Pentru birocrații de la Bruxelles, planul Comisiei Europene de raționaliza consumul de gaz în statele membre se numește ”solidaritate” și ”unitate”. Franz Timmermans, vicepreședinte al Comisiei, spune că este o mare ocazie ca europenii să devină ”stăpânii propriei securități energetice în această iarnă și în iarna următoare”. Refrenul este același: criza energetică se datorează dependentei de combustibili fosili care fac rău planetei și dependenței de Rusia care atacă democrația. La vârful UE nu se spune o vorbă despre eșecul marilor economii de a concepe un plan realist de tranziție la energie din surse regenerabile, nu se vorbește despre limitările impuse de energia regenerabila și nici despre pariul marilor puteri europene nu numai cu Rusia, ci și cu Statele Unite. În schimb, întreaga Europa este supusă deturnării cognitive că soluția la marea problemă este însăși cauza ei.
Până și Politico.eu, publicația de la Bruxelles, scrie că acordul pentru impunerea reducerilor obligatorii ale consumului de gaze în cursul iernii, acord la care au ajuns miniștrii Energiei din UE pe 26 iulie, este ”cea mai mare cedare de suveranitate din partea țărilor membre pe care au încercat să o obțină tehnocrații de la Bruxelles în acest an”. Iar tehnocrații au reușit – Ungaria a fost singura țară care s-a opus acestui sistem de raționalizare a gazelor la ordinul Comisiei. Raționalizarea obligatorie urmează însă să fi discutată în Consiliul European, în acest moment fiind în vigoare un acord privind reducerea ”voluntară” a consumului de gaz, cu 15%. Politico este de acord cu premierul Cehiei, Petr Fiala: nu poate exista securitate energetică fără suveranitate națională.
Firește, o asemenea măsură care are potențialul de a scoate lumea în stradă a venit la pachet cu o poveste moralizatoare care ține de solidaritate și unitate. Se poate înțelege că este vorba despre solidaritatea cu Ucraina, cu democrația care este atacată de autocrație. Însă nu este neapărat așa. Dacă raționalizarea gazului este să reflecte vreo solidaritate, atunci este vorba despre ”solidaritatea” cu Germania.
Germania, motorul economic al UE, este în criză. Germania înregistrează acum deficit comercial, pentru prima dată în ultimii 30 de ani. Consiliile locale au restrâns iluminatul stradal, asociațiile de proprietari au redus din temperatura apei calde și din încălzire. Guvernele succesive de la Berlin au decis să renunțe la energia nucleară și să se bazeze pe gazele din Rusisa pentru o tranziție energetică deloc realistă. Criza din Germania nu se datorează vreunui ghinion – este rodul unor greșeli strategice făcute în ultimii zeci de ani, multe dintre ele sub conducerea Angelei Merkel. Ministrul Energiei din Spania, care a privit mai critic planul raționalizării gazelor în întreaga UE a spus: ”Spre deosebire de Germania, noi nu ne-am întins dincolo de limitele noastre energetice”. Însă oficialul spaniol a recunoscut că, indiferent de protestele statelor membre, propunerile Germaniei sunt mereu ”fait accompli” la Bruxelles.
”O întreagă generație de politicieni a jucat la ruletă securitatea energetică a continentului mizând pe faptul că Rusia este un furnizor de gaze naturale de încredere; acest pariu a mers foarte, foarte prost”, se arată într-o analiză realizată de Rabobank. Prețurile energiei electrice au crescut uriaș în Europa. Ultimele date arată că prețul energiei electrice tranzacționate în Germania pentru anul 2023 ajung la 380 de euro pe megawatt-oră. ”Asta înseamnă ca energia electrica se transformă în produs de lux pentru mulți europeni și asta dăunează grav competitivității economice, înainte UE să poată lua decizii și mai drastice”, mai arată analiza amintită.
FMI și-a redus estimarea de creștere economica pentru zona euro în 2022 de la 2,8%, la 2,6%. Iar pentru anul viitor estimările sunt mult mai pesimiste, revizuite în scădere de la 2,3%, la 1,2%. În plus, analiștii avertizează că sunt așteptate viitoare revizuiri negative, pe măsură ce se apropie iarna și că Banca Centrală Europeană nu va putea ține inflația în frâu nici măcar cu majorări substanțiale ale dobânzilor. Este unul dintre motivele pentru care euro scade tot mai mult în fața dolarului și, pentru prima dată în istorie, s-a situat sub un dolar american.
O analiză publicată de Unherd arată că această depreciere a euro în raport cu dolarul nu se datorează doar întârzierii cu care BCE a ridicat dobânda comparativ Federal Reserve și nici tradiționalei orientări a piețelor către dolari atunci când au loc turbulențe geopolitice. Principala explicație este legată de vulnerabilitatea energetică a Europei în fața Rusiei și de reacția Rusiei la sancțiunile care i-au fost impuse de această Europă vulnerabilă. Și aici vorbim despre un pariu, însă de data aceasta despre pariul liderilor politici Europeni pe America, din nou un pariu care nu pare câștigător.
”Liderii europeni și-au dat seama că sancțiunile împotriva Rusiei au avut mari repercusiuni asupra Europei, însă nu au vorbit public despre asta. Au urmat politica SUA în privința acestor sancțiuni, crezând că americanii au un plan. Acum, liderii europeni își dau seama că sancțiunile fac cel mai mult rău nu Rusiei, ci Europei. Astfel poate fi interpretată și devalorizarea euro față de dolar. În capitalele europene se vorbește deja critic despre credibilitatea strategiei americane în Ucraina. Iar liderii politici lasă mereu să scape în spațiul public câte un detaliu din culise”, scrie Unherd.
Un asemenea detaliu este declarația (retrasă imediat) ministrului german de Externe, Annalena Baerbock, care spunea că se teme de „revolte populare” din cauza penuriei de gaz. Dacă aceasta este o informație din cercurile puterii de la Berlin care a putut ieși în spațiul public, nu putem decât să ne întrebăm cât de grave sunt cele ținute secrete în Germania și în alte state.
Pentru moment, o uzină producătoare de aluminiu din Slovacia a anunțat că planifică încetarea activității, la fel ca și un număr tot mai mare de IMM-uri din Germania, coloana vertebrală a economiei țării.
Ideea că guvernele statelor UE vor reduce „voluntar” consumul de gaz nu este deloc realistă. Dependența statelor UE de gazele importate din Rusia variază enorm. Calendarele electorale din aceste state sunt și ele diferite, interesele politice sunt cât se poate de diverse. Mai degrabă, planul raționalizării gazelor pretutindeni în Europa riscă să ducă exact la reversul ”solidarității” pe care o caută Comisia Europeană. Portugalia, Spania, Franța, țări care depind într-o măsură mai mică de gazele din Rusia, vor simți că sunt forțate să facă sacrificii pentru a repara greșelile strategice ale Germaniei. Pe acest fond, dacă inflația actuală și criza energetică vor precipita o criză economică și financiară cel puțin de proporțiile celei din 2009 și daca Germania va trebui din nou să țină unită zona euro, se pune întrebarea dacă economia germană va mai putea face acest efort și dacă va mai exista voința politică necesară la Berlin.
VOR CADEA POLITIC GUVERNE !
Ca esec in strategia asta !
SI !
N-o sa fie mai bine cu guvernele SPECIALA care vor urma !
😀