Ce „stimulează” programul de stimulare economică al guvernului Boc?

Din experienţa ultimilor doi ani, ar fi de mirare ca vreuna din măsurile de „sprijin” al economiei naţionale să fie luată în favoarea cuiva care chiar are nevoie de ea sau să fie suportată de altcineva decât de cei mai afectaţi de criză.

Aşa este cazul şi cu Interagro şi patronul său miliardar pentru care guvernul a dat cu trei mâini: i-a dat privilegiul de a consuma gaze numai din producţia internă a ţării, dar nu oricum, ci la un preţ redus faţă de ceilalţi consumatori reglementaţi şi pe care, culmea, îl plăteşte şi când vrea el.

Astfel, privilegiul de a consuma numai din producţia internă s-ar justifica, cum rezultă din Expunerea de motive a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 54/ 2009 prin care s-a acordat această facilitate, prin faptul că industria chimică este de importanţă strategică pentru ţară, „vânzările de gaze naturale din producţia internă s-au prăbuşit”¹ şi acest sprijin va avea un impact pozitiv asupra întregii economii. Dar după cum vom vedea, această măsură ne costă mai mult decât face întrucât legea în cauză, ca şi ordonanţa guvernului înaintea ei, denaturează concurenţa pe cel puţin 4 niveluri şi promovează subvenţii încrucişate între consumatori, este un abuz de putere în relaţia statului cu cetăţeanul şi este şi o anomalie juridică.

1. Denaturarea concurenţei:

Conform legislaţiei româneşti şi europene, statul, prin autorităţile şi instituţiile competente, trebuie să asigure desfăşurarea unei concurenţe loiale, fără distorsiuni, într-o economie de piaţă deschisă.

Totuşi, această lege a produs distorsiuni în mediul economic, avantajându-i pe unii în defavoarea altora, într-un mod impus, netransparent, dincolo de posibilităţile rezonabile ale unui participant la piaţă de a preveni, corecta sau alege opţiunile disponibile pe piaţă. Concret, concurenţa corectă este afectată pe patru niveluri, după cum urmează:

În primul rând şi foarte grav s-au creat discriminări şi subvenţionări între consumatorii casnici şi aşa afectaţi dincolo de nivelul asigurării unui trai decent.

Consumatorii casnici accesează piaţa gazelor naturale în principal pentru încălzire, fie în mod direct dacă folosesc sobe pe gaze, fie în mod indirect dacă beneficiază de energia termică furnizată de centralele pe gaze naturale. Între aceste două categorii de consumatori casnici vor apărea discriminării, ultimii beneficiind de o energie mai ieftină întrucât este subvenţionată de ceilalţi. Să aibă cei care locuiesc în Bucureşti mai multă nevoie de căldură cu preţ accesibil decât cei care îşi încălzesc sobele cu gaze de la polul frigului din România, în Harghita?

În al doilea rând, este distorsionată concurenţa liberă între agenţii economici din cadrul aceluiaşi sector industrial. Întrucât în cadrul aceleiaşi pieţe sau industrii, companiile au diferite mărimi – şi deci şi consum de gaze -, rezultă că vor fi situaţii în care unii vor beneficia de această derogare în detrimentul concurenţilor lor.

Mai mult, această situaţie va avantaja companiile mari în defavoarea întreprinderilor mici şi mijlocii pentru care ar putea fi mai justificate unele facilităţi². Acest fenomen este vizibil mai ales între companiile energetice care consumă şi gaze şi dintre care numai ELCEN şi Termoelectrica ar beneficia de această măsură. Dar mai sunt şi pierderi colaterale!

Şi în al treilea rând, iar încălcăm regulile tratatului de aderare la Uniunea Europeană pentru că a fost distorsionată şi concurenţa loială pe piaţa Uniunii Europene.

Unele companii vând produse în cadrul altor state din UE, concurând companii care nu beneficiază de facilităţi în accesul la resurse energetice ieftine, caz clar de infringement. Dar ce contează dacă cei care vor plăti sunt „ceilalţi”!

2. Abuzul de putere în relaţia stat-cetăţean:

Că actele actualului Guvern au în cea mai mare parte parte un caracter abuziv este aproape o axiomă. Totuşi, nu întotdeauna aceast lucru este clar, fiind ascuns sub o aparenţă contrară. În acest caz, caracterul abuziv decurge din însăşi dispoziţia luată de a proteja unele companii deoarece nu se face pe baza resurselor care sunt la dispoziţia autorităţii decidente, statul, e.g. ajutorul de stat, se face în contul creşterii costurilor suportate de alţi consumatori şi în mod netransparent, consumatorii nefiind nici consultaţi, nici avizaţi de potenţialele efecte asupra lor, aşa cum se vede din amintita Expunere de motive, care, la secţiunea privind informarea societăţii civile cu privire la necesitatea actului normativ ce aduce atâtea „beneficii”, menţionează că nu e cazul…

Adică, cu alte cuvinte, Guvernul decide ce să facă cu o parte din banii consumatorilor – căci atunci când factura va creşte, din acest motiv va creşte -, dar nu consideră necesar să îi mai şi informeze.

3. Anomalia juridică

Nu mai sunt de mult o noutate anomaliile juridice ale Guvernului. Nici aceasta nu trebuie să mire – în fapt, noi, consumatorii, plătim de două ori acelaşi lucru, care în plus este o tranzacţie de la care nu avem nici un beneficiu.

Astfel, serviciul de întreruptibilitate este motivul derogării adresate unor consumatori. Dar acesta face obiectul Contractului-cadru de transport al gazelor naturale, reglementat prin Codul Reţelei din care face parte ca anexă. Este, prin urmare, obiectul negocierii între două părţi: Transgaz – consumatorul întreruptibil.

Rostul acestui serviciu, al cărui beneficiar este compania ce transportă gaze, este facilitarea îndeplinirii de către Transgaz a obligaţiilor care îi revin în legătură cu echilibrarea fluxurilor şi transportul gazelor naturale. Ca atare, pe baza drepturilor şi obligaţiilor celor două părţi, s-a acordat deja consumatorilor întreruptibili un tarif pentru serviciul de transport redus faţă de alţi consumatori.

Deci, pentru serviciile de disponibilitate la întrerupere, aceşti consumatori au primit deja justa recompensă ce li se cuvenea şi de care au fost mulţumiţi întrucât nu au renunţat la acest statut asumat voluntar. Adică, altfel spus, a fost deja satisfăcător rezolvată de mulţi ani prin contractele de transport cu clauze de întreruptibilitate, aşa cum se practică în toate sistemele energetice.

Prin decizia de a da derogări la consumul de gaze sub pretextul serviciului de întreruptibilitate, rezultă prin urmare că statul decide în favoarea unor părţi aflate deja în relaţii contractuale necontestate, deci fără just temei şi în dreptul şi pe cheltuiala unor terţi faţă de relaţia bilaterală care constituie motivaţia reglementării în cauză.

Oricum, dacă ne uităm la cine sunt aceşti întreruptibili, vedem că ăsta este un simplu pretext pentru un cadou acordat lui Ioan Niculae. Întreruptibilii au acest statut de mulţi ani şi nu îi obligă nimeni să îl aleagă. Dacă o fac e pentru o reducere consistentă a tarifului de transport. În plus, pe lângă combinatele lui Niculae, Elcen nu constituia şi nici nu trebuia să fie o prioritate a Guvernului.

Iar dacă discuţia pe principii pare aridă şi neconcludentă să ne uităm puţin pe cifre. În 2009 a cumpărat de la Romgaz 1.100 mld mc, cam 20% din producţia Romgaz, pentru care a beneficiat de discount de cca. 20% din preţul producţiei Romgaz şi pe care le plăteşte cum şi când vrea căci datoriile pe care trebuia să le plătească producătorului de gaze erau, la sfârşitul anului 2009, de peste 600 milioane lei, cca 150 milioane euro, adică cam cât întreaga cantitate ce a consumat-o în 2009. Iar Romgaz, în pofida faptului că putea uza de posibilitatea de a cere deconectarea combinatelor de la reţea pentru neplata facturilor – căci există somaţii de întrerupere a serviciului de transport pentru neplata obligaţiilor din contractele cu Transgaz şi Romgaz pentru aproape fiecare lună din 2009 şi 2010 -, a preferat să îi acorde ce eşalonări a cerut, adică să plătească când vrea. Câţi dintre pensionari sau bugetarii cu salarii tăiate mai beneficiază de aşa ceva?

Ar putea fi totuşi posibil ca ministeriabilii să nu ştie sau să nu înţeleagă aceste „subtilităţi”? Sau să nu ştie că au comis nişte infracţiuni tocmai la legea gazelor pe care au modificat-o şi care interzice practicile care utilizează sistemele de preţuri şi tarife pentru subvenţionarea directă sau indirectă a consumatorilor? Era suficient să consulte Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, care avea oricum obligaţia să asigure expertiza de specialitate celorlalte autorităţi ale statului pentru asemenea cazuri. Sau cu toată politizarea a rămas şi Autoritatea fără experţi. Oricum, erau „victime colaterale” alături de restul consumatorilor.

1 Expunerea de motive p. 2

2 DE 2003/55/CE, Preambul pct.17

Elena Contrareformă