Corneliu Anastase, un J.R. de Ploieşti

• Conpet Ploieşti, compania de stat controlată de Corneliu Anastase, tatăl preşedintei de la Camera Deputaţilor
• Tata, mare afacerist cu NAC Industrii
• 80% din profiturile obţinute din traficul cu produse petroliere au ajuns în campania electorală
• Nac Industrii este implicată în mai multe dosare penale vizând traficul cu produse petroliere
• Tehnica NAC şi Anastase, neplata accizelor pentru benzină şi motorină

În 2009, PDL Prahova i-a făcut o campanie electorală extrem de costisitoare lui Traian Băsescu. Judeţul a fost împânzit de mii de panouri imense cu chipul actualului preşedinte, mii de pensionari au fost mituiţi cu excursii la mănăstiri şi cu produse alimentare scumpe. Campania prahoveană a PDL din 2009 pentru Traian Băsescu a fost evaluată de cunoscuţi organizatori de campanii electorale la peste 11 milioane euro. De unde atâta bunăstare la PDL Prahova, într-un an de criză? Răspunsul e unul singur: Conpet – vârful piramidei în traficul cu produse petroliere.

Conducta pedelistă conectată la Conpet, societate de stat

Conpet este o companie de stat cu o cifră de afaceri uriaşă, circa 100 de milioane de euro anual. Un munte de bani care poate finanţa fără probleme nu doar o filială de partid, fie ea şi una cu pretenţii, cum este filiala Prahova a PDL, ci chiar întreaga maşinărie de campanie a partidului prezidenţial.

Operaţiunea de control total al societăţii Conpet de către pedelişti s-a desfăşurat în mai mulţi paşi. Primul care a pus piciorul în Conpet a fost Corneliu Anastase, tatăl preşedintelui Camerei Deputaţilor. Acesta a fost angajat la Conpet la finele anului 2004, odată cu venirea la putere a Alianţei D.A., însă, iniţial, rolul său a fost mai mult decorativ, el ocupându-se, până în 2008, de la biroul de la sediul din strada Rezervoarelor, de coordonarea filialei Prahova a PDL, condusă de fiica sa.

După instalarea guvernului Boc, controlul clanului Anastase asupra Conpet s-a produs cu repeziciune. Director general a fost numit Claudiu Coleşiu, un tânăr de 36 de ani, cunoscut ca un om de casă al Robertei Anastase, cu experienţă zero în ceea ce priveşte activităţile de transport produs petrolier prin conducte. Corneliu Anastase şi-a mutat biroul la sediul central de pe Bulevardul Independenţei, pe postul de şef al consilierilor directorului general. Ulterior, au mai fost aduşi oameni de la PDL şi plantaţi în posturi-cheie, în special la Achiziţii Publice şi Administrativ.

Un personaj cu un rol important în ceea ce avea să se întâmple la Conpet este Marian Rizea, fost ofiţer de Securitate şi fost şef al SRI Dâmboviţa. Acesta a fost angajat pe postul de şef al structurii de pază a Conpet, fiind acuzat chiar de către angajaţi vechi ai Conpetului că acesta a construit un serviciu de informaţii paralel.

Despre Claudiu Coleşiu se ştie că nu lua nicio decizie fără să îl consulte pe Corneliu Anastase. Doar tatăl Robertei era consilierul său numărul 1, nu-i aşa?! De asemenea, cei care fac afaceri cu această companie de stat se plâng că trebuie să treacă mai întâi pe la Anastase, pentru a stabili „termenii” colaborării. De altfel, pe lista câştigătorilor de licitaţii din 2009, 2010 şi 2011 au apărut multe firme noi, unele din Cluj, altele din Ploieşti, altele din Bucureşti, altele din Dâmboviţa, şi tot aşa.

Deşi nu are nicio funcţie oficială nici în Conpet şi nici în PDL, Corneliu Anastase le conduce cu mână forte pe amândouă. Pentru a nu-i scăpa nimic, Anastase, tatăl Robertei, a ales să diriguiască filiala prahoveană a PDL (condusă pe hârtie de fiica sa) chiar din sediul Conpet. În 2009, pe finalul guvernării PDL-PSD, mai mulţi foşti directori PSD ai unor direcţii deconcentrate au reclamat în Kiseleff faptul că au fost chemaţi de către Corneliu Anastase la sediul de pe Bdul Independenţei al Conpet, unde tatăl preşedintelui Camerei Deputaţilor le-a cerut să îşi dea demisia sau să treacă la PDL şi să cotizeze substanţial la campania electorală a lui Traian Băsescu.

Adunând colectele care se fac de la instituţiile de stat călărite de pedelişti şi cele de la firmele care au afaceri cu statul, tot nu se adună sumele impresionante pe care PDL le aruncă în campania electorală. Şi totuşi, de unde vine grosul banilor PDL? Răspunsul la această întrebare îl găsim, aţi ghicit, la Conpet, acolo unde s-a pus la punct, conform schemei clasice de trafic cu produse petroliere, o adevărată fabrică de bani pentru campaniile electorale ale PDL.

Puşculiţa pedelistă: NAC Industrii

Pe site-ul SEAP, NAC Industrii nu apare niciodată printre câştigătorii numeroaselor proceduri de achiziţie organizate de Conpet Ploieşti. Asta nu pare a fi un impediment, căci, în 2008, NAC Industrii a fost cadorisită şi cu alte „flecuşteţe” de contracte! Nac a primit în decembrie 2008 un contract de prestări servicii de ecologizare şi aducere la starea iniţială a rezervorului din incinta staţiei de pompare Bărăganu, judeţul Călăraşi, a rezervorului din incinta rampei de încărcare Biled, judeţul Timiş, precum şi a rezervorului din incinta staţiei de pompare Dragoş Vodă, judeţul Călăraşi. Cum a fost posibilă ocolirea prevederilor Ordonanţei 34 privind achiziţiile publice? Şi această întrebare are un răspuns simplu: în schimbul preluării şlamului (reziduului petrolier) din rezervoare, NAC Industrii se obliga să efectueze ecologizarea în mod gratuit. Care să fie motivul mărinimiei unei firme – cunoscută pentru rapacitatea ei – de a face din banii proprii ecologizări costisitoare? Cheia acestei afacerii este una cât se poate de valoroasă: şlamul colectat din conductele Conpet înseamnă, pe lângă reziduuri care nu pot fi utilizate, şi ţiţei şi produs petrolier prelucrat, numai bune de vândut „la negru” sau de utilizat pentru realizarea altor combustibili. Prin urmare, accesul la conductele Conpet este unul de nepreţuit. Aşa se şi explică faptul că, în ciuda scandalului imens stârnit în jurul prelungirii ilegale a contractului dintre NAC şi Conpet, firma NAC a tras de timp şi a colectat şlamul, fără să facă nicio ecologizare, solicitând, din acest motiv, prelungirea contractului.

Sesizând potenţialul acestei afaceri, Corneliu Anastase şi omul său, Claudiu Coleşiu, au adoptat o strategie în trei paşi. Mai întâi nu au acceptat decât prelungiri pe termen scurt ale contractului, ameninţând firma că îi ia accesul de la produsul petrolier. Apoi, au dispus efectuarea unui control referitor la acest contract, ale cărui principale concluzii sunt că nu au fost stipulate provizioane de refacere a mediului în caz de poluare, că nu au fost stipulate termene clare de execuţie a lucrărilor, penalizări şi garanţii de bună execuţie a lucrărilor. Rezultatele controlului intern ar fi fost un motiv perfect de încetare imediată a contractului şi de acţionare pentru recuperarea prejudiciului, dacă nu ar fi fost premeditat şi pasul al treilea, anume prelungirea contractului, dar în alţi termeni. În luna august 2009 a fost semnat un nou act adiţional, care prelungeşte contractul până la o dată nespecificată. Pentru „a se acoperi”, conducerea Conpet a trecut în acest act adiţional şi termene de finalizare a lucrărilor, inclusiv penalizări.

Există însă şi o înţelegere ascunsă, care ridică această afacere la proporţii fără precedent. Neoficial, NAC Industrii a primit programul de pompare a produselor petroliere, tipul şi cantitatea acestora, în vederea sustragerii de combustibili din conducte. Firma poate încărca direct produse petroliere de pe conductele Conpet, fără ca nimeni să o deranjeze. Ce altă afacere mai grozavă poate fi?

Surse din cadrul NAC spun însă că preţul plătit pentru această operaţiune este scump. 80% din profitul obţinut este destinat susţinerii campaniilor electorale . Pentru a nu exista „defecţiuni”, afacerea este monitorizată atent de Marian Rizea, şeful Pazei de la Conpet, care are grijă şi ca firma să nu fie deranjată în timpul operaţiunilor de încărcare a produsului petrolier.

Să nu îşi imagineze nimeni că aşa se închide cercul şi că doar acestea sunt dimensiunile afacerii NAC de finanţare a campaniei electoral. Vom prezenta toate resorturile acestui sistem mafiot de producere a banilor pentru partidul aflat la putere, indiferent care ar fi acela.

NAC Industrii – colecţionară de dosare penale

La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie există dosarul penal 3205/1/2009, din data de 9.04.2009, având ca obiect abuzul în serviciu contra intereselor publice (art. 248 C.p.), fiind inculpaţi generalul (rez) Traian Nistor, Mihai Marius, Moise Adrian, Toma Marian, iar ca părţi responsabile civilmente SC Marius Business Center SRL şi NAC Industrii SRL. Iată că patronul firmei NAC Industrii, Moise Adrian (deţinător a 90% din acţiuni), şi Marian Toma, directorul tehnic, sunt judecaţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru un prejudiciu de peste 1,3 milioane de euro, iar firma, ca parte responsabilă civilmente, poate fi în situaţia de a plăti acest prejudiciu. O firmă numai bună, deci, pentru a face afaceri cu Conpetul. Pentru Corneliu Anastase şi Claudiu Coleşiu, acesta pare a fi un detaliu fără importanţă, din moment ce, în luna august 2009, cei doi i-au prelungit acestei firme contractul, fără a se specifica vreo dată exactă.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie concluzionează în dosar că NAC Industrii a încheiat cu Armata, prin intermediul firmei Marius Business Center SRL, un contract prin care urmau să livreze 11.353 tone combustibil lichid uşor tip III, necesar pentru încălzire, pentru care acciza era de 307,59 euro/tonă. În realitate, firma a livrat armatei, în acelaşi preţ, combustibil lichid tip II, asemănător din punctul de vedere al caracteristicilor fizico-chimice cu cel din contract, dar la care acciza este de numai 6,81 euro/tonă. Din această diferenţă de acciză a ieşit un profit de 1,2 milioane de euro. Afacerea nu ar fi ieşit, poate, niciodată la iveală dacă acel combustibilul produs în regie proprie de NAC Industrii, în instalaţiile proprii deţinute în fosta Uzină Mecanică Plopeni (şi acestea obţinute pe nimic, graţie sprijinului oferit de Roberta Anastase), nu ar fi fost impropriu folosirii în instalaţiile termice, dovedindu-se că a produs deteriorarea injectoarelor şi colmatarea bazinelor de depozitare.

Problemele penale ale NAC Industrii nu se opresc aici. În cercetare se află un alt dosar prin care firma, alături de SC Petromar Impex SRL Bucureşti (fostă Mirval International Invest Jilava) s-ar face vinovate de achiziţionarea de uleiuri contaminate cu PCB (produs cancerigen interzis) şi, în loc de neutralizare, de amestecarea lor în cadrul combustibililor produşi în instalaţiile NAC de la Plopeni şi de comercializare ulterioară. Concret, Petromar Impex ar fi cumpărat cantităţi foarte mari de uleiuri, condensatoare electrice şi condensatoare de putere din instalaţiile de distribuţie electrică contaminate cu PCB, deşi nu dispune de instalaţiile şi tehnologiile necesare pentru decontaminarea lor. Aceste produse au ajuns ulterior la NAC, care ar fi folosit uleiul contaminat provenit de la transformatoare şi condensatori la fabricarea unor produse petroliere utilizate ca şi combustibil, fără o decontaminare prealabilă. Dosarul penal se afla, în noiembrie 2009, în fază avansată de cercetare. Ce s-a mai auzit despre aceste speţe?! Nimic, evident! Traian Băsescu şi PDL au câştigat prezidenţialele din 2009, iar PDL-filiala Prahova- Anastase s-a instalat şi mai bine la butoanele cu bani şi comenzi politice ale acestui judeţ bogat, denumit în cultura urbană, iată, nu fără temei, „Patria Hoţilor”.

Proptelele din justiţie şi din servicii ale NAC Industrii

Cum a fost şi încă e posibil ca o firmă cu atâtea probleme cu legea să facă nestingherită afaceri cu o societate precum Conpet, în condiţiile în care este suspectată că aduce saci de bani la campania electorală a PDL?! E simplu! Surse din interiorul Conpet spun că Nac Industrii – puşculiţa familiei Anastase şi a PDL – beneficiază nu doar de spate politic de la Bucureşti, de la vârful puterii, ci şi de la două personaje cu greutate din instituţiile statului. Este vorba despre colonelul magistrat Vasile Doană, de la Direcţia Naţională Anticorupţie, care a fost văzut în dese rânduri la Conpet, punând la cale diverse afaceri, împreună cu vechea şi noua conducere a acestei societăţi, în realitate, cu tatăl Robertei Anastase. Magistratul este suspectat de intervenţii în favoarea prietenilor noştri de astăzi şi în afacerea cu Armata, dar şi într-un alt caz, cel care face obiectului dosarului penal 61/P/2009, privitor la o altă afacere (ce-i drept, din trecut, mai exact din vremea guvernării CDR) cu şlam provenit de la o rafinărie. Cel de-al doilea susţinător din umbră al NAC este comisarul-şef Constantin Ispas, fost şef al SIPI Prahova – UM 0215, a cărui relaţie cu Moise Adrian este de notorietate. La fel de bine cunoscut este şi faptul că fratele comisarului-şef Constantin Ispas a cumpărat de la o firmă controlată de Moise Adrian, patronul NAC, un service pentru inspecţii tehnice, la Pleaşa, la un preţ extrem de mic.

La Ploieşti, orice putere s-ar schimba, toată lumea mănâncă o pâine din afacerile cu petrol, motorinţă, ţiţei, uleiuri, chiar şi din nămolurile petroliere numite şlam.