Corespondență din New York de la Grigore L. Culian
New York, joi, 9 aprilie 2020. Să te ferească Dumnezeu să ajungi într-un spital din New York în aceste zile, internat cu Coronavirus. Nu că ai fi lăsat în plata Domnului și nu ar exista doctori, personal medical și echipamente care să te ajute să-ți revii, căci, între timp, autoritățile locale și guvernul federal de la Washington au acționat pe repede înainte, acoperind cât de cât bâlbele de la începutul campaniei împotriva pandemiei cu Coronavirus. Nu mai vorbesc de miile de voluntari ieșiți la pensie care s-au oferit să dea o mână de ajutor, rezerviștii rechemați “sub arme” sau newyorkezii care ies zilnic în balcoane și îi aplaudă pe toți cei care își riscă propria viață pentru a salva niște necunoscuți!
Ei bine, deși solidaritatea este la ordinea zilei, încă se moare pe capete și din motive care nu țin de lipsuri sau de organizare. Conform specialiștilor în virusologie, motivele ar fi, în această ordine, lipsa unui vaccin antiCoronavirus, sistemul imunitar slăbit al unor pacienți care suferă de alte boli (evident, cei în vârstă sunt mult mai expuși) și indisciplina/inconștiența unora care ignoră recomandările autorităților, punând în pericol, prin infectare, viețile celorlalți! În aceste condiții, singurele șanse de salvare rămân propriul sistem imunitar – care detectează, izolează și ucide virusul în cazul persoanelor sănătoase – sau controversata și încă neomologata hidroxiclorochină, medicamentul care poate ajuta la ameliorarea condiției pacienților doar în anumite cazuri.
Aflu că printre numeroasele victime ale pandemiei cu Coronavirus se numără și câțiva români, care au ajuns la spital infectați și au decedat în urma unor complicații generate de virusul ucigaș. Toți sufereau și de alte boli. Dacă tot am adus vorba despre români, remarc eforturile unor medici de excepție, care informează comunitatea din New York sau sunt “pe baricade” în spitalele newyorkeze. Printre ei se numără Napoleon Săvescu (președinte și fondator al Asociației Medicilor Româno-Americani din New York (Romanian -American Medical Association of New York) – și Theo Trandafirescu (în centrul fotografiei – alături de personalul de cadre civile și militare de la spitalul din Queens unde lucrează), medic de plămâni, un profesionist desăvârșit, care se expune zilnic unui pericol imposibil de anticipat și controlat. Ambii – împreună cu cei nemenționați aici, dar aflați “în linia I” în lupta cu un virus necruțător – merită respectul, mulțumirile și aplauzele tuturor românilor și americanilor!
La noi se moare singur,fara tratament,fara sa te vada un doctor. tratat cu paracetamol.,Medicii care au contactat virusul ,nu se interneaza in spitalul in care isi trateaza pacientii,unde nu au mancare,conditii ,tratament,asa cum sunt tratati oamenii de rand,ei se retrag la domiciliu,pe ei nu-i ia nimeni cu izoleta.Ori se trateaza toti la domiciliu,ori in spital[unii asa si altii altfel]Ei si asistentele nu au vazut pana acum ce se mananca in spital,care sunt conditiile,care sunt tratamentele.De ce au tacut?Intrebati pacientii daca toate cadrele medicale sunt eroi,asa cum ii mediatizat?Singura spaima este sa nu ajungi pe maiinile lor [o parte din ei]sau la mana lor.Daca sunt epuizati,nu mai fac fata cand au timp de filmari,de poze,de aplauze.Daca in acest timp un pacient moare?Se aplauda unii pe alti,fac poze,.
Niciun cuvânt despre banii pe care acești medici români au ”uitat” să-i plătească pentru diplomele obținute în România?
În America un doctor costă între 200.000 și 600.000 de dolari, în funcție de școală. Medicii americani plătesc câte 10-15-20 ani ratele creditului cu care și-au achitat școlarizarea. În schimb ”eroii” veniți din România nu plătesc nimic, așa că își pot cumpăra liniștiți case și gipane.
Nu plătesc nimic fiindcă pe ei i-a format pe GRATIS imbecilul de stat român – pe banii noștri, ai fraierilor din țara cu președinți care se tratează la Viena.
Mai aveți chef de admirație?