Intervalul de 18 luni și formula de calcul
În mod obișnuit, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, însă legea acceptă o derogare, potrivit Digi24.
Codul muncii prevede că, pentru salariatul care, din motive justificate, nu a putut să își ia concediul complet ori doar o parte din el în anul respectiv, „angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”, cu acordul persoanei vizate.
Durata depinde de anul pentru care a fost acordat concediul. Pentru zilele rămase din 2025, termenul curge de la 1 ianuarie 2026 până la 30 iunie 2027, iar pentru cele neefectuate din 2026 el se desfășoară între 1 ianuarie 2027 și 30 iunie 2028.
Stabilirea concediilor
Concediile se efectuează în baza unei programări colective sau individuale, întocmite de angajator. În cazul programării colective, angajatorul se consultă cu sindicatul ori cu reprezentanții salariaților, iar pentru programarea individuală, cu salariatul.
Programarea pentru anul următor trebuie finalizată până la sfârșitul anului calendaristic, așadar cea pentru 2027 trebuie făcută cel târziu până la 31 decembrie 2026.
Perioadele de concediu fixate prin programare colectivă nu pot coborî sub 3 luni, pe categorii de personal sau locuri de muncă.
Programarea individuală poate stabili fie data exactă a concediului, fie intervalul în care salariatul are dreptul să îl efectueze, interval care nu poate depăși 3 luni. În limitele intervalului stabilit, salariatul poate solicita concediul cu minimum 60 de zile înainte de efectuarea lui.
Împărțirea concediului și sărbătorile de iarnă
Când programarea este făcută fracționat, angajatorul trebuie să o organizeze astfel încât fiecare salariat să beneficieze, într-un an calendaristic, de cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
În perioada sărbătorilor de iarnă, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează nu se includ în durata concediului de odihnă. Aceeași regulă se aplică și zilelor libere plătite prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Îmbolnăvirea în timpul concediului
Conform Codului muncii, la calculul duratei concediului anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă, concediile de maternitate, paternal, de risc maternal, pentru îngrijirea copilului bolnav și de îngrijitor, precum și perioada absenței de la locul de muncă sunt considerate timp lucrat.
Dacă incapacitatea temporară de muncă ori unul dintre concediile de maternitate, de risc maternal sau pentru îngrijirea copilului bolnav apare în timpul concediului de odihnă, acesta se suspendă. Salariatul își ia restul zilelor după încetarea situației, iar dacă nu este posibil, zilele neefectuate se replanifică.
Dreptul la concediu se menține și atunci când incapacitatea temporară de muncă durează, potrivit legii, un an calendaristic întreg. În această situație, conform aceleiași surse, angajatorul trebuie să acorde concediul într-un interval de 18 luni, care începe cu anul următor celui petrecut în concediu medical.
Suma pentru zilele rămase după 18 luni
Faptul că au trecut cele 18 luni nu înseamnă în mod automat pierderea dreptului la compensare bănească. Dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și lua zilele, acestea pot fi plătite la încetarea contractului, chiar și după depășirea termenului.
În schimb, salariatul care a avut această posibilitate, dar a ales să nu își efectueze concediul, nu mai poate cere plata zilelor rămase după cele 18 luni, arată sursa citată.
Pe durata raportului de muncă, zilele rămase se acordă sub formă de timp liber. Plata în bani este permisă, potrivit legii, numai la încetarea contractului individual de muncă, indiferent de modul în care acesta se încheie.