Raiffeisen-Astra
Piperea se referă mai departe la Raiffeisen Bank, instituție despre care spune că a făcut un business aproape exclusiv cu Astra Asigurări în afacerile sale de credit ipotecar: “A obligat aproape toţi clienţii care aveau credite ipotecare să încheie poliţe de asigurare a imobilelor cu Astra Asigurări, fără să îşi fi pus vreodată problema dacă Astra Asigurări este sau nu exploatată în condiţii comerciale neriscante, normale.
Raiffeisen a vândut în trecut 12 mii de credite ipotecare cu asigurări la Astra Asigurări. În prezent, se consideră că mai sunt încă în vigoare cca 6.000 de astfel de poliţe. Dacă nu vor fi preluate de fericitul câştigător al „portofoliului” vândut de lichidator cu 50 de mii de euro, înseamnă că şi aceştia vor fi nevoiţi să cumpere alte poliţe, mult mai scumpe, că aşa-i în tenis.
Deşi este foarte activă atunci când este vorba de a explica riscul sistemic sever al legii dării în plată şi în a cere de la Statul român despăgubiri pentru expectații de pierdere din constiturea de provizioane pentru ipoteza în care va lua în plată imobilele ipotecate, în acest domeniu, unde riscul e clar, precis cuantificabil, concentrat pe un grup de societăţi care îşi făcea de cap pe piaţă de mulţi ani de zile, Raiffeisen nu şi-a pus niciun moment problema evanescenţei asigurării contractate cvasi-exclusiv cu Astra Asigurări”, spune Piperea.
Raiffeisen Bank este prima instituţie de credit care a notificat statul român că intenţionează să se adreseze Curţii de Arbitraj a Băncii Mondiale pe motiv de încălcare de către statul român a Tratatului bilateral încheiat între România şi Austria privind siguranţa protecţiei investiţiilor străine, înţelegere care, prin Legea dării în plată, ar fi fost încălcată.
După apariția legii în cauză, băncile sunt obligate să provizioneze creditele care pot deveni neperformante, iar Raiffeisen tocmai a comunicat că „darea în plată” le-a tăiat 45 de milioane de euro din profit.
Revenind la subiectul Raiffeisen-Astra, avocatul Piperea susține că banca austriacă “îi întrece însă pe toţi nătângii din banking”. Și spune de ce: “Creanţa Raiffeisen contra Astra Asigurări este de cca 2,4 miliarde de lei (cca. 530 milioane de euro). Creanţa constituie totalul sumelor pe care Astra Asigurări ar fi trebuit să o achite în caz de producere a evenimentului asigurat (incendiu, inundație etc.).
Suma arătată este înscrisă ca o creanţă sub condiţia suspensivă a producerii riscului, ceea ce înseamnă că Raiffeisen nici măcar nu are drept de vot în adunarea creditorilor, dar, cu toate acestea, suma figurează în contabilitate ca o creanţă de încasat, ceea ce înseamnă că a generat şi un provizion corespunzător. După radierea Astra Asigurări (consecinţă a lichidării), această creanţă se va stinge şi ea, ca şi creanţa Fondului de Garantare. De-abia atunci, la Sântu’ Aşteaptă, provizionul de 530 de milioane de euro va fi pe deplin utilizabil – până atunci va sta în conturile BNR, cu dobânzi real negative.
Comparaţi acum suma de 49 de milioane de euro (pe care Raffeisen susţine că fost nevoită să o constituie că provizion contra riscului de dare în plată, deşi nu a primit mai mult de 200 de notificări până în prezent) cu suma de 530 de milioane de euro generată de mirifica afacere cu Astra Asigurări. Credeţi că Raiffeisen va da în judecată Statul român şi pentru suma de 530 de mil euro?
Întrebarea este retorică, dar, totuşi, ţin să va răspund: nu. Din două motive – procesul la ICSID pe tema legii dării în plată e unul inventat pentru a pune presiuni pe Curtea Constituţională; afacerea cu Astra Asigurări ar devoala nişte chestii nasoale, mai rele decât simpla incompetenţa, simpla greşeală managerială de Dorel şi simpla inadecvare a afacerii proprii la condiţiile locale”, scrie Piperea pe contul său de Facebook.
Consecințe pentru consumatori și contribuabili
În final, avocatul prezintă consecinţele pentru consumatori şi contribuabili. “Primele plătite de consumatori nu se mai restituie. Mai mult chiar, debitorii vor trebui să achite alte poliţe de asigurare, la alte societăţi de asigurări, căci casele ipotecate nu pot rămâne neasigurate, iar societăţile de asigurări vor fi alese din nou, pe sprânceană, de bancă, fără ca debitorul să aibă vreo implicare sau măcar vreo informaţie relativă la criteriile de alegere, la sănătatea financiară a noii campioane aleasă de banca etc.
Banii pierduţi se vor traduce în costuri suplimentare impuse clienţilor, în dobânzi negative la depozite, o siguranţă mai mică a depozitelor, un profit mai mic al băncii (deja, pe anul 2015 s-a declarat un profit de doar 10 milioane de euro, în timp ce întreg sistemul bancar declara profit de un miliard de euro; mă întreb ce zic actionarii Raiffeisen, ăia care se duceau la preşedinte să îl determine să nu promulge legea DIP; probabil că evaluează performanţa managerială după alte criterii, cine ştie…). Iar un provizion de 530 de milioane de euro, disponibil peste 4-5 ani (perioada minimă de închidere a unui faliment de asemenea anvergură) este o pierdere contabilă infinit mai mare decât aşa-zisă pierdere din spaima lui van Groningen (Steven van Groningen, șeful Raiffeisen Bank România – n.r.) de legea DIP.
Când se va pune problema restructurării, evident, se va apela la banii deponenţilor (bail-in) şi, at the end of the day, la banii contribuabililor (bail-out). Că aşa-i în tenis, cum zisei mai sus”, a încheiat Piperea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.