Cine a câștigat în urma întâlnirii dintre Biden și Xi?

Diplomați, miniștri și alți înalți oficiai chinezi și americani au lucrat intens, cu adevărate navete China-SUA, pentru a face posibilă întâlnirea de patru ore dintre președinții Xi Jinping și Joe Biden, în apropiere de San Francisco, in marja Summitului Cooperării Economice Asia-Pacific. A fost o întâlnire ”cu o coregrafie pregătită atent” pentru ”a trimite un mesaj de stabilitate restului lumii”, scrie săptămânalul japonez Nikkei Asia.

The New York Tmes subliniază declarația președintelui Biden cum că ”discuțiile cu președintele Xi reprezintă un progres important în stabilizarea relațiilor dintre cele două mari puteri”. Pentru Time, cea mai liniștitoare remarcă pentru întreaga lume a fost făcutaă de Joe Biden: ”dacă unul dintre noi va avea vreo îngrijorare”, ”punem mâna pe telefon și discutăm. Este un progres important”. Însa Time scrie că acesta este singurul progres notabil, restul fiind ”acorduri modeste pe fondul unor divergențe profunde”.

Găsirea unui teren comun pentru a lupta împotriva încălzirii globale și un acord pentru reducerea importului în SUA de precursori ai fentanilului care omoară sute de mii de americani anual sunt considerate un progres minor.  Nici discuțiile aparent productive despre comunicarea între armatele americană și chineză pentru evitarea unor incidente și interpretări greșite nu sunt considerate o realizare importantă. ”Nu puteam spera la mai mult. Divergentele dintre cele doua puteri mondiale sunt prea mari si neîncrederea reciprocă este prea profundă pentru a permite progrese rapide”, scrie El Pais.

Taiwanul rămâne cel mai sensibil subiect în discuțiile SUA-China. Președintele Xi i-a transmis lui Biden să ”înceteze cu înarmarea Taiwanului”, spunând că reunificarea cu China este ”inevitabilă”. Într-un comunicat chinez publicat înaintea conferinței de presă a președintelui SUA,  ”China face apel la cooperare și respect reciproc, dar ”subliniază în special preocupările vizând Taiwanul, care trebuie respectate”.

În cele din urmă a venit afirmația președitelui Biden cum că Xi Jinping este un „dictator”. A fost scris acest lucru pe prompter, a trebuit Joe Biden să-l învețe sau președintele a nesocotit din nou textul pregătit de consilieri? O parte din presa americană consideră că această declarație, făcută în timpul conferinței de presă, când întrebările ziariștilor se întețeau, este o nouă gafă a președintelui Biden. Dovadă ar fi faptul că, imediat după aceea, ziariștii au fost poftiți să părăsească sala și conferința s-a încheiat.

Cine a câștigat în urma întâlnirii dintre Biden și Xi? Categoric liderul chinez, spun unele analize, pentru că acesta din urmă ar fi venit în SUA în poziția de outsider, pe fondul problemelor economice din China din ultima perioadă. A câștigat lumea întreagă, spun analizele cu tentă globalist-optimistă, sugerând că este momentul ca Beijingul și Washingtonul să îngroape securea războiului, iar Rusia și Iranul să fie sacrificate de China pentru o relație profitabilă cu SUA.

Xi Jinping și Joe Biden au la fel de mult nevoie de o victorie în acest moment; dar, pentru că sunt într-o situație economică delicată, nici China și nici SUA nu-și permit să obțină această victorie în urma unei confruntări. Ea trebuie să vină prin dialog, consideră Harald și Pippa Malmgren, o mini-dinastie de consilieri ai multor președinți americani. Haosul geopolitic actual nu face bine economiei chineze, prăbușirea coloșilor imobiliari din China a dărâmat un mit pe care s-a construit economia de piață controlată din ultimele decenii. Împrumuturile făcute de China într-o mulțime de țări sărace nu mai pot fi rambursate, din cauza inflației. Xi Jinping este un dictator, așa cum a spus-o Joe Biden, însă trebuie să fie atent la legitimitatea puterii sale – noile generații de chinezi îl acceptă câtă vreme nivelul de trai crește. Arestarea șefului Băncii Centrale, așa cum s-a întâmplat recent în China, nu este neapărat o soluție pentru asigurarea acestei legitimități.

Biden are propriile probleme. 86% dintre americani spun că nivelul lor de trai nu s-a îmbunătățit, ba dimpotrivă. Să ameninți China nu este o soluție pentru a schimba această percepție și pentru a fi reales la Casa Albă, în 2024. Nici încordarea mușchilor nu este o soluție: SUA și-au trimis portavioane în Orientul Mijlociu și în Pacific, pe lângă susținerea războiului prin procura din Ucraina, însă apetitul pentru război al americanilor a ajuns la cele mai reduse limite, în special după izbucnirea conflictului din Israel. Este aproape imposibil pentru administrația Biden să mai justifice noi fonduri pentru Ucraina, mai cu seamă când președintele Zelenski refuză să organizeze alegeri – ce fel de democrație este cea pe care o ajutăm, se întreabă electoratul american?

Războiul – Ucraina, Israel, un conflict extins în Orientul Mijlociu sau în Marea Chinei de Sud – este scump, ar arunca în aer inflația și ar întoarce electoratul împotriva liderului. Apropierea este o variantă mult mai puțin costisitoare și pentru Xi, si pentru Biden.

În viziunea lui Malmgren, o înțelegere între China și SUA ar implica renunțarea de către Beijing la susținerea Rusiei și Iranului. Iar Taiwanul ar putea aștepta. ”Rusia are nevoie de China mai mult decât viceversa. La fel stau lucrurile și cu Iranul. Washingtonul este un partener mai valoros pentru Beijing decât sunt Moscova si Teheranul la un loc. Pentru Washington, asta ar presupune să înceteze cu retorica dură la adresa Chinei. Invitat la Beijing, guvernatorul Californiei a spus că «divorțul nu este o opțiune». Casa Albă nu poate majora taxele, Beijingul nu poate stimula economia. Este remiză. Oare aceasta să fie explicația numirii fostului premier britanic David Cameron in fruntea Ministerului de Externe? Dacă acordul China-SUA se va pune în mișcare, apare o ocazie rară de a modela viitorul economiei globale într-un nou cadru al relațiilor dintre marile puteri. Oare SUA le-au cerut britanicilor sa ajute la construirea acestei noi ordini? Este posibil, mai cu seama daca avem în vedere că Washingtonul este distras de problemele interne”, scrie Malmgren.

Alte analize la cald văd lucrurile altfel – Xi, despre care se credea că va intra cu coada între picioare la Summitul de la San Francisco și la întâlnirea cu președitele Biden (din motivele economice și de legitimitate amintite mai sus), s-a comportat și a ieșit din acest test ca un soi de rege al lumii.

”Merită să facem o comparație între Xi și omologii săi. Liderii vestici nu impresionează cu nimic, nici gazda sa, ramolitul Joe Biden, pe care nici propriul partid nu-l mai dorește la Casa Albă un nou mandat. Nu există niciun Churchill, niciun Roosevelt, nici măcar un Reagan printre liderii Vestului. Biden a fost chiar împiedicat de opoziția din propriul partid să anunțe, la San Francisco, un acord de liber schimb cu țările asiatice”, scrie sociologul american Joel Kotkin.

”Vestul a ajuns în poziția dorită de Xi. China a căzut de acord cu SUA asupra propunerilor privind clima. Creșterea cererii de energie eoliană și solară în Vest asigură supremația industriala a Chinei, care produce, pe de altă parte, mai multe emisii cu efect de seră decât întreaga lume dezvoltata la un loc. China conduce la producția de baterii și domină producția de metale rare, care sunt cruciale pentru panourile solare și vehiculele electrice. Compania chineza BYD este ce mai mare constructor de vehicule electrice și este susținută de Warren Buffett. Pe de altă parte politicile zero net emisii de carbon distrug industria Germaniei, care pierde în special pe frontul auto și al industriei chimice.

Ca și URSS, China a găsit mulți „idioți utili” în sistemul american, inclusive Wall Street, Silicon Valley și se pare că și în familia Biden. China a găsit modalități de a influența și politicienii din Australia și Canada. Și ne putem aștepta și ca noul ministru de Externe britanic David Cameron să se ploconească în fața Chinei, așa cum a făcut-o când era premier.

China are mână liberă și în plan militar. Institutul pentru Studii Strategice arată că, implicat în războiul din Ucraina și Orientul Mijlociu, Vestul nu mai are suficient inventar militar pentru război și antrenament. Chong Ja Ian, profesor la Universitatea Națională din Singapore, spune că Xi urmează modelul lui Mao: ”Vorbește și luptă, luptă și vorbește. Adică vorbește în timp ce îți mobilizezi forțele”.

Dacă Biden mai are pârghiile necesare sau dorința de a le folosi, ar putea insista ca China să se distanțeze de Rusia sau Iran. L-ar putea forța pe Xi să nu ocupe Taiwanul, de care depind multe industrii americane, pentru componente critice. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă China pune mana pe aceste active, înainte ca Vestul să le poată înlocui. Xi ar fi cu adevărat regele lumii.”