Ce, cum și de unde trebuie să știe românii despre ce se întâmplă în lume?

Zilele acestea, suntem asaltați informațional și poate bulversați de faptul că Donald Trump l-a răpit pe Nicolas Maduro! Cum care Maduro? Dictatorul narco-terorist din Venezuela! Nu știați că există? De trei zile doar despre el auziți pe toate canalele de informare, tradiționale sau rețele sociale!

Acum, întrebarea se pune de ce și în ce măsură aceste noutăți ar trebui să intereseze publicul din România! Suntem vecini cu Venezuela? Avem mulți români în Venezuela care ar putea fi afectați de operațiunea specială militară a SUA pentru capturarea și ducerea în SUA a lui Maduro? Avem relații diplomatice sau comerciale de nivel strategic cu Venezuela (tratate bilaterale în vigoare sau operațiuni de import petrol, gaze, minereuri rare etc) care ar putea fi influențate de tranziția la putere ce va urma în Venezuela, în absența lui Maduro? Ar trebui să ne temem că o putere adversă (a se citi Federația Rusă) ar vrea și ar putea să ne răpească președintele sau alt membru important al puterii din România, după modelul operațiunii SUA în Venezuela?

Este România membră a Consiliului de Securitate al ONU sau a altor organisme internaționale unde diplomații români vor trebui să aibă un vot sau cel puțin un punct de vedere cu privire la dacă și în ce măsură operațiunea specială americană de exfiltrare a lui Nicolas Maduro încalcă în vreun fel dreptul internațional?

Din punctul meu de vedere, răspunsul la toate aceste întrebări este NU!

Și atunci de ce ar trebui ca autoritățile române să aibă un punct de vedere despre ce s-a întâmplat în Venezuela? Pentru că vedem politicieni, analiști și comentatori care se întreabă de ce Președintele României nu a comunicat pe acest subiect sau de ce a zis și ce a zis Primul-ministru sau ministrul Afacerilor Externe din România!

Ce cred eu este că mulți dintre noi nici nu știau unde este Venezuela până la acest moment sau de ce era supărat Donald Trump pe Maduro! Acum, știm că a existat o doctrină Monroe care cică se citește “Donroe” și că musai România trebuie să aibă o părere oficială dacă Trump este  sau nu, la fel ca Putin, un cuceritor de țări!

Este evident că presa și analiștii trebuie să ne explice unde este Venezuela, ce l-a mânat în luptă pe Trump sau care este asemănarea și deosebirea dintre operațiunea militară a lui Trump în Venezuela și cea a lui Putin din Ucraina! Dar trebuie să avem neapărat o poziție oficială a statului român cu privire la toate fațetele acestei chestiuni? Alta decât cea strict de asistență consulară a românilor care s-ar afla acolo și ar putea fi afectați de eventuale violențe sociale generate de tranziția la putere? Nici mai mult nici mai puțin decât ce poate face statul român pentru cetățenii români aflați în situații delicate în orice parte a lumii (de exemplu printre victimele incendiului din stațiunea Crans Montana)!

De ce am vrea noi, simpli cetățeni, ca oficialitățile române să aibă un punct de vedere (mai ales când aceștia mai comunică și pe persoană fizică, precum Ambasadorul României din SUA care are altă părere decât Primul ministru, precum și față de șeful său direct – Ministrul Afacerilor Externe)? Pentru că oficialii români nu sunt predictibili în ceea ce privește prioritățile de politică externă ale țării noastre! Pentru că oficialii români nu ne explică că România nu este centrul universului și că nu trebuie să țină toată lumea cont de părerea României! Speculații de genul că se va supăra Trump pentru că oficialii români nu l-au felicitat pentru succesul operațiunii din Venezuela sau, mai grav, că ne asociem cu UE și îl criticăm pentru încălcarea suveranității Venezuelei nu sunt direcții de politică externă! Sunt doar obiceiuri de politicieni și comentatori ai unei țări de mâna a doua, obișnuită să se închine la o „Înaltă Curte“!

Este vina noastră că nu înțelegem în ce lume trăim? Că unii dintre noi credem că bine fac Viktor Orban sau Robert Fico când se opun deciziei UE de a ajuta Ucraina? Că ne oripilăm că România s-a alăturat deciziei statelor NATO de a aloca 50 milioane euro pentru programul PURL (Lista Achizițiilor Prioritare de Armament pentru Ucraina) fără să vedem, la modul comparativ, că Olanda sau Canada au alocat 500 milioane euro? Ce ne simțim lezați pentru că nu suntem invitați la ședințele “Coaliției de Voință” pentru sprijinirea Ucrainei?

Nu, nu este vina noastră, ci a diriguitorilor politicii externe a României! Pentru că nu sunt anticipativi și predictibili în a explica românilor de ce fac ceea ce fac la nivel de politică externă și de securitate și apărare! Poate atunci nu am afla de la ucraineni ce ajutor militar le-a furnizat România sau că SUA urmează să-și retragă un contingent de militari din România! Poate atunci nu am afla din presă, între un dumicat de friptură și o sorbitură de vin, la masa de revelion, de faptul că guvernul a decis să ia “încă 50 de milioane euro de la gura românilor” să le dea Ucrainei!

Cel mai recent exemplu al lipsei de comunicare al celor care fac politica externă a României, care va oferi spațiu de manevră pentru speculații de orice fel? Deși Zelenski a anunțat deja de cel puțin o săptămână că marți, 6 ianuarie 2026, la Paris, va avea loc un nou summit al șefilor de stat și guvern ai “Coaliției de Voință” să sprijine Ucraina, românii au fost informați oficial, printr-un anunț sec pe site-ul Președintelui României, doar că vor fi reprezentați de Nicușor Dan, fără a li se spune ce mandat are acesta și dacă mandatul său a fost discutat cu reprezentanții guvernului și/sau ai parlamentului pe politică externă?  Ca să nu mai zic de experți în politică externă ai societății civile! Păi, să ne mirăm dacă se va detona vreo altă „bombă mediatică”, câteva zile mai târziu după acest summit, când românii vor afla „pe surse” despre alte angajamente asumate de România față de Ucraina? Pentru că, în absența unei conduite predictibile a oficialilor români în domeniul politicii externe, vor fi suficienți doritori să toarne gaz pe focul oricum întețit al dezamăgirii românilor față de modul în care sunt tratați de decidenții statului!