Corabia

Şi uite-l pe Pompilian Popescu, uite-l domnule! Omul providențial care reuşise să comunice cu lumea virtuală într-un fel nemaivăzut și nemaiauzit! Ne aducea, de bună seamă, mesaje importante din lumea de dincolo de ecran. Ne aducea harta comorii lui Sturza și noi instrucțiuni despre felul în care am putea deveni nemuritori și invizibili. Ha, ha, ha! Nici nu ne-a băgat în seamă. Vivaldi, tambur-majorul, a rămas cu bastonul lui de argint spânzurat în aer. Poetesa Carmen a scăpat foile pe care-şi scrisese discursul, primarul Barzulis a fost luat de puhoiul de lume. Pompilian Popescu a trecut valvârtej.

Se tot juca cu un telefon mobil de ultimă generație, bip, bip, bip, climb, climb, climb, vorbea el cu Iohannis, cu Orba, cu Trump, cu Angewla Merkel, pe direct, cine mai era ca el?!

Râdea şi fluiera! A căzut într-o gură de canal. Chiar în faţa gării, nu departe de chioșcul de ziare. Şi-a frânt gâtul. A murit pe loc.

Ne-am împrăştiat speriaţi. Alonso, omul-liliac, Bodowsky, criticul vehement al bisericii, McYan, astrofizicianul melancolic, prudentul Tantore, filozoful contradictoriului, Rubons din Taleeamaro, Abu Kadâr, Adervistoian, comerciantul de blănuri, Agamemnon, dirigintele poștei, Aghiman Cazabran, Andreas, directorul de la exploatările miniere subacvaticei de sticlă, Arcibald, armurierul, arhiducele Von Bismark, avocatul Luigi, Brambulo, bancherul, colonelul Sharun, comisarul Terente, contele Monelli, doctorul Spiridon, domnul bărzuliu liliachizos, domnul Lubomir, directorul băncii comerciale, Eliodor Barazol, Emil, spițerul, fabricantul de cartușe din Alhombra, farmacistul Iamandi, filozoful Abstinian, Gaspar, măturătorul, Gingullo Baloas, împăratul Owagama, Klaps, antrenorul de la bazinul municipal de înot, marxiștii lui Gore, Matache, măcelarul măcelarilor, Maxim, profesorul de muzică, Miriadam Pararam, neprihăniții argintii din Alhombra, Obin Oba, părintele Elefterie, pelerinul Pompilian Popescu, Petra Petronius, savantul municipal, Pierre, bucătarul clubului nostru, Potloghin de la brutărie, pricoliciul de la Arsenal, primarul Barzulis, regizorul Borisov, Rudolf, frizerul fără foarfece, Vabral Hornicular, vicepreşedintele Weinberger, Vivaldi, tambur-majorul, Zibin, comerciantul, Satalin, dictatorul din Bankusai, Brambolina, cântăreaţa de estradă, Eragula, femena cea mai periculoasă din regat, toți în păr, ne-am împrăștiat.

Gaspar, măturătorul, s-a învrednicit să scoată cadavrul la lumină. Noi ne-am dus la cafenea. Gaspar a rămas singur, singurel cu mortul până spre seară, ce seară nebună. Când a venit în fugă doctorul Spiridon.

La cafenea, Berta Schwartz s-a aşezat plină de dezinvoltură într-un fotoliu şi aprinzându-şi o ţigară, mi-a spus cu o voce cristalină că are să-mi comunice nişte lucruri teribile despre războaiele intergalactice. Cum care? Ce nu știți? Nu ați fost să vedeți ultimul episod din Star Wars? Noi am fost. Toată gașca din cartier. Am molfăit floricele de porumb, flump, flump. Am băut Coca Cola. Berta Schwartza avea buzele senzuale, iar zulufii ei aurii abia-i puteau ascunde ce-l de-al treilea ochi. O vreme, ieșirea noastră în larg a rămas sub semnul întrebării. A fost așa, o idee, o părere.

Asta până când Pricoliciul de la Arsenal a descoperit în podul primăriei planurile unei corăbii nemaivăzute concepută chiar de pelerinul Pompilian Popescu fără știrea Guvernului Orban, așa să știți.

Vestea asta incredibilă ne-a animat îndată și a șters cu buretele, ca prin farmec, toate dușmăniile, invidiile și supărările noatre. Klaps, antrenorul de la bazinul municipal de înot, a pus la bătaie cele zece hectare de pădure moștenite de la un frate de-al său fugit în Egipt.

Domnișoara Elvira i-a scris Bobolinei la Madrid și Bobolina făcut rost de pânze de corabie de pe un site din Alexandria. Poetesa Carmen a angajat un lup de mare să ne învețe navigația pe timp de furtună iar Vivaldi, tambur-majorul, s-a angajat să cumpere o ancoră adevărată tocmai de la Berlin, de la Atelierele Krupp.

Însuflețit de-a dreptul, Agamemnon, dirigintele poștei, a stat cu nasul în Google Map nopți în șir ca să învețe pe de rost tot ceea ce se putea învăța despre marile căi maritime care brăzdau planeta de la un capăt la altul, să vezi și să nu crezi. Primarul Barzulis n-a stat de-o parte și a început să facă pe căpitanul oriunde se ducea.

Dar nu ne hotărâsem încă să ne alegem un căpitan! Farmacistul Iamandi a tras o raită rapid prin capitală să se aprovizioneze cu prafuri și licori, cu bandaje și sprayuri împotriva țânțarilor și coropișnițelor de mare, cu pilule și drajeuri aduse de peste mări și țări.

Avocatul Luigi s-a ținut după el, să-i dea o mână de ajutor și i-a păcălit pe pesediști, peneliști, uneperiști, useriți pemepiști ca să nu prindă de veste și să nu bage bețe-n roate. Ei, mai mult s-au încurcat unul pe altul. I-a oprit însă poliția în colț la Universitate și le-a tras o amendă strașnică pentru că au trecut pe roșu, spre supermarketul Unirea.

Amenda a plătit-o domnul Lubomir după ce i-am promis cu toții, solemn, că-l vom lua cu noi în marea călătorie. Bancherul s-a lăudat pe Facebook și pe Twitter că o să plece pe mări și pe oceane într-o aventură de pomină.

Gaspar, măturătorul, a zis că, după părerea lui, publicitatea asta nu ne făcea tocmai bine dar vocea lui s-a rătăcit în vacarmul general.

Zece dulgheri din Turingia au venit în orășelul nostru, direct de pe Twitter, să ne ajute să ridicăm corabia respectând întocmai toate indicațiile pelerinului Pompilian Popescu.

Cam în două luni corabia a fost gata și ne-am adunat cu toții s-o dăm la apă. Fanfara municipală a cântat un marș adevărat, așa, ca la Viena, primarul Barzulis a ținut un discurs de zile mari. Pricoliciul de la Arsenal a pregătit un foc de artificii, o frumusețe scânteietoare pe un cer de vară, poetesa Carmen s-a îmbrăcat cu rochia de mireasă iar domnișoara Margareta a făcut prăjiturele cu susan pentru toată lumea.

O rachetă trasă aiurea de americani, de ruși sau de extratereștrii a incendiat însă corabia într-o clipă. Grupa de pompieri voluntari din orăşel n-a avut timp nici să-și tragă răsuflarea că din corabia noastră cea mândră s-a ales scrumul cât ai zice pește, uit-așa a ars.

Vreme de trei zile pe toate străzile din mândrul nostru București a fost o tăcere mormântală. Nu mai clicăia nimeni, nu mai posta nimeni pisicuțe, amorași, zâmbăreți. Parcă nu ne mai venea să ne mai spunem ceva, ne ocoleam unii pe alții, treceam așa, mai departe, uitându-ne pe sus. Nu știu care a zis să se facă o dezvrăjire a întregului orășel dar acțiunea asta a rămas nefinalizată pentru că nimeni nu vedea rostul ei.

Într-o bună zi, pe Dâmbovița a trecut un pachebot care venea de la Budapesta și care se îndrepta către Sulina să iasă în larg, pe mare.

După cinci ore de negocieri cu căpitanul Fazecaș, vreo câțiva dintre noi s-au urcat la bord. O vreme ne-au trimis cărți poștale din Brazilia și Australia, niște SMS-uri cam fără sare și piper. Au postat niște filmulețe pe Youtube dar după aia ne-au uitat.

Primarul Barzulis a plecat până la Londra, la șantierul naval, să cumpere de acolo un vapor la mâna a doua. Mulți nu l-au încurajat pentru că se temeau că o să ne îndatorăm peste putință la băncile străine și că astfel o să sărăcim de-a binelea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.