Colapsul administrativ din sănătate, deficitul de cadre ATI şi mâna lungă a mafiei Pharma

Vlad Voiculescu spune că Ministerul Sănătăţii este în colaps, nefiind deloc funcţional. Iar un fost director de spital declară că avem un mare deficit de cadre specializate în ATI, că dacă am avea 2.000 de paturi, doar 1.500 ar putea fi operaţionalizate (cum se şi întâmplă în prezent).

Voiculescu vorbeşte despre colapsul ministerului acum, când nu mai e ministru. La fel, doctorul Imbri nu mai e director. Dar deficitul de cadre ATI este matematic constatabil. Desigur, prin simple calcule matematice, nu s-ar fi putut rezolva la timp pregătirea unor noi ateişti (doctori, asistenţi etc.). Aici mocneşte o răspundere gravă şi ea stă pe umerii guvernării Orban. Era miezul unei strategii corecte de combatere a pandemiei, dar acest miez nu a avut parte de atenţia acelei guvernări.

Calculul statistic arăta, în 2020, că din 100 de internaţi la ATI ies cu viaţă de acolo 90. Guvernul Orban nu s-a uitat la partea cealaltă a paharului şi a decis că e mai ieftin să mizeze pe înţelepciunea „Dumnezeu cu mila lui!”. Nu a făcut tot ce se putea face ca la ATI să ajungă cât mai puţini (testare pe scară largă, de pildă). De aici, faptul că suntem în topul ţărilor cu mortalitate în exces. Avem, adică, un procent mare de mortalitate care ar fi putut fi evitată. Prin comparaţie cu alte ţări, la acest criteriu suntem pe locul 10 al clasamentului mondial.

Ar trebui să fie îndeajuns acest detaliu statistic ca să amuţească toată clasa politică de la noi, cu opoziţie cu tot. Dimpotrivă, a devenit şi mai gălăgioasă de când a fost publicat clasamentul.

Presa? Niciun sunet. Ea a amuţit, de fapt, deşi era prioritatea ei zero să întrebe de ce suntem, în negativ, peste multe ţări la care obişnuiam să ne uităm de sus. Da, de sus ne uităm şi acum, dar acolo, sus, sunt vârfurile groazei.

Trebuie spus în clar că, sub pandemie, presa noastră – fără a o compara cu media din alte ţări – a picat toate examenele de profesionalism. Dacă ne comparăm, da, suntem în rând cu lumea bună. Pentru că trădarea profesiei a fost, sub pandemie, un sport global bine plătit.

Da, o trădare bine plătită bântuie prin conştiinţele jurnaliştilor din toată lumea. Dar să taci privindu-ţi banii când ţara ta apare în topul mortalităţii în exces, asta nu mai ţine de un fenomen global. Asta e o grozăvie a laşităţii noastre, mult mai vanitoasă în faţa eşecurilor decât în faţa… succesurilor.

Totul a plecat de la lipsa de prevedere cu privire la capitolul ATI al finanţărilor. Pentru ca în bugetul pe 2021 să ajungem pe Himalaya nesimţirii: ministrul Vlad Voiculescu a tăiat 65 la sută din banii ce fuseseră alocaţi în 2020 pentru secţiile ATI.

Fostul ministru joacă în continuare comedia bunei sale credinţe ce ar fi fost lovită de mafia cu acces la premierul Câţu, dar tace ca un mormânt cu privire la acest 65 la sută pur şi simplu criminal. A inventat, în schimb, o minciună despre un grup de lucru ce ar fi investigat măsluirea numărului de morţi cu COVID. Şi-a imaginat că fanii săi vor zice: „Aha! De aia l-a demis Câţu!”. Dar Câţu a cercetat şi a aflat că acel grup nu a existat. Voiculescu e interesat – fără greş, se vede acest lucru – să rămână cu imaginea unui ministru care s-ar fi bătut cu mafia din sănătate. Ca să rămână imaginea sa personală bună de refolosit. Stăpânii săi din umbră ar pierde tot ce au investit în imaginea sa dacă Voiculescu nu le-ar mai fi de folos în viitor.

Paradoxul este că Voiculescu chiar urma să se bată cu mafia atunci când ar fi organizat concursuri pentru numirea şefilor judeţeni ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Atunci, agenţii mafiei internaţionale a medicamentelor ar fi luat locul mafiilor locale.