Cine a fost pentru mine personajul anului şi cum a ajuns România să fie tranzacţionată într-un cimitir

Lucrurile, evenimentele care mi-au atras atenţia sunt la poluri opuse. Unele personaje şi evenimente sunt pozitive, altele sunt negative.

Ceea ce acum câţiva ani părea imposibil de realizat, în 2015 s-a întâmplat. Avocatul Gheorghe Piperea a câştigat multe lupte împotriva băncilor, în numele clienţilor cu credite în franci elveţieni sau cu împrumuturi cu clauze abuzive. Încăpăţânarea, energia şi determinarea lui că poate câştige în faţa băncilor, a devenit o realitate. Bineînţeles că toată această luptă este pe bani, ceea ce nu este deloc de blamat. Datorită vocii lui care a preluat furia clienţilor, băncile au început una câte una să-şi revizuiască poziţiile în contractele de credit din perioada de boom. Rezultatul după ani de procese este că băncile cu credite în franci elveţieni sau în euro, cu comisioane de risc sau cu clauze abuzive, şi-au revizuit poziţiile şi au început să facă oferte de pace către clienţi. Pentru stingerea litigiilor, mai multe bănci au oferit reducerea soldului creditelor către debitori. Câteva mii de persoane îi datorează multe lui Piperea. De altfel, toate aceste procese au determinat băncile să fie mult mai atente în ceea ce oferă clienţilor.

Nu am crezut că premierul Ponta va reuşi să reducă nivelul TVA, întâi la alimente şi apoi la toate produsele. Nici acum nu cred că bugetul va rezista la această scădere de TVA, pe o perioadă lungă de timp fără să se mărească alte taxe. Oricum această reducere trebuie să i-o atribuim lui Ponta, chiar dacă strada l-a dat jos. Ghinionul lui Ponta este că generaţia de corporatişti nu l-a iubit niciodată, ei fiind fanii lui Traian Băsescu. Reducerea TVA la alimente a dat un impuls consumului şi a eliberat mai mulţi bani în economie care să fie cheltuiţi şi pe alte bunuri şi servicii, nu numai pe alimente. Până la urmă, semnificaţia acestei reduceri de TVA este că se poate, chiar dacă creditorii internaţionali sau BNR s-au opus. Ghinionul lui Ponta este că această reducere de TVA nu compensează ca imagine introducerea cotei unice de 16%, de pe vremea lui Băsescu. Lumea îl va ţine minte pe Ponta mai mult cu introducerea euroaccizei decât cu reducerea TVA.

Scandalurile de corupţie în dosarele ApaNova şi Microsoft au scos la iveală cu cifre, personaje, fapte ceea ce se ştie de ani de zile. Într-un fel sau altul, multinaţionalele plătesc sau li se cere să plătească pentru contracte publice, pentru obţinerea de autorizaţii sau pentru creşterea tarifelor la utilităţi. Şi multinaţionalele dau bani în contracte de consultanţă oamenilor din sfera politicii sau brokerilor de putere, pentru a câştiga şi a derula în bune afacerile cu statul sau cu primăriile. Acest lucru nu este ceva nou. Ceea ce surprinde este că dosarele de corupţie au ieşit la iveală. Bineînţeles că multinaţionalel nu au nicio treabă, ele cooperând cu autorităţile! Pentru ApaNova sau Microsoft nu a fost o problemă să ceară majorarea tarifelor la apă sau să vadă cum o licenţă de Windows este vândută unui intermediar cu un preţ, iar apoi statul o cumpără cu un preţ de n ori mai mare.

Dobânzile la lei au continuat să scadă şi în 2015, ceea ce a eliberat câteva miliarde de lei în portofelele populaţiei şi a companiilor. Indicele Robor la 3 luni, indicatorul de referinţă pentru creditele în lei, a scăzut de la 1,6% pe an la 1,2-1,3%. Acum câţiva ani era greu de estimat că în România se poate ajunge la asemenea dobânzi, comparabile ca nivel cu cele la euro. Această scăderea adus boomul creditării în lei, populaţia uitând repede de ce s-a întâmplat în 2006-2008, cu implicaţiile ulterioare din criză 2009-2012. Toată lumea crede că dacă te împrumuţi în lei scapi de riscul valutar, ceea ce a îngropat multă lume în perioada anterioară. Lumea nu-şi dă seama că riscul valutar s-a transformat acum într-un risc de dobândă. Dobânzile la lei sunt la minim istoric, iar întrebarea este cât vor reuşi să stea aici până atunci să ne bucurăm de această scadere.

Intrarea operatorului de cablu RCS pe piaţa de energie este o surpriză, având în vedere că piaţa este închisă între câţiva jucători, iar dacă liberalizarea există în acte, în realitate nu se întâmplă nimic. RCS, un jucător care a făcut ravagii prin tarife pe piaţa telecom, acum atacă şi piaţa de energie. Beneficiind de puterea mediatică, RCS scoate la suprafaţă ceea ce se îmtâmplă pe această piaţă de monopol, unde tarifele sunt mari, pentru că firmele care operează au costuri mari şi nici nu-şi pun problema să le scadă. Dacă RCS va fi lăsată să inte pe piaţa de energie, acest lucru va însemna o dură bătălie cu ceilalţi operatori, aşa cum se întâmplă pe piaţa telecom.