Claudiu Bleonț, într-o situație de c…. Prestația actorului Claudiu Bleonț pe scena de la Premiile Gopo a împărțit românii în două. Unii se revoltă, considerând că Bleonț și-a umilit fiica în public, alții îi iau apărarea actorului.
Totul a pornit de la postarea Iuliei Blaga Scena care m-a șocat la Premiile Gopo. Minutul în care un părinte își umilește copilul în public, în râsetele sălii .
In text, se precizează că „actorul Claudiu Bleonț a folosit o parte din timpul alocat unui laudatio regizorului Dan Pița pentru a-și umili fetița, pe scenă. Venise cu ea pentru a se mândri, dar tot ce a spus despre ea a fost că nu-i plac „țoalele” cu care s-a îmbrăcat, că a avertizat-o să nu-l facă „de căcat”, că cei din sală n-au stat „ca proștii” pe telefon la vârsta ei și, finalmente, că ea nu are capacitatea cognitivă de a-i înțelege sfaturile. Iar din când în când sala aplauda și râdea“.
După postare, au venit și reacțiile oamenilor.
„În ce hal să fii să îți urci copilul de nici zece ani pe scenă și să îi spui că e de căcat și îl urăști că nu citește cultură“, scrie Andu Radu.
Pe de altă parte, Andra Iulia scrie:
Am petrecut Paștele cu Claudiu și familia lui. Rar mi-a fost dat să văd o relație atât de specială tată-fiica. Atâta dragoste, iubire și respect unul față de celălalt, atâta înțelegere și conexiune între cei doi. (…)Da, folosește cuvântul “cacat”, dar cine nu îl folosește? Eva știe. Să nu uităm că Eva este copil de actori, trăiește în casă cu părinții ei actori, care sunt speciali, iar educația pe care i-o dau este una poate puțin mai diferită decât primește alt copil ai cărui părinți poate sunt medici, sau profesori, sau arhitecți sau tâmplari. E obișnuită cu stilul tatălui
Comportament tipic pentru un individ care sufera de tulburare de personalitate narcisica. Narcisistul este, de multe ori, in relatie de competitie chiar cu propriii copii, fiind deseori manati de invidie impotriva acestora. In cazul de fata, invidie pentru libertatea de care dispune victima (si-a ales singura hainele, un lux de care cel mai probabil narcisistul, fiind ‘sclav’ al meseriei, nu a putut beneficia cand era la varsta victimei ) dar si pentru accesul la cunoastere (telefonul reprezinta o unealta prin care posesorul are acces la informatie, nu doar la surse de distractie, pe cand ‘lectura, cultura’ pe vremea lui se facea din surse extrem de limitate, uneori doar cele aprobate de un anume regim politic). In final, putem observa tactica absolut clasica a narcisistilor de ‘triunghiulare’, prin care isi compara si injosesc victima in raport cu un tert (in acest caz audienta/publicul), de la care narcisistul isi obtine ‘doza’ de atentie, admiratie, la care tanjeste atat de mult. In concluzie, victima este injosita aici pentru accesul la doua lucruri esentiale la care narcisistul probabil nu a avut sau nu are acces: libertate si cunoastere, prin extensie libertate de alegere datorita cunoasterii.